„Acesta va fi un ziar care va promova cu tărie libera inițiativă, comerțul liber și economia de piață. Și o vom face cu vigoarea unui răget de leu“, scria în editorialul primei ediții a Ziarului Financiar, din data de 16 noiembrie 1998.Acum 15 ani întreprinderea numită Ziarul Financiar li se părea multora o misiune imposibilă.
În orice business, ideile și credința sunt cele care duc mai departe oamenii și organizațiile, poate mai puțin decât indicatorii din planul de afaceri. Este și cazul Ziarului Financiar, întreprinderea de presă care a fost născută cu misiunea de a susține antreprenoriatul român, businessul numit România. Este ceea ce scrie pe frontispiciul ZF: „Totul pentru business. Totul este business.“
Iar în cei 15 ani, asta am făcut zi de zi. Ne-am asumat susținerea celor care prin ideile, munca și perseverența lor creează valoare în România. Valoare începută de la un vis, un plan de business scris eventual pe genunchi pe colțul mesei din bucătărie. Un vis, un plan care astăzi înseamnă milioane de locuri de muncă, milioane de astfel de vise făcute să dureze.
Pentru că antreprenorii își durează vise așa cum cercetătorii își găsesc în somn soluții la problemele lor sau compozitorii aștern notele pe hârtie picurate din altă dimensiune.
La 15 ani, clasa de business își descoperă conștiința de sine
Ziarul Financiar a fost și a rămas în acești ani oglinda mediului de business și vocea clasei antreprenoriale din România.
Născut în anii de foc ’98-’99, când România trebuia să recupereze toate restanțele de după 1990, Ziarul Financiar a fost o publicație înaintea vremii sale.
Încet, încet, anii de creștere economică au limpezit traseul României spre dezvoltare economică chiar cu prețul, poate destul de mare, al dezrădăcinării a 10% din populație și al cedării unor active strategice sub administrare străină.
Însă câștigul a fost în acești ani nu atât o creștere a PIB de la 37 de miliarde de euro la 140 de miliarde de euro, cât crearea unei clase antreprenoriale, a unui nucleu de oameni care și-au luat destinul în propriile mâini pentru a construi o altă Românie.
Companiile private românești înființate din 1998 încoace au ajuns la afaceri de sute de milioane de euro și au creat milioane de locuri de muncă.
Privatizările Dacia, BRD, Sidex, Petrom sau BCR au însemnat decizii strategice care au scos România de la periferia investițională. Stocul investițiilor străine era în 1998 de 5 miliarde de euro, în 2013 este la 50 de miliarde de euro.
Exporturile erau în 1998 de 7,2 miliarde de euro, în 2013 sunt estimate la 48 de miliarde de euro.
În 1998, erau doar 5 magazine moderne, astăzi rețeaua de retail cuprinde 1.000 de unități.
În 1998, doar 10.000 de români câștigau peste 1.000 de euro brut pe lună, astăzi peste 180.000 de români au acest venit. În 1998, salariul mediu net era de 78 de euro pe lună, astăzi este de 360 de euro.
În 1998, se construiau doar 29.000 de locuințe pe an, în 2008 ajunseseră la 67.000, pentru ca în 2012 să coboare la circa 42.000.
În 1998, 1% din locuințe erau echipate cu computere, astăzi sunt 60%, din care 56% conectate la internet.
În 1998, doar 49% din locuințe aveau o mașină de spălat rufe, astăzi aceasta este prezentă în 78% din locuințe.
Au fost și ani grei în această perioadă. Din 15 ani, jumătate au fost de criză: 1998 și 1999, la început, apoi perioada 2009 - 2013, după ce 2008 a adus cea mai gravă criză financiară globală din 1929 încoace.
Cu toate acestea, clasa antreprenorială a crescut prin propriile idei și propriile forțe, împingând societatea românească spre bunăstare.
Odată cu noi, cu Ziarul Financiar, clasa de business și-a descoperit conștiința de sine și nevoia de a se exprima cu putere în câmpul public.
„15 ani de progres reprezintă un bun început pentru orice proces de evoluție. Ziarul Financiar a spart tiparele jurnalismului clasic: semnalează care sunt trendurile și modelează percepția publică referitoare la oameni și companii. (...) Maturizarea implică multă responsabilitate, exigență față de noi înșine și eforturi permanente de a ne menține profesioniști“, spune Andreas Treichl, CEO al Erste Group Bank, care deține BCR.
„Pentru mine, Ziarul Financiar a fost întotdeauna mai mult decât un executive directory al știrilor economice zilnice. Este excepțional în a scoate la iveală problemele esențiale ale economiei și mediului de afaceri și în acest fel pune presiune pe orice guvernare“, spune Marius Meleșteu, general manager al Strauss (producător de cafea) pe Europa Centrală și de Est.
„Mesajul pe care îl transmiteți către mediul politic, cel de protejare a mediului de afaceri ca primă condiție pentru dezvoltare durabilă, este important“, spune Mihai Marcu, președintele MedLife, furnizor privat de servicii medicale.
„Cred că ZF, așa cum ne-am obișnuit să numim ediția tipărită, este un partener al comunității de afaceri, oglinda mediului de business. Eu am crescut profesional în aceeași perioadă cu ziarul“, spune Kinga Daradics, country chairman al MOL România.
Clasa de business a evoluat, clasa politică nu
Clasa antreprenorială a României s-a format și s-a rodat sub presiunea concurenței și a măsurării performanței. Este ceea ce clasa politică a evitat constant în acești ani.
În 1998, antreprenoriatul era la început. Privatizarea intensă din anii care au urmat i-a dat șanse de existență. Făceau afaceri mai mult oameni din fosta Securitate și puținele companii străine care intraseră în România până atunci. Astăzi, o nouă generație de antreprenori și executivi a luat puterea în afaceri. Numai în Clubul Revistei Business Magazin, revista-soră a Ziarului Financiar care premiază anual tineri antreprenori și executivi - sunt deja 800 de oameni ce construiesc zi de zi viitorul României.
Clasa de business a dobândit competență, acționează sub etica guvernanței corporatiste și își măsoară performanța în parametri clari. A fost călită în criză. Este responsabilă pentru milioane de locuri de muncă. Are viziune.
De partea cealaltă, clasa politică nu a dezvoltat competențe și este azi mai puțin capabilă să administreze puterea decât în urmă cu 15 ani. Clasa politică a devenit matrița de creare a „omului nou“ din administrația românească, venit în haită cu fiecare schimbare de guvern doar cu scop de jaf în banii publici.
Valoarea creată de clasa antreprenorială și cei peste 4 milioane de angajați este irosită de cei care administrează alternativ bugetul de stat.
24 de miliarde de euro a avut buget Ministerul Transporturilor în 15 ani, dar nu a reușit să construiască decât 435 km de autostrăzi.
20 de miliarde de euro a avut la dispoziție administrația românească de la UE între 2007 și 2013, dar nu a atras decât 5 miliarde de euro.
Clasa politică nu și-a autoreglementat guvernanța dintr-o economie de piață, eșuând în corupție și minându-și credibilitatea de a administra o țară.
Clasa politică nu și-a definit misiunea, nu și-a asumat o viziune strategică și nu oferă azi României niciun plan pentru viitor. Clasei politice îi lipsește antreprenoriatul.
România antreprenorială, România asistată
Avem astăzi două Românii. Una este România care generează valoare - companiile private și angajații lor, încă prea puțini pentru ca valoarea adăugată adusă de ei să ridice țara acolo unde ar trebui să fie.
Cu doar 4,3 milioane de salariați la o populație de 20 de milioane de locuitori, din care numai 3,3 milioane sunt angajați în companii private, România este la jumătate ca populație salariată în totalul populației față de Ungaria sau Cehia.
Cu 5,3 milioane de pensionari și un deficit al bugetului asigurărilor sociale de 3 miliarde de euro pe an, România trăiește azi drama unei societăți care este nevoită să facă deficit bugetar nu pentru investiții, ci pentru pensii.
Raportul dintre România antreprenorială și România asistată este inacceptabil.
Clasa politică nu participă la crearea de valoare, ci o irosește, mituind România asistată pentru a-și perpetua prezența la putere.
În perioada de creștere înaltă a PIB dintre 2005 și 2008 clasa politică nu a făcut decât să umfle costurile României asistate, ceea ce a dus în ultimii cinci ani, după criza din 2008, la o aproape completă oprire a motoarelor economiei și la o îndatorare masivă.
O datorie pe care România nu o va putea plăti când evaziunea este cât jumătate din buget (20 miliarde de euro), iar economia este sufocată de taxe și este îndreptățit să ne uităm la soarta Greciei în următorii ani.
Clasa antreprenorială nu mai trăiește cu iluzia că politicienii îi pot fi parteneri.
România este astăzi o țară care nu își găsește direcția.
O misiune posibilă
Aveți conștiința de sine, aveți conștiința puterii pe care o reprezentați.
România are nevoie de viziune, strategie și administrație competentă. România are nevoie de creștere economică de minimum 4-5% pe an pentru a supraviețui altfel decât o țară asistată de Europa.
Comunitatea de business trebuie să înțeleagă că dacă nu se va exprima în câmpul puterii, clasa politică nu îi va acorda respectul care i se datorează ca principal creator de valoare în România.
Antreprenori români, implicați-vă pentru că totul depinde de voi, altfel România pe care ați visat-o și ați plănuit-o s-ar putea să nu mai existe în viitor.
Ne aveți pe noi, cei care acum 15 ani am pornit într-o misiune imposibilă.
Aveți puterea leului!
0 comments :
Trimiteți un comentariu