Discurs istoric azi la BNR al șefei FMI: putem avea creștere economică fără bani? Cele 10 întrebări pe care le pune ZF

Economia este „macrostabilizată“, dar letargică. De unde pot veni sursele de creștere fără finanțare străi­nă și cu băncile în blocaj?

Christine Lagarde, directorul general al FMI, ține astăzi un discurs la BNR care se va concentra pe identificarea unei noi paradigme de creștere economică pentru regiune și pentru România, într-un context internațional caracterizat prin creștere economică lentă, volatilitate ridicată pe piețele financiare și un declin al investițiilor.

Dar întrebarea cea mai mare este cum poți avea creștere economică în condițiile în care băncile străine au oprit finanțările din decembrie 2008 încoace, investitorii vin numai la salarii mici sau în căutarea unor oportunități speculative, iar multina­ționalele au investit de ajuns și acum încep să-și retragă și profiturile și capitalul. Are România resurse interne pentru creștere economică sau va rămâne prizoniera îndatorării externe?

Discursul șefei FMI vine la puțin timp după ce Fondul a înrăutățit prognozele privind creșterea economiei globale atât pentru 2013, cât și pentru anul următor, ca urmare a cererii de consum mai slabe, a încetinirii înregistrate de mai mul­te economii emergente importante, precum și din cauza recesiunii mai pronunțate din zona euro.  Pentru 2013, Fondul a revizuit pro­iecția privind avansul economiei mondiale de la 3,3%, cât estima în apri­lie, la 3,1%, aceeași rată înregistrată și anul trecut. Economia zonei euro s-a contractat continuu din al pa­trulea trimestru din 2011, iar șo­ma­jul a atins cota record de 12,2%.  Estimările privind Europa Cen­tra­lă și de Est au fost menținute de FMI la nivelul din aprilie, de 2,2% pentru acest an și de 2,8% pentru 2014.

România a devenit în primăvara anului 2009 unul dintre cei mai mari clienți ai FMI din Uniu­nea Europeană, în contextul crizei financiare și economice mondiale, cerând 13 mld. euro de la Fond. Iar acum autoritățile se gândesc la un al treilea acord succesiv, după ce au finalizat al doilea acord preventiv cu o serie de derogări pentru neîndeplinirea unor angajamente.

Rămâne de văzut dacă șefa FMI va prezenta România ca pe un „elev model“ care și-a făcut „temele“ în acordurile cu Fondul sau nu... și cât de mulțumit este FMI de „urmele“ lăsate în România de cele două acorduri stand-by succesive. FMI s-a remarcat printr-o anumită flexbilitate în negocierile cu autoritățile române, pe parcursul acordurilor din ultimii ani susținând în mod constant acor­da­rea de derogări pentru neîndeplinirea unor țin­te, în special legate de arierate.

Citește și

S-a întors killer-ul. Cel mai dur negociator din istoria FMI în relația cu România a revenit la locul faptei. Pe vremea lui inflația a ajuns la 300% iar cursul leu/USD s-a triplat

Iar redresarea economiei este lentă, privati­zările au fost tergiversate, termenele stabilite pentru selecția managerilor privați au fost mult decalate, iar reformele structurale sunt întârziate.

„Un discurs axat pe creștere economică din partea FMI vine în mod firesc în prezent, după ce România a realizat în perioada 2009 – 2012 cea mai mare parte a ajustărilor necesare în economie – deficitul bugetar este sub 3% din PIB, contul curent are un excedent minor, rezervele valutare sunt la un nivel confortabil, iar cursul de schimb este echilibrat. Ceea ce lipsește din tot acest peisaj este o creștere economică mai puternică, de 3-4% pe an în medie, care să producă efecte vizibile pentru nivelul de trai al populației, să permită reducerea în continuarea a deficitului bugetar fără noi mă­suri fiscale dureroase și să stimuleze economisirea internă“, spune Eugen Sinca, analist-șef al BCR.

FMI nu este mulțumit de ritmul de creștere economică, considerând că pentru o țară ca România avansul PIB ar trebui să fie de 3-4%.

Șefa FMI declara în acest an că are loc o recuperare în trei viteze a economiilor, chiar trei viteze și jumătate, Japonia fiind pusă într-o catergorie ușor separată. „Economiile emergente cresc în medie cu 5,5%, un grup de economii incluzând SUA, Suedia, Elveția, Australia, Canada și alte țări avansează cu circa 2%, în timp ce unele economii, cele din zona euro, stagnează“, consideră directorul general al FMI.

Christine Lagarde, șefa FMI, și Poul Thomsen, adjunctul directorului FMI pentru Europa și responsabil cu programele FMI pentru Grecia și Portugalia, s-au întâlnit ieri cu premierul Victor Ponta, la discuții participând și guvernatorul BNR Mugur Isărescu

În căutarea noului model de creștere economică

Economia este „macrostabilizată“, dar letargică. În timp ce majoritatea datelor macro sunt încurajatoare, dinspre economia reală semnalele sunt mai puțin optimiste, insolvențele continuându-și ascensiunea.

Anul trecut economia a înregistrat o creștere de 0,7%, iar pentru 2013 FMI prognozează un plus de 1,6%. Creditarea este în picaj, iar cererea de consum nu și-a prea revenit după reîntregirea salariilor din sectorul bugetar.

Noul model de creștere sustenabilă pentru România continuă să rămână o provocare. Necesitatea unui nou model de creștere economică a fost adusă în discuție de nenumărate ori de către specialiști, încă de când România a intrat în criză, în toamna anului 2008, iar în acest an opiniile pe această temă s-au înmulțit.

Vezi galeria foto

România nu se poate dezvolta fără îmbunătățirea absorbției fondurilor europene, reformarea companiilor de stat, investiții publice cu valoare adăugată mare și atragerea de investiții străine, spun mulți specialiști.

Iar o creștere economică bazată pe consum realizat pe intrări masive de capital și pe datorie, cum a avut România în ultimii ani care au precedat criza financiară mondială, nu mai este o soluție viabilă având în vedere scepticismul investitorilor străini în a finanța țări care trăiesc pe datorie.

Numărul mare al companiilor intrate în insolvență și scăderea încasărilor din impozitul pe profit sunt doar două indicii care arată situația dificilă cu care se confruntă firmele din România și necesitatea unor politici economice și fiscale care să stimuleze mediul de afaceri și redresarea economiei.

De la stanga la Dreapta: Poul Thomsen, Adriana Marinescu-consilier BNR-fost director de relatii internationale, Mugur Isarescu-guvernatorul BNR, Remus Vulpescu- sef de cabinet al ministrului finantelor, Daniel Chitoiu- vicepremier-min finantelor, Victor Ponta, primul ministru, Liviu Voinea, ministrul bugetului, Serban Matei, reprezentatul Romaniei la Fmi, Dragos Andrei, consilier al premierului, Guillermo Tolosa, rezidentul Fmi la Bucuresti.

Reducerile de taxe ar putea stimula redresarea economiei, dar nu există spațiu fiscal. Statul nu reușește să colecteze mai mulți bani, iar evaziunea fiscală nu a fost redusă vizibil.

Economistul Florin Cîțu îi solicită directorului FMI Chirstine Lagarde printr-o scrisoare deschis? să nu aprobe un nou acord cu România, aceasta fiind singura opțiune pentru ca politicienii să-și asume reformele economice.

Pe de altă parte, analistul-șef al BCR spune că dacă ne uităm la ultimii 23 de ani reformarea României s-a făcut după principiul stop and go, iar existența unui impuls extern care să contrabalanseze rezistența la schimbare a unor medii din interior a fost și va rămâne binevenită.

„Recomandările FMI de restructurare și privatizare a companiilor de stat, de prioritizare a investițiilor publice sau de eliminare a arieratelor din economie sunt binevenite, ele acționând în sensul creșterii economice. Chiar și aplicarea parțială sau cu anumite întârzieri a acestora va pune România într-o poziție mai bună din punct de vedere economic peste doi ani în comparație cu situația ipotetică a lipsei totale de reforme în economie. Să nu uitam că în 2009 și în 2010, anii unor măsuri fiscale severe luate de România, țările din flancul sudic al Zonei Euro doar mimau austeritatea bugetară, iar efectele ulterioare au fost cât se poate de nefavorabile“, spune Sinca.

Cum vede FMI economia mondială

FMI a înrăutățit ușor prognozele privind creșterea economiei globale atât pentru anul în curs, cât și pentru anul următor, ca urmare a cererii de consum mai slabe, a încetinirii înregistrate de mai multe economii emergente importante, precum și din cauza recesiunii mai pronunțate din zona euro.

Pentru anul în curs, Fondul a revizuit proiecția privind avansul economiei mondiale de la 3,3%, cât estima în aprilie, la 3,1%, aceeași rată înregistrată și anul trecut, potrivit raportului World Economic Outlook. Pentru anul următor, prognoza privind creșterea PIB a fost înrăutățită de asemenea cu 0,2 puncte procentuale, de la 4% la 3,8%. Fondul a înrăutățit estimarea pentru economiile avansate cu 0,1 puncte procentuale pentru anul acesta și cu 0,2 puncte pentru anul următor, la 1,2%, respectiv 2,1%.

În cazul celor emergente, revizuirea negativă s-a situat la 0,3 puncte procentuale atât pentru anul în curs, cât și pentru 2014. Astfel, în 2013 economiile emergente ar urma să înregistreze o creștere de 5%, urmată de 5,4% anul următor. Estimările privind Europa Centrală și de Est au fost menținute la nivelul din aprilie, de 2,2% pentru acest an și de 2,8% pentru următorul. FMI a înrăutățit estimările pentru evoluția mai multor economii emergente importante în acest an.

Mediafax

Cele 10 întrebări ale ZF pentru Christine Lagarde

1. Tranziția este finalizată în România după 23 de ani? Dacă nu, de ce nu? Când se va termina procesul de tranziție?

2. Considerați România un succes al aplicării politicilor FMI sau nu?

3. Sunteți mulțumită de rezultatele ultimelor două acorduri ale României cu FMI?

4. Ce ritm de creștere economică ar trebui să aibă România pentru a crea locuri de muncă?

5. Privind în trecut, considerați că o țară din Europa de Est ca România a ajuns în 2013 la nivelul de dezvoltare pe care FMI îl anticipa în urmă cu 15 ani?

6. De ce cei patru ani de acorduri cu FMI din 2009 încoace nu au adus creșterea economică preconizată?

7. De ce credeți că salariul mediu net lunar în România de 350 de euro reprezintă doar 20% din salariul mediu din Franța, Italia sau Germania chiar și după 20 de ani de tranziție? În câți ani credeți că salariile din România vor fi 50% din salariile existente în cele trei țări?

8. A fost procesul de privatizare în România un eșec sau nu, având în vedere că avem doar 5 milioane de angajați acum față de 8 milioane în 1990, iar restul merg în străinătate să găsească un loc de muncă?

9. FMI a cerut spargerea companiilor de căi ferate, iar viteza medie de transport a scăzut de la 60 la 40 de kilometri pe oră. De ce?

10. Cum poate crește Europa de Est de acum încolo în condițiile stopării finanțării externe?

Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 16.07.2013

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Claudia Medrega