Fiscul poate considera anumite tranzacții ca fiind artificiale și să nu le ia în considerare la calculul obligațiilor bugetare, dacă acestea par să nu corespundă practicilor comerciale rezonabile și produc avantaje fiscale fără risc comercial și generează profit nesemnificativ.Ministerul Finanțelor a elaborat un proiect de lege prin care stabilește condițiile în care o tranzacție sau chiar o serie de tranzacții pot fi considerate de fisc drept artificiale, foarte multe dintre aceste criterii având un caracter general și neclar.
Potrivit proiectului de act normativ, tranzacțiile pot fi considerat artificiale dacă se derulează într-o manieră care în mod normal nu ar fi utilizată în cadrul unor practici comerciale considerate rezonabile, dacă includ elemente care au efectul de a se compensa sau de a se anula reciproc sau dacă sunt circulare ca natură.
De asemenea, inspectorii fiscali pot declara o tranzacție ca fiind artificială în cazul în care conduce la obținerea de avantaje fiscale semnificative, dar acest lucru nu se reflectă în riscurile comerciale asumate de contribuabil sau în fluxurile sale de numerar, sau profitul preconizat înainte de impozitare este nesemnificativ în comparație cu valoarea avantajelor fiscale scontate.
"Scopul unei tranzacții sau al unei serii de tranzacții constă în evitarea impozitării în cazul în care, indiferent de orice intenții subiective ale contribuabilului, el eludează obiectul, spiritul și scopul dispozițiilor fiscale care s-ar aplica în mod normal", reprezintă un alt criteriu de determinare a tranzacțiilor artificiale propus de Ministerul Finanțelor.
Scopul este considerat a fi esențial în cazul în care orice alt scop care este sau ar putea fi atribuit tranzacției pare cel mult neglijabil, având în vedere toate circumstanțele cazului.
"Dacă o tranzacție sau o serie de tranzacții a condus la un avantaj fiscal, se compară valoarea impozitului datorat de un contribuabil, având în vedere aceste tranzacții, cu valoarea pe care același contribuabil ar datora-o în aceleași circumstanțe în absența tranzacției/tranzacțiilor. În acest context, se analizează dacă apare una sau mai multe dintre următoarele situații: (i) o sumă nu este inclusă în baza de impozitare; (ii) contribuabilul beneficiază de o deducere; (iii) s-a înregistrat o pierdere fiscală; (iv) nu este datorat niciun impozit reținut la sursă; (v) impozitul plătit în străinătate este compensat", se mai spune în proiectul de act normativ.
Prevederea privind tranzacțiile artificiale a fost introdusă în Codul Fiscal valabil de la 1 ianuarie 2014, dar până în prezent nu erau definite acest tip de tranzacții și nu există norme de aplicare.
Codul Fiscal prevede doar că la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.
"În cazul în care tranzacțiile sau o serie de tranzacții sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convențiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacții artificiale se înțelege tranzacțiile sau seriile de tranzacții care nu au un conținut economic și care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate", se mai arată la articolul 11 alin 1 al Codului Fiscal.
0 comments :
Trimiteți un comentariu