În Franța, țara al cărei președinte a declarat că urăște bogații, guvernul are opt milionari la 38 de miniștri. Cum stă România?

Într-o campanie de transparență fără precedent în istoria Franței, miniștrii președintelui François Hollande și - au publicat detaliat declarațiile de avere, de unde reiese că executivul „fără pată“ are „doar“ opt membri milionari dintr-un total de 38. Cel mai bogat este Laurent Fabius, ministrul de externe și fost premier, cu o avere de aproape șase milioane de euro. Unii francezi sunt dezamăgiți.

„Asta este tot? Nu sunt sigur că ar trebui să lăsăm țara pe mâinile unor oa­meni care n-au reușit prea bine în viață“, a spus Stanislas Blanchard, un informatician de 32 de ani, citat de The Wall Street Journal.

Campania de transparență vine după ce popularitatea președintelui Hollande a atins minime record în condițiile în care guvernul i-a fost zdruncinat sever de un scandal de fraudă. Fostul ministru al bugetului Jerome Cahuzac a recunoscut la presiunea presei că a ascuns sute de mii de euro în străinătate după luni de negări în care a fost apărat cu hotărâre de colegii din guvern.

Averile miniștrilor francezi nu au părut exagerate celor care au studiat declarațiile de avere, notează WSJ, dar lejeritatea cu care miniștrii au răspuns inițiativei este surprinzătoare deoarece în Franța clasa politică a rezistat mult timp măsurilor de a mări transparența pe temei că averea este privată, iar etalarea bogăției este ceva vulgar.

Un ministru mai puțin cunoscut, Michèle Delaunay, responsabil cu persoanele în vârstă, a surprins cu o avere de 5,4 milioane euro, constituită mai ales din proprietăți imobiliare, operă de artă, mobilă și bijuterii, potrivit Financial Times.

Ministrul a declarat unui ziar local că averea sa este rezultatul carierei sale (este un specialist în cancer) și al moștenirii soțului său, iar ea nu „a trăit niciodată ca un om bogat“.

Premierul Jean-Marc Ayrault a raportat o avere netă de 1,55 milioane euro, compusă în special din proprietăți imobiliare, dar și dintr-o dubiță VW pentru campat de 1.000 de euro.

Unii miniștri au făcut exces de zel în a-și detalia patrimoniul. Declarația Christianei Taubira, responsabilă cu justiția, include, pe lângă o mașină Hyundai din 2008, evaluată la 13.000 euro, trei biciclete de 900 euro.

Dar mulți miniștri au afișat patrimonii mai degrabă modeste. Pierre Moscovici, ministrul de finanțe, are o avere netă mai mică de 270.000 euro. Ministrul de interne Manuel Valls are doar 108 euro în contul său curent.

Najat Vallaud-Belkacem, ministrul pentru afaceri legate de femei și pur­tătorul de cuvânt al guvernului, nu are proprietăți, are economii mai mici de 100.000 euro și un scuter din 2008 despre care spune că valorează 500 de euro.

Hollande și-a declarat o avere de 1,17 milioane euro când a fost ales anul trecut președinte, după o carieră de o viață în Partidul Socialist. Posesiunile lui de preț sunt o locuință de 800.000 euro pe Riviera franceză și cote-părți la două apartamente din Cannes.

Salariul mediu în Franța este de 1.600 euro pe lună, iar șomajul a ajuns la 10,6%, aproape de maximul istoric. Economia însă stagnează, notează agenția Thomson Reuters.

Averile miniștrilor, postate pe site-ul guvernului, arată că un ministru pentru teritoriile de peste mări, unul al educației și altul al sporturilor fac parte dintre milionarii guvernului.

Hollande a subliniat constant că pe el nu-l intersează banii, o atitudine care i-a adus admiratori. La scurt timp după ce a câștigat alegerile, președintele și-a redus propriul salariu și pe cele ale miniștrilor cu 30% și a ordonat mem­brilor guvernului să călătorească mai mult cu trenul decât cu avionul.

În 2006, într-o emisiune televizată, Hollande a declarat chiar că lui „nu-i plac bogații“. Una dintre primele ini­țiative avute după alegerea ca preșe­dinte a fost să introducă, fără succes, o taxă de 75% pe ceea ce depășește 1,3 milioane euro din averile bogaților. Declarațiile de avere arată că mai mulți miniștri ar fi căzut sub incidența taxei.

Președintele intenționează să in­troducă o legislație prin care să extindă obligativitatea declarării averilor la toți membrii Parlamentului, la oficialii aleși și la birocrații de top.

Dar inițiativei i se opun mulți membri ai propriului partid, catalo­gând-o drept voyeuristică. Opoziția susține că aceasta este o tactică de a abate atebția de la cazul Cahuzac.

Într-o Franță predominant catolică, discuțiile despre bani pot fi un tabu, și nu doar pentru politicieni. În 1989, săptămânalul de satiră Le Canard Enchainé a produs vâlvă când a publicat detalii despre creșterea compensațiilor primite de un director executiv al unei companii auto care respingea cererile angajaților pentru creșterea salariilor. Abia în 2001 autoritatea franceză de re­gle­mentare a pieței de capital a introdus o legislație care să forțeze companiile să publice remunerațiile executivilor.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru