Cine trece pe lângă Cernavodă în drumul spre mare remarcă mai degrabă turbinele eoliene care au înconjurat centrala, nu cele cinci reactoare nucleare, din care numai două funcționează azi, asigurând 20% din producția de energie electrică din România. Dacă pe afară betonul gros nu dă niciun indiciu, în interiorul celor două reactoare nucleare este un film SF în derulare. De azi, 10% din acțiunile acestui SF au fost scoase la vânzare de statul român.Încă înainte de a ajunge pe platforma centralei, am fost întâmpinați, pe măsură ce ne apropiam de obiectiv, de panouri pe care se arată clar că fotografiatul este interzis. Aceeași interdicție s-a păstrat și pe platforma centralei, dar și în interiorul unității.
„Veți intra pe teritoriul unui obiectiv nuclear. Accesul se face numai cu un sponsor (însoțitor). Este interzisă mâncarea, inclusiv guma de mestecat. Aparatele foto, telefoanele în cazul în care au încorporate un aparat foto, ceasurile trebuie lăsate aici“, ne-a spus scurt una dintre doamnele care se ocupau de instructajul vizitatorilor în centrală.
Măsurile de securitate dintr-un aeroport devin subit lipsite de importanță comparativ cu cele aplicate la Cernavodă. Prima dată se trece printr-un dispozitiv care arată dacă ești sau nu curat din punct de vedere radiologic, adică dacă nu ești iradiat în urma unor tratamente medicale, de exemplu.
Am trecut cu bine de prima verificare. „Clean (curat)“ a arătat afișajul electronic la ieșirea mea din dispozitiv. Apoi am trecut prin niște porți rotative de fier și am ajuns pe platforma propriu-zisă a centralei. Era doar unul dintre primele teste la care aveam să fim supuși.
Clădire rezistentă la cutremure de 8,5 grade și la atacuri cu avioane
Pe platformă sunt clădirile administrative și cele cinci reactoare bine învelite în straturi groase de beton.
„Avem propriul nostru echipaj de pompieri. Este un flux continuu de oameni care lucrează în ture de câte 8-12 ore. Circa 700 de oameni lucrează în fiecare reactor. Anvelopa din beton are o grosime de trei metri. Structura rezistă la un cutremur de 8,5 grade, pot să intre avioane în ea și nu cade. S-a turnat în mod continuu aici pentru a nu exista fisuri“, spune Adrian Lungeanu, inginerul care lucrează de 20 de ani la Cernavodă și care a fost ghidul nostru pe parcursul vizitei.
Unitățile de la Cernavodă, prima fiind pusă în funcțiune în 1996 și a doua în 2007, reprezintă singurele investiții de amploare în energie făcute de statul român după Revoluție, marea șansă a acestui proiect fiind faptul că o bună parte din lucrări era finalizată încă înainte de 1989.
Din punctul de vedere al operării, centrala de la Cernavodă este printre primele 25 la nivel mondial și niciodată aici nu a fost înregistrat vreun incident. Practic, faptul că nu-ți este permis să greșești niciodată face din ramura nucleară vârful de lance al industriei energetice.
„După acea ușă verde este reactorul. Ce e în interior este un film SF transpus în realitate“
„Noi nu ne putem permite niciodată un accident aici. Este vârful energeticii“, spune inginerul.
Centrala de la Cernavodă a fost proiectată utilizând tehnologia canadiană CANDU și generează energie electrică aproximativ în același mod în care produce electricitate o termocentreală. Numai combustibilul este diferit. În loc de cărbune, la Cernavodă se folosete uraniu natural, extras de Compania Națională a Uraniului.
Mai departe acest uraniu este transformat în fascicule de combustibil la Fabrica de Combustibil Nuclear de la Pitești, sucursală a Nuclearelectrica. În interiorul unei reactor există o zonă activă orizontală formată din 4.560 de fascicule de combustibil, amplasate în 380 de tuburi din aliaj de zirconiu, fiecare astfel de tub având 12 fascicule de combustibil. În linii mari, prin scindarea atomilor de uraniu se produce căldură, care mai departe transformă apa în abur. Acest abur rotește paletele unei turbine care pune în mișcare un generator de electricitate.
„După acea ușă verde este reactorul. În reactor nu se intră decât la intervenții. Ce e în interior este un film SF transpus în realitate“, ne spune inginerul însoțitor.
Angajatul contaminat
Dacă în interiorul reactorului presa nu a avut acces, a putut însă intra în camera de comandă, creierul de unde se conduce toată această mașinărie energetică. Fiecare din cele două reactoare funcționale are o astfel de cameră de comandă.
„Există o cameră de comandă principală și una secundară pentru situații de urgență. Toate sistemele de securitate din centrală sunt dublate.“
Și aici accesul a fost restricționat din motive de siguranță. Camera de control se compune din sute de butoane, iar angajații Nuclearelectrica au dorit să-și ia toate măsurile pentru ca nu cumva din greșeală cineva să activeze vreo comandă.
„Când intrăm în camera de comandă nu vom trece de o anumită linie. Sunt foarte multe butoane acolo și nu trebuie să riscăm activarea vreunuia.“
Reținusem că nicăieri nu ai voie cu mâncare, dar chiar în față noastră un angajat urca treptele cu câteva caserole.
„În zona camerei de comandă doar doi oameni au voie să mănânce, cei care trebuie să stea mereu la panou. Programul de pregătire pentru un dispecer poate dura și 6 ani. Ca să ajungi aici, începi de jos. În total sunt 20 de dispeceri care lucrează în 6 ture.“
Nu am stat foarte mult nici în camera de comandă, iar la ieșirea din clădire am mai avut parte de o verificare, de data aceasta ceva mai deosebită. Fiecare dintre noi a intrat într-un dispozitiv de metal pentru a vedea dacă am fost sau nu contaminați. Obiectele pe care le-am avut noi, pixurile sau agendele, au fost puse și ele în niște cutii sub forma unor seifuri pentru a vedea dacă au fost contaminate. La unul dintre însoțitori a apărut cu roșu semnalul „contaminat“. După câteva momente de panică, ni s-a explicat că nu este nimic grav, că acea alarmă de contaminare se activase deoarece casca purtată de respectiva angajată se încărcase cu forță electrostatică. Cum s-a decontaminat? Simplu, a spălat casca cu apă.
„De zece ani de când lucrez aici nu am luat doza unei radiografii“, ne dă asigurări Adrian Lungeanu.
Un colos secret în ochii lumii
Pe toată perioada în care această companie a funcționat a fost văzută și de cei din afară, și de către angajați ca un terioriu destinat numai oamenilor înalt specializați, din cauza caracterului extrem de sensibil al industriei nucleare.
De anul acesta însă la vârful Nuclearelectrica a fost adusă Daniela Lulache, fosta șefă a Fondului Proprietatea, un om fără niciun pic de experiență în acest domeniu.
În funcția de director operațional a fost numit Ionel Bucur, actualul director general al CNE Cernavodă, care ocupă această funcție din 2007.
Mai mult, de azi statul va scoate la vânzare 10% din acțiunile Nuclearelectrica, deschizând astfel poarta secretelor nucleare și altor părți, nu doar celor specializate în acest domeniu.
Este acesta un risc? Sub presiunea unor acționari minoritari s-ar putea lua decizii care să aducă atingeri securității nucleare de dragul unor dividende mai mari?
„Nu este niciun pericol. Nimeni nu se joacă cu securitatea nucleară. Conștiința securității nucleare este foarte puternică“, spune Lulache.
Noua conducere a Nuclearelectrica prognozează creșterea cifrei de afaceri cu circa 38% în cinci ani, de la 1,65 mld. lei în 2012 la 2,29 miliarde de lei în 2017, și creșterea de 3,6 ori a profitului brut, de la 67 mil. lei în 2012, la peste 240 mil. lei în 2017, potrivit indicatorilor de performanță asumați de administratori.
Care va fi însă contribuția contextului de piață, marcat de liberalizarea prețurilor la energie, și cât din acest profit va fi în realitate aportul managementului privat?
„Din liberalizare, de acolo vine creșterea absolut semnificativă a profitului. Apoi va fi și un proces de optimizare a societății“, explică Lulache.
Din această listare, în conturile Nuclearelectrica ar putea intra circa 60 de milioane de euro, o sumă care putea fi atrasă cu ușurință de de la bănci, nu neapărat prin bursă.
„Prin listare are loc transformarea unui colos industrial într-o companie modernă, conectată la piețele de capital. Nuclearelectrica este într-un moment în care și-a demonstrat valențele, dar acum ne conectăm și la fluxurile de capital, nu doar la cele tehnice. Scopul acestei listări nu este generat de nevoia de capital a Nuclearelectrica, ci de dezvoltarea pieței de capital, de implementarea unor standarde specifice pieței de capital în această companie, a guvernanței corporatiste“, a mai spus Lulache.
Reactoarele 3 și 4 și mixul de energie
Ce se întâmplă însă cu proiectul reactoarelor 3 și 4, în care compania este implicată, și care în primă fază va genera costuri? Care sunt planurile pe termen lung de dezvoltare ale Nuclearelectrica ce pot fi înlesnite prin listare? Ce se întâmplă cu reorganizarea sistemului energetic prin cuplarea producătorilor din surse diferite pentru a avea un mix energetic, așa cum au și alții?
„Un acționar vrea dividende, profit. Ne dorim ca EnergoNuclear (compania de proiect pentru reactoarele 3 și 4 – n.red.) să se întâmple. Suntem promotori ai acestui proiect, dar ne dorim o poziție minoritară“, a explicat Lulache.
Săptămâna trecută, de exemplu, noul management privat de la Transelectrica, transportatorul național de energie, spunea că estimează o scădere a consumului de 4% pe an până în 2017. Unde mai încap atunci două reactoare nucleare?
„Hai să nu ne uităm la ce spune Transelectrica, pentru că nu știu dacă are capacitatea de prognoză pe termen scurt. Își asumă din nou un rol pasiv, când de fapt Transelectrica trebuia să se ocupe de interconectări. Și oportunitățile de dezvoltare pentru alți producători depind de Transelectrica“, a spus Gabriel Dumitrașcu, actualul șef al direcției de privatizare din Departamentul Energie, fostul șef al OPSPI, instituție implicată de altfel în aducerea de manageri privați în companiile din energie.
Potrivit acestuia, Nuclearelectrica nu va mai participa financiar la proiectul reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, care a ajuns să fie evaluat la peste 6 miliarde de euro de la valoarea inițială de 2 miliarde de euro, ci doar cu clădirile și terenul. Dumitrașcu a mai spus că acordul pentru reactoarele 3 și 4, în care mai sunt implicați alături de stat ArcelorMittal Galați și Enel (Italia), a fost extins până la finalul acestui an.
În ceea ce privește alipirea Nuclearelectrica la alte unități de producție astfel încât să se formeze acel coș de energie, reprezentanții companiei spun că acesta este un plan puțin probabil, mai ales după listare.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 09.09.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu