PIB-ul - valoarea adăugată în economie - este aproape de nivelul de la începutul crizei, adică 140 mld. euro.Datoria publică - internă și externă - a prins viteză în cinci ani de la falimentul în 16 septembrie al băncii americane Lehman Brothers, când a început criza, și a ajuns la un nivel mai mult decât dublu comparativ cu sfârșitul anului 2008, când criza mondială începea să se facă simțită în România, depășind pragul de 250 mld. lei (56 mld. euro). În schimb, PIB-ul - valoarea adăugată în economie - este aproape de nivelul de la începutul crizei, adică 140 mld. euro, după căderea groaznică din 2009 și 2010.
Împrumutul record de aproape 20 mld. euro, contractat la începutul lui 2009 de la FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială de președintele Traian Băsescu, premierul Emil Boc și guvernatorul BNR Mugur Isărescu, a contribuit din plin la saltul datoriei publice. La Ministerul Finanțelor a ajuns mai puțin de jumătate din împrumutul extern total, restul mergând la BNR. Banca centrală rambursează împrumutul FMI din rezerva valutară, deci nu afectează bugetul de stat, dar slăbește poziția valutară a României.
Problema este că banii ajunși în buget au fost direcționați preponderent spre pensii și salarii, care au fost reîntregite în acest an, în timp ce cheltuielile de investiții au fost în declin. România, cu 548 de kilometri de autostrăzi, rămâne la coada Europei în materie de infrastructură. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CNADNR - a scos la licitație numai în ultimii trei ani proiecte pentru construcția a 370 de kilometri de autostrăzi, dar a terminat numai 42 km, potrivit unei analize publicate de ZF.
Guvernul Ponta (USL-PSD și PNL), venit la putere de un an, pe fondul nemulțumirilor populației la adresa guvernării Băsescu-Boc - PDL, a tot invocat lipsa spațiului fiscal pentru investiții mari și a adus în discuție ideea prioritizării proiectelor, însă progresele sunt nesemnificative.
Dar volumul redus al investițiilor reflectă atât gradul scăzut de absorbție a fondurilor europene destinate investițiilor planificate, din cauza blocării unor programe operaționale, cât și transformarea acestora într-un instrument de echilibrare a deficitului bugetar, investițiile fiind mereu „sacrificate“ pentru atingerea țintelor trimestriale și anuale.
În prima jumătate a acestui an investițiile publice au scăzut cu 10%, în timp ce cheltuielile de personal pentru bugetari au crescut cu 18%.
România a intrat într-un proces susținut de ajustare fiscală în ultimii ani, dar aceasta a fost făcută mai degrabă în plan cantitativ, decât structural.
„După ce România a încheiat primul acord cu FMI-CE, deficitul bugetar a scăzut sub 3% din PIB, iar derapajele fiscale sunt mult mai puțin probabile. Însă guvernul nu a reușit să limiteze cheltuielile curente și arieratele, ceea ce creează un efect de evicțiune asupra cheltuielilor de investiție. Mai mult, sistemul bancar se află într-un proces de dezintermediere, iar bilanțurile consumatorilor rămân în continuare fragile. În acest context, creșterea economică ar putea rămâne sub nivelul potențial în decursul următorilor ani“, spune Mihai Pătrulescu, senior economist la UniCredit Țiriac Bank.
Ritmul de creștere a datoriei publice a accelerat în criză. Dacă în perioada 2003-2006, de exemplu, ritmul de creștere a datoriei publice de la un an la altul nu trecea de 10%, în anii 2009-2010 creșterea anuală a accelerat și nu a mai coborât sub 30%. În 2011 saltul datoriei publice a fost de 14,5%, însă anul trecut ritmul de creștere s-a temperat comparativ cu anii trecuți, avansul din 2012 fiind de 8% (respectiv 4 mld. euro).
România s-a apropiat de limita de sustenabilitate a datoriei publice, de 40% din PIB, nivelul maxim acceptat de investitori. Cu prețul creării unei rezerve de lichiditate, a fost accelerată creșterea datoriei publice.
Economia României a înregistrat dezechilibre semnificative în perioada de boom, atât pe plan fiscal (deficite structurale ridicate și măsuri prociclice), cât și pe plan extern (deficit de cont curent de 13,4% din PIB in 2007). Astfel, România a avut nevoie de acordul FMI-CE pentru a asigura stabilitatea financiară și a atenua șocurile externe, susține economistul de la UniCredit Țiriac Bank.
Din împrumutul de la FMI, de aproximativ 12 mld. euro, la buget au ajuns doar circa 2 mld. euro, diferența intrând la rezerva BNR. În schimb, sumele primite de la Comisia Europeană, de circa 5 mld. de euro, au fost direcționate doar către Finanțe.
Rambursarea împrumuturilor se face în tranșe, însă Finanțele se confruntă deja cu o datorie publică în ascensiune.
Cea mai mare parte a împrumutului contractat în 2009 de la FMI se rambursează din rezervele valutare ale BNR, nu de la buget, astfel că nu ar trebui să existe constrângeri legate de rambursarea împrumutului, având în vedere că în prima jumătate din acest an rezervele valutare au ajuns la 32 mld. euro. Ar fi de preferat ca rezervele valutare să rămână la un nivel ridicat, având în vedere incertitudinile care persistă pe piețele financiare.
FMI s-a arătat „tolerant“ cu autoritățile române, deși privatizările au fost tergiversate, termenele stabilite pentru selecția managerilor privați au fost mult decalate, reformele structurale sunt întârziate, iar redresarea economiei este lentă. Anul trecut economia a înregistrat o creștere de 0,7%, iar pentru 2013 majoritatea prognozelor indică un avans de 2-2,5%. Dar pentru o țară ca România, creșterea economică ar trebui să fie de 3-4%.
Prin parafarea acordului cu finanțatorii externi, Finanțele și-au asumat o factură de aproximativ 10 mld. euro pe perioada 2009 - 2023, cea mai mare parte din sumă, respectiv 8,6 mld. euro, urmând să vină la plată în următorii zece ani.
În cei cinci ani de la căderea Lehman Brothers datoria publică externă s-a triplat, de la nivelul de 10,5 mld. euro din decembrie 2008. Recent Ministerul Finanțelor a majorat datoria externă publică în valută cu încă 1,5 mld. euro, prin obligațiuni pe șapte ani emise la o dobândă de 4,77% pe an.
Cumulat, BNR și Ministerul Finanțelor au luat efectiv de la FMI, CE și BM 17,9 mld. euro și au de dat înapoi 21 mld. euro. Din factura totală de 21 mld. euro (rate, dobânzi și comisioane), banca centrală și Finanțele au achitat până acum numai un sfert.
Creșterea economică în ritm de 4-5% pe an (și nu 1-2% ca acum) și continuarea reducerii deficitului bugetar sunt două dintre soluțiile de plafonare a datoriei la un nivel rezonabil, acceptat de investitori. Cu cât datoria publică este mai mare, cu atât este perceput un risc mai mare și costurile de împrumut pe piețele externe sunt mai mari, iar investitorii o ocolesc.
Sumele atrase de România de la Comisia Europeană și FMI au avut rolul de a acoperi un gol de finanțare externă privată (în 2008 deficitul de cont curent ajunsese la 9% din PIB, respectiv 12 mld. euro), care a intervenit imediat dupa falimentul Lehman Brothers de acum 5 ani. „Banii de la Comisia Europeană si FMI au fost utilizați conform scopului inițial, respectiv finanțarea deficitului bugetar și susținerea balanței de plăți într-un moment extrem de greu. În continuare rămâne un subiect de actualitate finanțarea unor programe de creștere a capacității de absorbție a fondurilor europene sau de armonizare a legislației privind parteneriatul public-privat în domeniul investițiilor, eventual cu implicarea Băncii Mondiale“, spune Eugen Sinca, analist-șef al BCR.
Problema României din toți acești ani a fost nivelul redus al finanțărilor care nu generează datorie externă, de tipul fondurilor europene sau al participațiilor la capitalul social al companiilor. „Pentru finanțarea unor proiecte de investiții există alternativa parteneriatului public-privat, puțin explorat în România până în prezent, pentru care există atât banii necesari, cât și disponibilitatea sectorului privat de a se implica. Este clar că nevoile de investiții în infrastructură depășesc cu mult posibilitățile bugetare din prezent și atunci trebuie căutate metode de eșalonare a plăților pe o perioadă cât mai lungă“, mai spune Sinca.
Câți bani am dat înapoi din împrumutul extern și ce mai avem de plătit
Finanțele au plătit până la jumătatea anului 1,23 mld. euro din creditul extern, din care 700 mil. euro au reprezentat numai dobânzile și comisioanele (aproape 60%). Alte 4 mld. euro au fost achitate deja de BNR, incluzând dobânzi de peste 900 mil. euro, potrivit datelor BNR.
Dobânzile plătite până la sfârșitul lunii iunie de Finanțe și BNR cumulează1,6 mld. euro. Când va termina de rambursat împrumutul către FMI, UE și BM, dobânzile totale plătite de România vor totaliza mai mult de 2,7 mld. euro, ceea ce înseamnă construcția Bulevardului Victoria Socialismului și a Casei Poporului.
Cheltuielile cu dobânzile au crescut anul trecut cu 20,6%, adică cu aproape 2 mld. lei față de 2011, ca urmare a creșterii stocului datoriei publice, valoarea finală fiind mai mare decât cea proiectată în bugetul inițial, în pofida scăderii randamentelor titlurilor de stat pe parcursul anului, amintește Consiliul Fiscal în raportul anual.
„Efectul favorabil al diminuării costurilor de finanțare a fost anulat de către deprecierea nominală a leului față de principalele valute, în condițiile în care peste jumătate din datoria publică este denominată în moneda unică europeană, precum și de decizia Ministerului de Finanțe de a majora rezervele de lichiditate din Trezorerie, cu scopul finanțării în avans a deficitului bugetar și a crea un tampon de siguranță pentru condiții adverse în piețele financiare“, susține Consiliul Fiscal.
România este în continuare dependentă de capitalurile străine atât pentru rostogolirea datoriei externe, cât și pentru finanțarea deficitului bugetar. Plata datoriei externe sau interne fără rostogolirea acesteia se poate realiza numai dacă se creează excedente sau se reduc rezervele valutare ale țării. Iar dacă România ar alege să plătească datoria prin restrângeri de cheltuieli, nu s-ar mai înregistra creșterea economică prognozată, după cum spun analiștii.
În acest an România trebuie să ramburseze 5 mld. euro din împrumutul record de aproape 20 mld. euro, contractat în prim?vara anului 2009 de la FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială, din care circa 4 mld. euro vor fi suportate de BNR din rezervele valutare.
Ministerul Finanțelor, care trebuie să plătească un miliard de euro din această sumă, adună fondurile necesare de pe piață și plătește datoriile - inclusiv către FMI împrumutându-se din altă parte.
Banii împrumutați de la Comisia Europeană trebuie restituiți de Finanțe începând cu anul 2015, prima rată fiind de 1,5 miliarde de euro.
Finanțele au constituit în Trezorerie și o rezervă de valută, la recomandarea FMI, așa-numitul „buffer“ fiscal necesar pentru asigurarea unei lichidități în cazul în care apar din nou crize pe piețele financiare, iar România nu se poate împrumuta la costuri rezonabile. Rezerva a ajuns în vara acestui an la 6 miliarde de euro.
Pe lângă rezerva în valută a Finanțelor, există rezerva valutară a BNR, mult mai consistentă, de 32 mld. euro. Cu aceste buffere autoritățile speră să țină stabil cursul de schimb, care este principala problemă a românilor în condițiile în care 60% din împrumuturile locale sunt în valută, iar orice mișcare mai amplă a cursului aduce panică.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 19.09.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu