Fiecare elev român beneficiază de o finanțare de aproximativ 500 de euro pe an din partea statului, acesta fiind costul standard (aferent unui elev din învățământul gimnazial din mediul urban, care urmează filiera teoretică) pe care România îl suportă pentru a-și pregăti generațiile viitoare de angajați sau antreprenori.Astfel, rezultatele plasează România la coada clasamentului în ceea ce privește investițiile în educație, având în vedere faptul că statul cheltuie pentru toate ciclurile de învățământ preuniversitar de peste trei ori mai puțin decât media la nivel european, potrivit celor mai recente date ale Comisiei Europene.
Pe de altă parte, polonezii investesc dublu pentru fiecare elev în comparație cu România, iar în Norvegia finanțarea per elev este de aproape cinci ori mai mare.
„Finanțarea are cu siguranță o legătură cu rezultatele elevilor, însă nu cred că dacă s-ar majora am avea brusc o evoluție pozitivă a performanței tinerilor pentru că noi nu avem un sistem eficient. Polonezii, spre exemplu, nu au avut în ultimii 10-15 ani creșteri semnificative în finanțarea educației, însă au crescut nivelul pregătirii elevilor constant, investind eficient aceleași sume în zone cu impact în rezultatele acestora. La noi s-a investit mult timp în logistică, dar, după ce s-a ajuns la un nivel decent al condițiilor oferite elevilor, nu s-a schimbat mare lucru“, este de părere Ștefan Pălărie, președinte al Școlii de Valori, un ONG care derulează programe educaționale pentru tinerii cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani.
El mai spune că ministerul a cheltuit foarte mulți bani de-a lungul timpului pe numeroase comisii de calitate pentru învățământ sau pentru instituții care să se ocupe de producția unor manuale care să aibă o curriculă adaptată realității din piață, însă sistemul are două probleme de fond – resursele umane responsabile pentru educație care sunt alese politic și nu pe baza meritocrației și schimbările prea dese ale acestor persoane, care iau decizii și după terminarea mandatului nu mai pot fi trase la răspundere.
Deși educația a fost în ultimii ani, la nivel declarativ, unul dintre cele mai importante sectoare pentru economie, în realitate banii pentru învățământ au fost constant cu mult sub nivelul de 6% din PIB (la cât s-au angajat guvernanții în 2007). În 2013, bugetul alocat pentru educație a reprezentat 3,2% din PIB.
Tot anul trecut însă acest buget a fost majorat cu 19% față de 2012, în condițiile în care, începând cu 2009, finanțarea educației a scăzut drastic (cu 19% cumulat în trei ani).
Chiar dacă bugetul a crescut, efecte semnificative nu s-au văzut în costurile pe care statul și le-a asumat pentru elevi. Spre exemplu, pentru anul 2014 s-a stabilit un nivel de bază (care acoperă cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile, alte drepturi în bani și contribuțiile aferente) de 2.492 de lei pe an per elev (adică aproape 570 de euro), în creștere cu 72 de lei (circa 16 euro).
Printre țările care investesc cel mai mult în elevi se numără Franța, Germania, Belgia, Marea Britanie, Danemarca și Norvegia, state unde și finanțarea educației la nivel național are cea mai mare pondere în PIB. Spre exemplu, în Belgia finanțarea pentru un elev de la clasa primară și până în ultimul an de liceu depășește 8.000 de PPS (standardul puterii de cumpărare - monedă articială a Eurostat), iar investițiile publice în educație treceau în 2011 de 6% din PIB.
În Danemarca, unde educația avea aproape 8% din PIB în 2011, finanțarea per elev depășea 9.500 de PPS, iar în Norvegia, unde costul per elev era de peste 10.000 de PPS, educația primea 5,6% din PIB. În România investițiile în educație sunt de circa 2.000 de PPS, față de media UE de 6.900 de PPS. Eurostat precizează însă că aceste sume sunt valabile pentru sistemul public și cel privat.
Și în România statul ar trebui să acorde finanțare pentru elevii atât din școlile publice, cât și din cele private, legea spunând că „finanțarea urmează elevul“. Totuși, la finalul anului 2012 a fost emisă o ordonanță de urgență care a amânat finanțarea de bază pentru învățământul particular până la 31 decembrie 2013, potrivit informațiilor din presă.
„Noi nu am primit finanțare pentru elevi din partea statului până acum, nu a existat așa ceva și, sincer, nu mă miră. Nu contest că nu ne-ar fi de un real folos, pentru că în felul acesta ar mai scădea și taxele în sistemul privat, care sunt, într-adevăr destul de ridicate. Oricum, sistemul privat depășește puterea de acoperire a statului în ceea ce privește finanțarea, știm asta, dar măcar dacă s-ar vedea niște rezultate și condiții mai bune acolo unde acești bani chiar ajung“, spune Dana Papadima, director educațional al Avenor College (fosta școală Little London înființată de familia Segărceanu).
În opinia sa, finanțarea acordată elevilor are o legătură directă de cauzalitate cu rezultatele copiilor la învățătură și la examene, atât naționale, cât și internaționale, pentru că aceștia nu au cum să fie motivați să învețe dacă profesorii nu sunt la rândul lor motivați, dacă nu dispun de suficiente materiale de lucru și dacă nu au dotările necesare. Iar acest lucru se reflectă și în faptul că populația școlară care trece de examenul de bacalaureat aproape că s-a înjumătățit și la examene precum Pisa România nu reușește să treacă în jumătatea superioară a clasamentului mondial.
„Atât timp cât banii acordați pentru educație nu sunt investiți în proiecte de schimbare a sistemului, a paradigmei, majorarea finanțării elevilor nu va avea niciun efect pozitiv asupra rezultatelor lor. Atât timp cât clasa politică va păstra un sistem de secol 20 într-o societate de secol 21 nu se va schimba nimic, vor fi tot timpul lacune, gropi de astupat pentru ca lucrurile să funcționeze mai bine sau în parametri normali atunci, pe moment. Banii sunt investiți acolo unde nu este nevoie cu adevărat“, este de părere Marian Staș, coordonator al programului educațional „Liderii Mileniului Trei“.
Costul standard pe care statul îl are cu elevii diferă de la un ciclu de învățământ la altul, dar și în funcție de filieră, formă de învățământ și mediu (urban sau rural). În învățământul primar suma de bază acordată pentru un elev anul acesta este de circa 1.900 de lei (peste 430 de euro), iar finanțarea ajunge la aproape 2.500 pentru învățământul liceal teoretic (la zi) și la circa 2.800 de lei pentru învățământul profesional și cel postliceal.
Statul mai cheltuie și între 200 de lei și aproape 400 de lei pe an pentru un elev pentru pregătirea profesională, evaluarea periodică a acestuia, dar și pentru alte bunuri și servicii prevăzute în articolul bugetar din lege. Aceste costuri diferă în funcție de tipul de învățământ, numărul de elevi din cadrul instituției pentru care se acordă finanațarea, în funcție de mediu (urban sau rural) și județ.
Pentru anul 2014 educația primește 20,17 miliarde de lei (circa 4,5 miliarde de euro), în creștere cu aproape 2% față de anul precedent, potrivit datelor de la Ministerul Educației.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 16.01.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu