Șeful FRF, Mircea Sandu, ar fi fost plăcut impresionat dacă participa marți la un colocviu organizat de BNR pe tema clauzelor abuzive ale băncilor și realiza că, după patru ani de criză, arbitrii români până la Liga a III-a se comportă mult mai cu perdea decât gulerele albe de la una dintre cele mai respectate instituții din România ultimilor 23 de ani.Sunt rapidist, opțiune care comportă și multe "riscuri". Dar am suportat mult mai lejer, duminică seara, primele 45 de minute din meciul cu Dinamo, când absolventul de ASE Marius Avram a arbitrat jocul într-un singur sens, decât cele patru ore de exchibiționism avocățesc de la seminarul BNR, unde acuzații s-au transformat în acuzatorii unui adversar, a cărui contumacie au programat-o.
Ca să nu mai spun că noii titulari de la Rapid, "copiii" cum le spune galeria și presa, sunt mai pregătiți pentru astfel de situații decât clienții băncilor.
Nu am urmărit de pe stadion celebrul meci din martie 2008 Rapid - Steaua, dar marți la BNR îmi imaginam și cum ar fi zburat brichetele dacă la "prima dezbatere publică dintr-o serie de dezbateri", ar fi fost invitați și câțiva clienți nemulțumiți, sau cel puțin un avocat dintre aceia care-i reprezintă. Cel puțin s-ar fi creat un cadru propice pentru a se câștiga la masa verde. Dacă l-ar fi consultat pe Alexandru Deaconu
Și pentru a confirma că de la sublim la ridicol nu este decât un pas, toată dezbaterea girată de capii BNR a curs, deloc surprinzător, în favoarea propunerilor venite din partea băncilor, incluzând nevoia de a duce procesele colective la Înalta Curte de Casație și Justiție, dificultatea de a armoniza principiul "erga omnes" propus în proiectul de modificare a legislației cu practicile judiciare, limitarea dreptului de a iniția acest gen de procese doar la nivelul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului (ANPC), și mai mult, doar la nivelul președintelui ANPC.
Cum autosuficiența a părut la ea acasă, nici profesioniștii în PR sau "scenografii" de casă nu au fost consultați, iar rezultatul a semănat cu o scenetă pusă în act de prospeți aderenți UTC, pe care nici Copos n-ar fi ingerat-o fără tulburări viscerale. Argumentele au fost realuate aproape cu fidelitate de către toți participanții, sugerând o stângace armonizare anteriorară a discursurilor.
Iar în cazul propunerii de a permite o excepție pentru ca ultima instanță să fie ICCJ demagogia a atins cote greu de imaginat. Argumentul promovat inițial de BNR, viceguvermatorul Bogdan Olteanu și directorul Direcției juridice, Alexandru Păunescu, reluat cu temeinicie de mulți vorbitori, adică reprezentanți ai sistemului bancar, a fost tocmai acela că deciziile vor viza o masă largă de populație.
Care va să zică, BNR și bacherii cer ca aceste procese să aibă mai multe căi de atac tocmai de grija debitorilor.
Argumentul necesității practicii unitare a fost întărit genial de directorul juridic din BCR, Alexandru Berea, care a dat ca exemplu instituția recursului în anulare, "foarte bine" reglementat și de noul Cod Civil, și care ar demonstra nevoia ca aceste spețe să fie judecate la ICCJ. Într-o judecată sănătoasă, acest argument ar putea fi folosit mult mai bine de către clienți și nu de către bănci.
Rând pe rând, vorbitorii au expus tactici și practici de apărare a băncilor în instanță, majoritatea intervențiilor având forma unor cursuri de drept pentru juriștii din sistemul bancar, chiar dacă unele prezentări aveau titluri sau subtitluri "înduioșătoare", precum "Clauzele Abuzive - Mărul discordiei dintre bancheri, clienți și autorități - adevăr sau mit?", sau "De ce urâm băncile?"
Asumând că devin mult prea tehnic trebuie să spun că reprezentanții băncilor încearcă să creeze o eroare de interpretare cu privire la un articol din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte, susținând că prin această normă legiuitorul a introdus o condiție suplimentară ca o clauză să poată fi calificată ca fiind abuzivă și încearcând să acrediteze ideea că o clauză referitoare la prețul contractului nu poate fi abuzivă.
În fapt, este de bun simț că legea construită pentru protejarea consumatorului stabilește o interdicție pentru comercianți. Se interzice explicarea unei clauze abuzive printr-o alta clauză clar exprimată privind obiectul ori prețul contractului. Astfel, legiutorul a înteles să elimine în mod imperativ posibilitatea explicării sau asocierii unei clauze abuzive prin intermediul unei clauze clar exprimată privitoare la contract. Ca exemplu, interpretarea este că aplicarea unor comisioane cum ar fi cel de risc nu poate fi justificată printr-o explicație de genul "face parte din prețul contractului".
Iar exemplele de afirmații absolut tendențiose pot continua.
Amfitrion principal, viceguvernatorul Olteanu a simțit nevoia să se disculpe, reclamând că BNR nu apără băncile comerciale sau pe acționarii acestora, ci mai degrabă depozitele constiuite de populație și firme, care reprezintă sursa pentru acordarea împrumuturilor.
Olteanu a continuat să explice rolul social al BNR, arătând că există 3,8 milioane de debitori și peste 17 milioane de conturi de depozit. Act ratat sau manipulare voită? Sau deformare profesională, de la coșul neclar al inflației și consumul nedefinit de mere și pere?
Spre final, presa a jucat rolul de mediator și a ridicat câteva întrebări, printre care și dacă BNR nu-și reproșează că a avizat ani de-a rândul normele interne de creditare ale băncilor, din punct de vedere prudențial.
Directorul Direcției juridice din BNR crede că "validarea" din punct de vedere prudențial nu ar fi trebuit să vizeze și caracterul de legalitate, care ar fi căzut în sarcina ANPC.
Cu zece ani în urmă am fost în aceeași sală de la BNR și am pus aceeași întrebare, dacă banca centrală nu ar trebui să se implice în transparentizarea contractelor de creditare practicate unanim de bănci. Același răspuns. Un executiv din BNR mi-a șoptit atunci, neoficial: "Nu putem pretinde transparență dacă noi nu suntem transparenți".
Și poate că BNR nu ar fi trebuit să se ocupe de protecția consumatorilor, chiar dacă prin modificările pe care le agreează sugerează că pe celelalte piețe financiare clauzele abuzive vor fi reclamate numai de viitorul președinte al viitoarei Autorități de Supraveghere Financiară (sic!), întruct ANPC sau președintele ANPC nu au competențe pe piața de capital, asigurări sau fonduri de pensii.
Dar, atunci se pune întrebarea de ce a devenit BNR, subit, expertă în drept civil și comercial?
BNR nu se află la primul derapaj. În 2010, în plină vară, guvernatorul BNR a răbufnit împotriva deciziei Curții Contituționale de a invalida legea privind tăierea pensiilor cu 15%, argumentând atunci că legitățile și realitățile economice sunt mai tari decât opțiunile juridice ale unor magistrați.
Cert este că BNR are în brațe un cărbune încins și în ultimii patru ani s-a tot lăudat că în România nu a fost nevoie de bani publici pentru a salva bănci. Iar mai nou sunt semnale de la băncile-mamă că, dacă mai cresc pierderile din sistem, dacă nu se îmbunătățește rapid mediul de afaceri din România, își lasă copiii de izbeliște, sau îi văd unor chinezi, că-i la modă.
Sau poate că BNR se simte datoare față de bănci după evenimentele din octombrie 2008, care s-au răsfrânt negativ asupra pieței financiare și economiei românești vreme de mai bine de doi ani.
Scriam în urmă cu ceva ani cum a fost invitat Traian Băsescu, proaspăt instalat la Cotroceni, la o lansare de carte găzduită de BNR și cum "protocolul" din banca centrală și nivelul discursului l-a stingherit pe șeful statului, făcându-l să renunțe vremelnic la aerul superior și populismul pe care îl practica frecvent.
Parcă nimic din tot ce-am văzut atunci nu s-a mai regăsit în banca centrală după patru ani de criză financiară. Schimbul de generație a adus figuri noi, oameni care par sau chiar sunt niște profesioniști, dar care au renunțat la etichetă.
Merită menționat și că singurul invitat din partea consumatorilor, Mihai Meiu, și-a început scurta alocuțiune punctând că "toți reprezentanții (antevorbitori -n.r.) au fost din partea serviciilor financiare, adică a industriei de profil și din partea BNR".
Singurul gând care mă oprește să concluzionez: "Mai cu perdea, domnilor!" este legat tocmai de instituția mass-media, unde indecența este depășită doar de indecent de slaba pregătire, astfel că nu mai interesează pe nimeni ce mesaj transmite public, pentru că va fi oricum deformat. Mi-e teamă, chiar, să nu aud că frust este ultima soluție pentru a penetra până la vulg, pentru a reclădi o masă critică de consumatori interesați de o altă agendă publică.
În treacăt fie spus, guvernatorul Isărescu și ministrul Justiției, Mona Pivniceru, deși anunțați în program că vor deschide dezbaterea, nu au mai participat la eveniment.
Așa cum anticipam încă de luni într-un articol, colcoviul de la sediul BNR din Strada Doamnei a avut o singură direcție și aproape o singură concluzie: "Ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!".
Nici un "rătăcit" din presă n-a perceput altfel.
Și nu era deloc greu de anticipat că se va face o pledoarie în apărarea băncilor doar parcurgând programul anunțat de BNR, unde figurau, pe lângă gazde, numai reprezentanți ai industriei financiar bancare.
Șerban Toader, senior partner, KPMG (auditor pentru mai multe bănci, inclusiv Volksbank România, instituția de credit cu cele mai multe procese pe rol), Ionuț Șerban, avocat asociat, Țuca Zbârcea & Asociații (reprezentant al Băncii Comerciale Române în procese cu clienții nemulțumiți), Anca Danilescu, avocat asociat, Zamfirescu Racoți Predoiu (societatea a avut de-a lungul timpului printre clienți cel puțin zece instituții de credit și BNR și recent a preluat două procese în care reprezintă Volksbank), Alina-Mirela Dincă, director adjunct, Direcția juridică din Credit EuropeBank, Alexandru Berea, director Direcția juridică din Banca Comercială Română și, ca ultim vorbitor, Mihail Meiu, director al Direcției Armonizare Europeană, Strategii, Asociații și Juridic, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC).
Cred că un sondaj care să privească ultimii 23 de ani ar plasa prețurile și fotbalul pe primele cinci poziții între "necazurile" românilor. Dacă scurtăm intervalul și schimbăm registrul la nivel organizațional, băncile încep să concureze Guvernul, Parlamentul și justiția în topul instituțiilor care traumatizează populația.
Și fotbalul și prețurile au fost arbitrate și reglementate vreme îndelungată de doi bărbați care au credința că știu mai bine decât alții cum să conducă. Iar în cazul guvernatorului BNR vorbim încă de o popularitate surpinzător de mare, chiar dacă relativă, fiind potențată și de calitatea celorlalte figuri publice.
Oare în această tot mai prezentă relativitate, inclusiv în ceea ce privește profesionalismul și profesioniștii, popularitatea lui Isărescu nu se bazează tocmai pe promovarea continuă a unor valori elitiste, atitudine care impune, oricât de anomică ar fi o societate?
0 comments :
Trimiteți un comentariu