Aproape 1,5 milioane de români lucrează fără forme legale, iar amploarea fenomenului „muncii la negru“ a ajuns să coste statul peste 4,1 miliarde de euro pe an, aceasta fiind suma pierdută în lipsa colectării de impozit pe venit și contribuții sociale pentru munca nedeclarată, potrivit unor estimări realizate de experții Consiliului Fiscal.În contextul discuțiilor despre nevoia de creștere a gradului de colectare la bugetul de stat pentru 2014 și al probabilității scăzute ca economia să creeze foarte multe locuri de muncă noi, o soluție ar putea fi „aducerea la suprafață“ a contractelor de muncă „la gri“. Însă acest lucru nu este posibil fără o creștere a atribuțiilor pe care le au cei peste 1.700 de inspectori de muncă din țară, care au reușit în 2012 să colecteze amenzi în valoare de doar 30 de milioane de euro.
Specialiștii vorbesc de două tipuri de muncă nedeclarată: la „negru“, caz în care o persoană lucrează în cadrul unei companii și este remunerată, dar nu are niciun fel de contract de muncă, și la „gri“, când o persoană este angajată cu o anumită sumă pe contractul de muncă (de regulă, cu salariul minim pe economie), iar restul salariului este plătit angajatului fără ca suma respectivă să fie purtătoare de contribuții sociale și impozit pe venit.
Principalul motiv pentru care în ultimii ani în rândul companiilor această formă de muncă la gri a devenit tot mai populară este acela că inspectorii de muncă nu au atribuții de control și de sancțiune a acestor tipuri de practici, lucru confirmat și de fostul șef al Inspecției Muncii, Dantes Nicolae Bratu.
„Pentru că au putere limitată și nu au atribuții de sancționare a muncii la gri, chiar ei (inspectorii – n.red.) spun că nici nu controlează astfel de aspecte atunci când merg în control“, spune un economist care se ocupă de serviciile de payroll pentru mai multe companii de pe piața locală. În prezent, salariul minim pe economie este 800 de lei brut, iar anul viitor va fi majorat la 900 de lei brut, în două tranșe.
Statisticile oficiale arată că jumătate dintre salariații din România (peste 2,85 milioane de persoane) primesc un salariu lunar mai mic de 1.000 de lei brut: 942.566 de salariați au salariul sub 800 de lei, 1.552.382 de salariați câștigă între 800 - 899 lei și 363.354 au salariul situat între 900 și 999 lei. Restul, de 2,8 milioane de angajați, câștigă peste 1.000 de lei brut pe lună, potrivit unui comunicat transmis de Liviu Pop, președintele Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială din Senat, cu ocazia anuțului făcut de Guvern legat de creșterea salariului minim în 2014.
„Este treaba Fiscului, a Ministerului de Finanțe să se ocupe de cazurile în care se folosește munca la gri, nu a noastră“, spune un oficial din cadrul Inspecției Muncii care nu a dorit să fie citat.
Fiscalitatea crescută, așteptările tot mai scăzute ale angajaților în ceea ce privește o pensie „decentă“ în cazul în care plătesc mai multe contribuții sau lipsa unor programe de învățare continuă pentru angajați sunt principalii factori care conduc la o creștere a fenomenului muncii la negru în Europa, potrivit unui studiu realizat recent de Biroul Internațional al Muncii (BIM) la cererea Comisiei Europene.
„O soluție pentru problema muncii la negru ar putea fi creșterea calificării oamenilor, pentru că, de regulă, persoanele necalificate acceptă să muncească fără forme legale“, a spus Cristian Pârvan, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). În opinia sa, instabilitatea afacerilor din anumite domenii (cum este cel al restaurantelor, de exemplu), dar și lipsa educației financiare în rândul tinerilor sunt alte motive pentru care fenomenul muncii la negru continuă să existe la o asemenea amploare.
„Tinerii au o energie pe care cred că o vor avea toată viața, de aceea acceptă să lucreze la negru, fără să se gândească la altceva în afară de banii pe care îi primesc în mână, iar lipsa educației financiare a generat un astfel de comportament. În plus, pachetul de servicii medicale care este la fel și pentru cei care contribuie, dar și pentru cei care nu contribuie, ceea ce nu este deloc încurajator, trebuie găsite soluții prin care angajații să fie stimulați să plătească taxele“, a mai spus Pârvan.
O altă problemă în domeniul muncii la negru o reprezintă și demotivarea angajaților care efectuează controale pentru depistarea muncii la negru. În România, un inspector de muncă cu o vechime de peste 25 de ani câștigă un salariu net de 500 -600 de euro pe lună, de zece ori mai mic decât al unui inspector de muncă din statele UE care se ocupă cu același lucru.
În plus, în ultimii patru ani inspectorii de muncă din România nu au mai participat la niciun curs de formare profesională pe fondul reducerii de costuri din criză, în timp ce în Franța, de exemplu, există un institut național care se ocupă cu trainingul inspectorilor de muncă, mai arată raportul BIM pe 2012.
Președintele Traian Băsescu avertiza în 2010 că munca la negru a devenit un „sport național“ în rândul firmelor, iar un an mai târziu (în mai 2011) s-a adoptat un nou Cod al Muncii care a înăsprit pedepesele acordate angajatorilor care folosesc muncă la negru. Cu toate acestea, estimările oficiale arată că incidența muncii la negru a continuat să crească în ultimii ani din cauza taxelor considerate prea mari pentru impozitarea forței de muncă. La un salariu de 1.000 de lei net pe lună oferit angajatului, costul total al angajatorului este de 1.765 de lei, din care la bugetul de stat se duc 765 de lei.
Estimările Consiliului Fiscal pe baza informațiilor de la Statistică arată că, în 2012, circa 1,45 milioane de salariați munceau la negru (adică aproape un sfert din salariații din întreaga economie), iar fenomenul evaziunii fiscale din acest domeniu reprezenta 3,1% din PIB.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 18.11.2013
0 comments :
Trimiteți un comentariu