Dacă în timpul Marii Depresiuni din anii ‘30 băncile cen trale din SUA și Franța își consolidau rezervele de aur în timp ce în republica de la Weimar șomajul făcea ravagii, acum statele din nordul Europei cumulează excedente de cont curent record, iar în unele țări din sudul continentului rata șomajului a atins niveluri nemaiîntâlnite în istoria zo nei euro. Acestea sunt unele din tre paralelele pe care un cu nos cut editorialist pe teme eco no mice, italianul Federico Fubini, le face între actuala cri ză din Europa și Marea Depre siune economică.Charles Kindleberger, un re nu mit istoric al economiei, a remarcat că Marea Depresiune a fost atât de adâncă și de lungă din cauza „incapacității Marii Bri tanii și a refuzului Americii“ de a stabiliza sistemul. Dintre func țiile pe care marile puteri nu au reușit să le asigure, câteva ar trebui să le atragă atenția lide rilor europeni, scrie Fubini.
Istoria nu se repetă întru totul. Țările europene cre di toa re de astăzi nu sunt tentate să aplice politici care să para lizeze comerțul internațional, așa cum a făcut SUA atunci.
Pe de altă parte, excedentele de cont curent ale țărilor scan dinave, ale Olandei, Austriei, Elveției și Germaniei tota lizează 500 mld. dolari, cu mult mai mare în comparație cu nivelul record al surplusului de cont curent înregistrat de China la mijlocul anilor 2000. Atunci Chi na a fost aspru criticată de gru pul G7, in clusiv Germania, pen tru că a creat dez echi li bre la nivel global.
În cazul Franței, al că rei deficit ex tern a cres cut anul trecut de la 2,4% la 3,5% din PIB, creș terea eco no mi că va fi anul aces ta aproa pe nu lă. Franța a ajuns în pre zent în tr-un punct în care tre buie să schi mbe stra te gia în pri vin ța competi ti vi tății pentru că altfel riscă să se con frunte cu pro bleme și mai mari.
Pentru Italia, a pa tra economie a Europei, actualele pro ble me economice sunt mult mai grave decât cele de acum 80 de ani. În același timp, oamenii economisesc tot mai mult, iar consumul și cererea pentru titluri financiare sunt înghețate.
La polul opus, în Ger ma nia, a cărei poziție externă s-a îm bunătățit în ulti mul an, pon derea exceden tului de cont cu rent în PIB a crescut de la 6,2% la 7%. Performanța aces tei țări este remarcabilă având în ve de re recesiunea din Euro pa și în cetinirea econo mi ei in ter ne. În 2012 PIB-ul Germa ni ei a cres cut cu doar 0,9%, iar pen tru anul acesta se estimează că avansul economic va fi de 0,6%. Încetinirea creșterii eco nomi ce, reducerea datoriei pu blice și pri vate și ratele de do bândă de po litică monetară foar te scăzute ar sugera spriji ni rea cererii agre ga te. Însă, o viziune distor sio na tă asupra a ce ea ce înseamnă în rea litate com petitivitatea îi de ter mină pe politicieni să con si dere exce den tele externe mari ca fiind un testament al virtuții, in diferent de consecințe.
Acum, neputința Franței și refuzul Germaniei de a stabiliza sistemul contribuie la adâncirea crizei în Europa.
Concluzii
Dezbaterea de la Bruxelles referitoare la „cantitatea corectă“ de austeritate nu este încă încheiată, iar strategia liderilor statelor sud-europene de a da vina pe cancelarul german Angela Merkel pentru majorarea taxelor din țările lor nu dă rezultate. Nu este vina Germaniei că Italia și Spania și-au restrâns bugetele anul trecut.
Statele mediteraneene ar trebui să accepte faptul că au nevoie de mai multe reforme pentru a stimula competitivitatea, iar Germania și aliații săi ar trebui să admită că excedentele externe ridicate afectează zona euro și că este timpul să lase deoparte economisirea în exces și să înceapă să stimuleze creșterea economică. Fără un acord pro-reforme și pro-creștere economică, încercările țărilor din sudul continentului de a reduce gradul de îndatorare ar putea avea drept consecință destabilizarea sistemului politic.
0 comments :
Trimiteți un comentariu