În această vară, ANCOM anunța, în fine, propuneri pentru noi tarife de terminare in rețelele mobile, propuneri care continuă să avantajeze operatorii de comunicații mobile perpetuând asimetria. Tarifele propuse de ANCOM, în continuare mai mari pentru terminarea în rețelele mobile, avatajează operatorii de comunicații mobile, făcând ca prin asimetria lor, telefonia fixă, afacere în ultima fază a ciclului de viață, să continuie să subvenționeze telefonia mobilă o afacere cu potențial. Încă din 2004 spuneam că tarifele de terminare în rețelele mobile ar trebui să fie mai mici decât cele în rețelele fixe și că telefonia fixă și micii operatori subvenționază marii operatori prin tarifele mari de terminare în rețelele mobile.Încercarea ANCOM de a pune tarifele de terminare pe costuri a fost un nou prilej pentru primii trei marii operatorii de comunicații mobile să iasă împreună și să se plângă de reglementare.
Un prim argument adus a fost cel al investițiilor. Este adevărat că s-a investit mult în rețelele mobile: primii doi operatori au investit fiecare peste €2 miliarde in rețea și au creat o piață. (Probabil, RomTelecom a investit mai mult în rețeaua sa fixă, fiind uneori mai scump să tragi un cablu subteran decât o ’undă herțiană’.) Dar tot atât de adevarat este că aceste investiții au fost foarte profitabile. În anul 2008 Orange avea profit net de €437,66 milioane, sau o marjă a profitului net de 33,3%, față de 29,3% cu un an înainte! Tot atunci, Vodafone avea profit net de €306,4 milioane, sau o marjă de 25,8% față de 22% cu un an înainte! Astăzi concurența este mai puternică, industria a a juns la maturitate, criza își spune cuvântul, astfel că în 2012 Orange realiza un profit net de €116,2 milioane, sau 12,6% marjă profit net, iar Vodafone €112,7 milioane, sau 14,5% marjă.
Un alt argument adus este că tarifele de terminare din România ar putea deveni mai mici decât cele din Germania (€,0165/minut față de €0,0307/minut România în 2013) sau alte țări, operatorii noștii pierzând prin asimetria tarifelor așa cum câștigă, tot prin asimetria tarifelor, de la operatorii naționali de telefonie fixă. Nu se pomenește nimic de tarifele de terminare din alte țări, Franța de exemplu, c€0,84/minut în 2013. Cu €0,0307/minut tarif de terminare în rețele mobile, România în 2013 este peste media UE de €0,0233/minut, deși statutul său macroeconomic nu o îndreptățește. Nici Germania și nici alte țări din UE nu vor rămâne cu aceste tarife de terminare: le vor reduce astfel că va dispare și acest motiv de îngijorare. Traficul internațional are o pondere de numai 1,4% în total trafic, dar s-ar putea să crească odata cu reducerea tarifelor de roaming.
Scăderea veniturior și a taxelor plătite de operatori către stat este un alt argument - ‘statul va pierde taxe de €13 milioane/an, iar operatorii venituri totale de €206 milioane, potrivit unui studiu al KPMG, finanțat de o asociație a Cosmote, Orange și Vodafone’, conform Ziarului Financiar din 4 octombrie 2013. De ce ar trebui să plătească întreaga societate costuri mărite cu €206 milioane pentru ca statul să aibă taxe mai mari cu €13 milioane? Care este eficiența? Apoi, o parte din aceste €206 milioane vor fi suportate chiar de către ‚stat’, prin tarife mărite la serviciile de comunicații mobile pe care instituțiile statului le consumă. Poate chiar mai mult de €13 milioane, dacă ne gândim la dimensiunea aparatului de stat.
De fapt impactul net al punerii pe costuri a tarifelor de terminare asupra operatorilor este mai mic, ’aproape €60 milioane pe an, în condițiile în care odată cu scăderea veniturilor de €206 milioane și costurile companiilor de comunicații se vor reduce cu aproximativ €146,7 milioane’ spune studiul KPMG. Punând tarifele pe costuri, întreaga societate va plati cu €206 milioane mai puțin în timp ce operatorii vor pierde €60 milioane - profitabil pe ansamblul societății. Se mai spune că ’acești bani (€60 milioane) se taie direct de la fondurile alocate investițiilor și construirii de infrastructură“, lasându-se a se înțelege că acționarii nu ar trebui afectați prin reducerea profitului, fapt greu de înțeles dacă se are în vedere dezvoltarea afacerii pe termen lung. Să amintim de costurile uriașe ale licențelor 3G din Anglia și Germania în 2000, care nu au redus investițiile în acele țări. S-a vorbit și de ‚o industrie de telecomunicații „low-cost“ cu investiții „reduse“’, care ar fi, probabil, în ton cu economia noastră ‘low-cost’ cu investiții ’reduse.’
Pentru recuperarea celor €60 milioane, operatorii ar putea externaliza rețelele de turnuri prin crearea unui operator de turnuri, care să creeze o rețea unică națională pentru toți operatorii. Începutul a și fost făcut de către Orange și Vodafone în această vară.
La evenimentul AOMR, ministrul Dan Nica, declara ca ‚ANCOM ar trebui să asculte cu atenție toate opiniile și în special „argumentele bazate pe costuri financiare“ legate de evoluția tarifelor de interconectare pentru operatorii de telefonie mobilă și să ia o decizie care să nu creeze „uriașe probleme“ și să ducă România într-o „extremă“ între țările Uniunii Europene, neștiind, probabil, că deja suntem ’întro extremă între țările UE’ - cu €0,0307/minut tarif de terminare în rețele mobile, România este peste media UE de €0,0233/minut, deși statutul său macroeconomic nu o îndreptățește S-a mai adus în discuție faptul că anul trecut statul român a încasat de la operatorii de telefonie mobilă aproape €700 milioane în urma licitației prin care operatorii au achiziționat spectru radio, fără a spune dacă acești bani au fost investiți în ’România Digitală’, pentru conectarea României la rețele de mare viteză sau au fost atrași de ’găurile negre’ ale economiei noastre. Grija ca acești bani să fie luați în considerare la calcul tarifelor ar trebui să fie la fel de legitimă ca cea a cheltuirii lor în interesul telecomunicațiilor românești, al economiei noastre, pentru a scuti operatorii de cheltuieli suplimentare. Domnia sa nu s-a gândit însă la cei care ar trebui să plătească în plus €206 milioane pe an pentru ca operatorii să nu piardă €60 milioane, la românii consumatori de servicii de comunicații mobile. Și nici la efectul asupra întregii economii, societăți a cheltuirii în plus a €206 milioane/an doar pentru a salva €60 milioane operatorilor.
Punerea pe costuri a tarifelor serviciilor de comunicații mobile este un prilej pentru a regândi modul în care sunt tarifate aceste servicii. Dacă analizăm tarifele din telefonia mobilă observăm că au fost construite pentru a ține captiv românul consumator al acestor servicii: sute de minute în rețea la tarife rezonabile și uriașe taxe vamale care să-i oprească să ’iasă’ din rețea la depășirea minutelor alocate - Cosmote €0,223/minut la abonament de €8,8/lună, Orange - €0,15/minut la abonament de €8/lună și Vodafone €0,21/minut la abonament de €9. Rezultat: România are mai multe rețele de comunicații mobile care nu prea comunică între ele - 85% din trafic se termină în propria rețea și doar 9,5% din trafic se termină în alte rețele mobile. Astfel au ajuns românii, în încercarea de a vorbi în alte rețele, să aibă în buzunare 2 sau 3 telefoane mobile contectate în rețele diferite pentru a evita uriașa taxă vamală numită tarif de terminare. Și pentru aceasta românii plătesc mai mult, nu doar pentru aparatele telefonice, ci mai ales pentru conectarea lor în alte rețele. Iar aceste costuri au fost evidențiate de studiul KPMG - €206 milioane pe an, adică circa €10 pe an pentru fiecare din cei circa 20 miloane români.
Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în rețele mobile oferă, poate, un moment asemănător cu cel de la liberalizarea telefoniei fixe când au fost rebalansate tarifele. Atunci SUA pierdeau un miliard dolari pe an din cauza tarifelor mari ale monopolistului AT&T;, astăzi România numai €206 milioane. Este momentul ’rebalansării tarifelor din comunicațiile mobile’ pentru eficiență și accelerarea competiției .
Tarifele de terminare în rețelele fixe puse pe costuri au făcut ca românii să aibă, dacă mai au, un telefon fix și nu 2 sau 3 cum se întâmplă în telefonia mobilă. Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în rețele mobile are rolul să permită românilor să aibă NUMAI UN telefon mobil în buzunar, așa cum au numai un telefon fix acasă și să nu plătească mai mult decât trebuie. Pentru aceasta, ANCOM trebuie lăsată să-și facă datoria în interesul întregii țări, a întregii economii nu numai a unei părți a acesteia.
Dr. Nicolae Oacă (Nicolae.Oaca@yahoo.com)
PS. Nu pot sa nu remarc ’pasul înainte’ făcut în acestă toamnă de unii operatori de comunicații mobile mărind tarifele pentru abonamente, prin eliminarea abonamentelor ieftine, de 4 sau 5 euro pe luna. Acest pas înainte pare a-i lăsa încă odată in ’offside’ pe consumatorii români.
0 comments :
Trimiteți un comentariu