Timp de șase luni, guvernul Ponta, dar și România au beneficiat de o lună de miere financiară extraordinară. Banii, câteva miliarde de euro, au intrat în România aproape fără să facem nimic. Titlurile de stat românești în lei au fost incluse în doi indici globali - JP. Morgan și Barcley’s, ceea ce a însemnat o direcționare a unor bani către piața românească. Acest lucru, plus diferențialul de dobândă între piața externă (0-1,5% la euro și dolar) și cea internă (6% la lei) au determinat intrarea de bani pe piața financiară, iar cursul a scăzut de la 4,5-4,6 lei pentru un euro la 4,3-4,35 lei/euro. Dobânzile la titluri de stat în lei au scăzut de la 6% la 5%, iar pe piața secundară au ajuns să se tranzacționeze și la 4,5-4,8%. Inflația este în scădere, ceea ce pentru BNR a constituit un bun prilej să anunțe că urmează un nou ciclu de reducere a dobânzii de politică monetară.Balanța comercială s-a îmbunătățit, iar pentru prima dată după două decenii am avut un excedent de cont curent, ceea ce diminuează destul de mult vulnerabilitatea externă.
Industria și exporturile au crescut peste așteptări, ceea ce a adus o creștere economică de 2,2% în trimestrul întâi față de perioada similară a anului trecut.
Nu cred că guvernul Ponta își închipuie că a avut o mare contribuție la evoluția pozitivă a acestor indicatori, respectiv, că dacă a venit USL-ul la putere, au început să intre și banii, iar investitorii ne văd cu alți ochi. România a beneficiat timp de șase luni de o conjuctură externă favorabilă, adică o parte din banii „ieftini“ care au inundat piețele internaționale, începând de la dolari, euro până la yeni japonezi, s-au deversat și pe la București, în căutare de randamente financiare superioare.
A fost de ajuns ca, acum două săptămâni, câțiva oficiali neexecutivi ai boardului FED – banca centrală americană – să vorbească despre posibilitatea ca procesul, început în toamna lui 2008, de tipărire continuă de dolari pentru a salva sistemul financiar american și apoi economia, să aibă și un sfârșit, că piețele financiare internaționale au început să se învolbureze din nou.
Dobânzile pe piața secundară la titluri de stat americane au început să crească de la 1% la 2%, ceea ce a antrenat o aliniere în sus a tuturor celorlalte dobânzi din întreaga lume.
O parte din investitori au început să iasă de pe piețele emergente, care beneficiaseră în ultimii ani de sume importante de bani atât timp cât dobânzile din America erau jos. Reducându-și expunerile și ieșind de pe aceste piețe, au pus presiune pe monedele naționale, în sensul deprecierii lor, așa cum atunci când banii au intrat, monedele s-au apreciat.
Unda a pornit din Africa de Sud, a ajuns în Polonia, iar săptămâna trecută a atins și România. La București, cursul a urcat în ultimele două săptămâni cu 5%, de la 4,35 la 4,55 lei/euro. Dobânzile la titluri de stat au urcat de la 4,8% la 5,2-5,3%, adică a fost o depreciere a prețului acestor active financiare de 10%. Noroc că piața românească nu este atât de lichidă, pentru că ar fi ieșit și mai mulți bani decât au ieșit.
Probabil că lucrurile se vor mai liniști, au fost câteva ajustări la nivel internațional, iar România a fost prinsă pe această undă.
Așa cum nu a avut niciun merit când au intrat banii, la fel guvernul Ponta nu are nicio vină când ies de pe o zi pe alta.
Problema este că dacă americanii, europenii și japonezii opresc procesul de a tipări bani sau chiar tipăresc mai puțin, iar dobânzile cresc, România s-ar putea să își piardă din atractivitate pentru noi intrări de bani, pentru că diferențialul de dobândă între leu și alte monede se reduce.
În acest caz, pentru a păstra interesul pentru România, economia și nu piața financiară românească ar trebui să preia conducerea. Iar aici guvernul Ponta are mari restanțe: strategia energetică lipsește cu desăvârșire, singurul lucru notabil făcut fiind crearea unei noi datorii pentru 2018 de 1-1,5 mld. euro prin amânarea la plată a generoasei scheme de subvenționare a energiei verzi; strategia în sănătate, începând cu pachetul de bază până la modalitatea de finanțare a sănătății (cât stat, cât privat), a fost amânată pentru toamnă, deci mai pierdem un an; în sectorul de construcții creșterea este aleatorie, doar un bloc pe ici,
pe colo, iar la lucrările de infrastructură lipsesc banii noi pentru că se plătesc datoriile mai vechi; parteneriatele public-private au nevoie de o lege nouă, conform ministrului Dan Șova, ceea ce înseamnă alte amânări.
În sectorul bancar ministrul finanțelor Daniel Chițoiu a constatat după șase luni că băncile nu mai raportează profit, ci pierderi și astfel nu au de unde să plătească impozit pe profit, iar bugetul de stat suferă. Băncile sunt mai mult preocupate să-și acopere, din marja obținută dintre depozite și credite, pierderile din creditele neperformante. Atât timp cât nu vor fi obligați să își scoată creditele neperformante în afara bilanțului (adică să facă un AVAB privat), să vină cu bani noi de acasă, bancherii nu vor relua creditarea și nici nu vor ieftini împrumuturile.
Singurul lucru notabil realizat în cele șase luni de guvernul Ponta este anunțul unei investiții de 300 mil. euro la Sebeș, negociată cu Mercedes.
Nu știu ce alte proiecte de investiții străine se negociază la Palatul Victoria, dar investiția Mercedes nu poate aduce singură o creștere economică mai susținută. Chiar dacă România are șansa unei creșteri în jurul a 2% în acest an, ea nu este suficientă pentru a scoate economia din criză și nici pentru a aduce mai mulți bani la buget, având în vedere că plusul de 2% se bazează pe exporturi și o agricultură total nefiscalizată.
Economia merge în acest moment din inerție, fără să aibă niciun impuls de la guvernul Ponta. Fiecare se descurcă cum poate și cu banii pe care îi poate obține. Dar și această inerție se epuizează.
Guvernul Ponta a beneficiat de o lună de miere financiară de șase luni. Ea se sfârșește. Economia a beneficiat de o căsnicie, în care jucătorii mai aveau puncte în comun, mai amânau plățile, mai aveau o reeșalonare, mai găseau un contract, mai rezistau câteva luni. Dar această căsnicie nu poate dura la nesfârșit în acest mod. Iar divorțul e din ce în ce mai aproape.
0 comments :
Trimiteți un comentariu