Italia are un nou guvern, care reunește doi rivali îndârjiți și îl readuce pe Berlusconi pe scena guvernării

Frica de noi alegeri a adus Italiei, după două luni de discuții, refuzuri și amenințări, un nou guvern, o alianță neobișnuită între două formațiuni prin tradiție rivale care urcă pe prima scenă politică a uneia dintre cele mai mari economii din zona euro un bancher în pragul pensionării, lupi tineri și pe mâna dreaptă a fostului premier Silvio Berlusconi, un controversat om de afaceri.

Negocierile lui Enrico Letta, demo­cratul de centru-stânga numit miercuri pre­mier de către președintele Giorgio Napo­litano, l-au readus la putere pe Berlusconi prin intermediul șefului de personal al acestuia, Angelino Alfano. El va fi vicepre­mier și ministru de interne. Ca fost ministru al justiției, Alfano este considerat a fi arhitectul legislației despre care criticii spun că l-a ajutat pe Berlusconi, un mogul media, în multe dintre litigii, scrie AP. Omul de afa­ceri, de trei ori premier, a fost forțat de li­derii zonei euro și de presiunile piețelor financiare să demisioneze în 2011.

Berlusconi, un anti-comunist convins și gălăgios, vede în formațiunile politice de stânga un dușman personal. Partidul Demo­crat al lui Letta are rădăcini în ceea ce cândva era cel mai mare partid comunist din Occident.

Un bancher de 70 de ani la conducerea economiei

În noul cabinet, frâiele economiei vor fi preluate de viceguvernatorul Băncii Italiei Fabrizio Saccomani, în vârstă de 70 de ani, un apropiat al președintelui Băncii Centrale Europene Mario Draghi, dar aproape necunoscut publicului. El și-a petrecut aproape toți din ultimii 46 de ani la Banca Italiei.

Puțini pun sub semnul îndoielii cunoștințele de finanțe și economie ale lui Saccomanni, dar pentru că nu are conexiuni politice, el ar putea avea probleme mari în implementarea măsurilor nepopulare pe care noul guvern va fi nevoit cu siguranță să le introducă. Saccomanni și-a exprimat de mai multe ori public sprijinul pentru po­liticile de austeritate introduse de fostul premier Mario Monti.

Draghi l-a încurajat pe Saccomanni să-i ia locul când a plecat din postul de guver­nator al Băncii Italiei pentru a prelua conducerea BCE, dar viceguvernatorului i s-a opus guvernul de centru-dreapta al lui Berlusconi, notează agenția Thomson Reuters.

Postul de ministru al muncii va fi ocupat de șeful agenției de statistică Istat. Ca ministru, tehnicianul va fi responsabil cu probleme sensibile pentru societate, cum ar fi pensiile și stimularea angajărilor, potrivit The Wall Street Journal. Rata șomajului din Italia este de 11,6%, media la nivelul UE fiind de aproape 11%.

Flavio Zanonato, primarul de centru-stânga al orașului Padova – gazda a multe din companiile mici care alcătuiesc rețeaua industrială a Italiei, va fi ministrul dez­voltării.

Un guvern care aduce premiere

Pe lângă alianța dintre doi dușmani înverșunați, noul guvern se remarcă și prin numărul record de femei în funcții de miniștri și prin mulți membri cu vârste mai mici de 50 de ani – un răspuns la adresa frustrării populației în privința vechii gărzi politice. Chiar Letta are 46 de ani, el fiind unul dintre cei mai tineri lideri europeni. De asemenea, cabinetul cuprinde și primul ministru de culoare din istoria Italiei, pe Cecile Kyenge, un medic născut în Congo. Ea va fi ministrul integrării.

Dintre femei se remarcă numele Emmei Bonino, fost co­misar european și lider al Partidului Ra­dical. Ea va conduce Ministerul de Externe.

„Acesta este singurul guvern posibil, unul a cărui formare nu ar mai fi putut fi întârziată, spre binele țării și al Europei“, a explicat președintele Napolitano. El a acceptat cu reticență luna aceasta să fie reales președinte pentru încă șapte ani pentru a pune capăt crizei politice.

Unii analiști politici anticipează că guvernul va rezista doar câteva luni. Însă alți observatori apreciază că frica de noi alegeri, anticipate, s-ar putea dovedi un liant puternic în lumina ascensiunii formațiunii Mișcarea de 5 Stele condusă de comicul și bloggerul Beppe Grillo. Mișcarea se află pe locul trei în Parlament în funcție de numărul de reprezentanți.

În ceea ce scoate în evidență insta­bilitatea politică din Italia, liderul demo­craților Luigi Bersani a demisionat în urmă cu câteva săptămâni și a refuzat oferta lui Berlusconi pentru formarea unei „mari coa­liții“. Letta i-a fost loial lui Bersani.

Letta este o veste bună pentru Europa

Cât despre direcția pe care o va lua noul guvern, după numirea în funcție Letta s-a grăbit să-și exprime opoziția față de auste­ritate. Dar unii anliști spun că, în pofida comentariilor anti-austeritate, șeful cabine-tului va avea relații bune cu Uniunea Euro-peană.

„Pentru Europa, numirea lui Letta reprezintă o veste bună. Este mult mai ușor de imaginat pe cancelarul german Angela Merkel discutând cu Letta decât cu Berlusconi. Pe de altă parte, Letta a spus că nu este un fan prea mare al austerității și practic a sprijinit cuvintele lui Barosso când a sugerat că austeritatea ar putea reprezenta o politică în fază terminală“, a afirmat David Lea, ana­­list la firma de consultanță Control Risks, citat de CNBC.

El crede că noul pre­mier va retrage unele măsuri introduse de guvernul Monti, precum unele taxe pe locuințe.

Letta, nepotul unui consilier apropiat al lui Berlusconi - Gianni Letta, este recu­noscut pentru măiestria cu care formează alianțe politice.

Guvernul lui Letta are nevoie de votul de încredere al parlamentului.

Drum greu pentru noul guvern

Italia se confruntă cu una dintre cele mai dificile situații economice din ultimele decenii, scrie The Wall Street Journal. Deși bugetul este mai echilibrat decât cele ale unora din economiile europene avansate, rata șomajului a atins în ianuare nivelul record de 11,7%, iar datoriile mari, de peste 126% din PIB – una dintre cele mai mari datorii din Europa, îi îngrijorează pe partenerii europeni. O mare parte a acestor datorii este deținută de investitori europeni, ceea ce este un avantaj. Însă o problemă mai gravă este creșterea economică lentă și doar politicile guvernului o pot rezolva.

Economia italiană a început să slăbească în anii ’90 din cauza problemelor financiare, acutizate de îmbătrânirea populației, potrivit The Guardian. Roma a ales să se îndatoreze pentru a proteja standardele de viață și a atacat salariile și condițiile de muncă ale tinerilor. Tinerii italieni și angajații cu pregătire superioară au optat pentru locuri de muncă în străinătate. În aceste condiții, economia și-a pierdut treptat din competitivitate. Prin presiunile pe care le exercită piețele, criza datoriilor din zona euro presează politicienii să reducă gradul de îndatorare și, implicit, cheltuielile. Dar pentru o societate care îmbătrânește aceasta reprezintă un cerc vicios în care lipsa unor plase de siguranță, precum fonduri pentru îngrijirea copiilor, populația continuă să scadă și să îmbătrânească. Mai mulți analiști consideră că mai degrabă Italia va ieși din zona euro și nu Grecia.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru