România și-a reluat, anul trecut, poziția tradițională de exportator net de energie electrică, în contextul în care hidrologia bună și producția mare de energie eoliană au contribuit la o balanță de schimburi energetice cu statele vecine net favorabilă. În 2012, seceta din vară a condus la necesitatea importurilor de electricitate.În condițiile în care consumul intern de energie a scăzut în România cu 5% în 2013, pentru al doilea an consecutiv, excedentul de producție energetică a fost trimis peste granițe, traderii profitând de prețurile în general mai mari din țările vecine.
Astfel, România a exportat anul trecut o cantitate de energie de 4,7 TWh, echivalent cu 8,5% din întreg consumul național, în timp ce importurile de energie au fost de doar 2,7 TWh, sau 4,8% din consumul total, potrivit datelor privind schimburile de electricitate compilate de Rețeaua Europeană a Operatorilor Sistemelor de Transport al Energiei (ENTSO-E). România este reprezentată în asociația de profil de compania Transelectrica (simbol bursier TEL).
Principalele destinații pentru energia românească au fost Bulgaria, Serbia și Ungaria, care împreună au „absorbit“ anul trecut 4,6 TWh de electricitate din România.
Cifrele publicate de ENTSO-E se referă la schimburile fizice de electricitate, adică câtă energie a trecut efectiv granița, astfel că iau în calcul atât schimburile realizate în interes comercial, cât și pe cele care se fac automat pentru echilibrarea sistemelor energetice.
Frigul și vântul
Datorită capacității mari instalate în hidrocentrale și centrale eoliene, ambele fiind surse ieftine de energie, România se bucură în cea mai mare parte a anului de o poziție avantajată în raport cu statele vecine în ceea ce privește exportul de electricitate. Totuși, datele ENTSO-E arată că exporturile din România s-au întețit în ultimele trei luni ale anului trecut. Ce s-a întâmplat atunci?
Traderii care au ales să exporte energie din România în lunile de toamnă-iarnă au fost favorizați de contextul regional, în condițiile unei scăderi bruște a temperaturilor și ale faptului că încălzirea pe bază de gaze naturale nu este folosită la scară mare în statele balcanice. Cererea mai mare de electricitate a împins în sus prețul energiei de pe piețele vecine.
„Cea mai importantă influență asupra prețurilor mari la energie în Ungaria a avut-o vremea. În primul rând, ne-am confruntat cu o scădere a debitului Dunării din cauza unei hidrologii mai slabe în întreaga regiune balcanică. În același timp, temperaturile relativ scăzute în luna decembrie au contribuit la majorarea cererii de electricitate“, a spus Igor Koprivnikar, directorul general al filialei din București a companiei slovene de comerț cu energie GEN-I.
De altfel, aceiași factori au ajutat și Bulgaria și Ungaria să-și mărească exportul de energie către destinațiile lor „tradiționale“, adică statele balcanice cu deficit de electricitate, anume Macedonia și, respectiv, Croația.
Deși producția de energie hidro a scăzut și în România în aceeași perioadă, aceasta a fost compensată de electricitatea generată de termocentrale și de parcurile eoliene, arată datele de la Transelectrica.
Cum au ajutat ungurii exportul românesc de energie
În afară de vreme, prețul energiei în regiune a fost influențat și de ieșirea temporară din funcțiune a unor mari producători de electricitate. Astfel, timp de aproape patru luni, din septembrie până în ianuarie 2014, un reactor al centralei nucleare Paks din Ungaria a fost închis pentru mentenanță. Centrala asigură circa 40% din producția de energie a țării, iar ieșirea din rețea a unui reactor de 500 MW a împins în sus prețul pe termen scurt pentru consumatorii ungari.
În plus, în luna noiembrie, centrala nucleară de 700 MW a Sloveniei a fost de asemenea oprită pentru reparații. Centrala acoperă un sfert din necesarul de energie al Sloveniei, dar electricitatea este exportată și în Croația.
„Estimăm că prețul de pe piața ungară a energiei a fost mai mare cu 15% pe timpul perioadei de mentenanță la centrala nucleară ungară Paks. Analiza prețurilor relevă o diferență medie de 9 euro pe MWh între prețul de pe piața spot ungară HUPX și cel de pe piața spot română OPCOM (bursa de energie – n.red.), diferență care urcă la aproape 11 euro pe MWh în orele de vârf de consum. Luând în calcul și taxele aferente, exportul de energie din România a fost profitabil un număr semnificativ de zile, cu consecința congestionării capacității transfrontaliere de export pe relația România-Ungaria“, a mai arătat Igor Koprivnikar.
El a mai spus că creșterea prețurilor nu este valabilă și în cazul în care situația este inversată, adică atunci când centrala de la Cernavodă este închisă pentru mentenanță, așa cum s-a întâmplat în lunile octombrie și decembrie.
„Când a fost închisă centrala Cernavodă, lipsa de energie din sistem a fost compensată cu ușurință printr-o producție mai mare din alte surse, astfel că prețurile de pe OPCOM nu au crescut semnificativ, iar România nu a devenit importator net de electricitate. România a investit mult în generarea de electricitate, în special în capacități eoliene, astfel că dispune de suficienți producători pentru a acoperi indisponibilitatea altor unități.“
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 23.01.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu