În ultimii ani, între evoluția principalului indice al bursei de la București, BET, și nivelul CDS-urilor României (costul asigurării pentru neplata datoriilor de stat) a existat o corelație inversă puternică, care, spun analiștii, arată faptul că bursa de la București este dependentă de capitalurile străine, sensibile la riscul de țară.Gradul de corelație dintre bursă și nivelul CDS-urilor la obligațiunile de stat ale României pe cinci ani în perioada noiembrie 2007 – februarie 2014 a fost de 81%.
De exemplu, în decembrie 2007, când indicele BET se apropia de nivelul de 10.000 de puncte, nivelul CDS-urilor la obligațiunile de stat românești a atins niveluri minime istorice, de circa 60 – 70 puncte de bază (un nivel al CDS-ului de 60 de puncte de bază înseamnă că prețul asigurării unei creanțe de 1 mil. dolari față de statul român împotriva riscului de neîncasare este de 6.000 de dolari). Pe fondul crizei financiare și după falimentul băncii de investiții americane Lehman Brothers acestea au explodat atingând un maxim de 767 de puncte la finele lunii februarie din 2009, moment care a coincis cu atingerea de către bursa de la București a unor minime multianuale, BET-ul prăbușindu-se cu peste 70%, la sub 2.000 de puncte.
Mai recent, turbulențele din luna ianuarie a acestui an de pe piețele externe, în special pe piețele emergente, s-au reflectat și în creșterea costului asigurării pentru neplata datoriilor de stat, care a urcat în perioada 16 - 31 ianuarie din acest an de la 177 de puncte de bază la 197 de puncte de bază. Efectele nu au întârziat să se vadă și pe bursă, indicele BET pierzând în aceeași perioadă 2,4% din valoare. Cele mai influențate au fost SIF-urile, care au înregistrat corecții în același interval cuprinse între 6% și 10%.
„Când percepția de risc de țară măsurată de CDS-uri este mai bună atunci crește și bursa. Trebuie adăugat că bursa este invers corelată și cu cursul de schimb al euro și cu randamentele titlurilor de stat pe termen lung. O explicație pentru corelația inversă dintre nivelul CDS-urilor și indicele BET este faptul că pe piețele de acțiuni o parte importantă a riscului este reprezentată de componenta de risc de țară. Condiția obligatorie dar nu și suficientă pentru ca cineva să investească în acțiuni românești este să aibă o opinie bună față de profilul de risc de țară, care este exprimat de nivelul CDS-urilor sau randamentelor la obligațiuni în lei și valută a țării“, spune Mihai Căruntu, șeful direcției de cercetare din cadrul BCR.
Potrivit lui, cu cât prima de risc de țară exprimată de nivelul CDS-urilor la obligațiunile de stat este mai mare, cu atât investitorii străini sunt mai motivați să reducă prețul activelor achiziționate și cer randamente mari care să justifice riscul mai ridicat.
Analiștii care evaluează acțiunile de pe bursă iau și ei în considerare acest risc. Astfel, în modelele de evaluare (precum DCF – discount cash-flow - n. red.) riscul de țară influențează direct costul capitalului propriu (denumit și rentabilitatea solicitată de investitori), care este folosit pentru calcularea ratei de actualizare a cash-flow-urilor viitoare ale companiei evaluate.
Sursele viitoare de cash ale companiei, care sunt estimate de analist, se împart la această rată, iar dacă riscul de țară este unul ridicat rata de discountare va fi mai mare, ceea ce va reduce și valoarea estimată a companiei și implicit prețul țintă al acțiunilor.
Riscul de țară influențează și indirect cotațiile acțiunilor de pe bursă prin intermediul dobânzilor bancare. Astfel, creșterea nivelului CDS-urilor din a doua parte a lunii ianuarie s-a văzut în creșterea dobânzilor pe piața interbancară, ROBID și ROBOR, care s-au majorat cu 70% și respectiv 90% în ultima lună. Dobânzile mai mari la depozite fac mai neatractive investițiile riscante, precum cele în acțiuni, motiv pentru care unii investitori ar putea prefera să-și vândă deținerile de pe bursă și să se mulțumească cu dobânda la depozit.
„Turbulențele de pe piețe se transmit pe piața de capital românească prin deciziile de dezinvestire luate de investitorii străini care pun presiune pe prețurile activelor. Din calculele noastre reiese că fondurile locale, de pensii și mutuale, dețin numai 10% din free-float-ul bursei de la București, capitalul autohton fiind unul firav, astfel că bursa este dependentă de capitalurile străine și din această cauză este conectată la ce se întâmplă pe piețele externe“, mai spune Mihai Căruntu.
Potrivit acestuia, bursa românească este totuși mai rezistentă la astfel de turbulențe decât în trecut pentru că în prezent 60% din free-float-ul pieței autohtone este reprezentat de companii energetice care au randamente mari din dividende și profituri sustanabile. El explică vulnerabilitatea mai mare a SIF-urilor la mișcările externe prin faptul că dividendele acordate de acestea nu sunt sustenabile.
După ce CDS-urile la obligațiunile României au coborât din 2009 de la 767 de puncte de bază la 188 de puncte de bază în prezent, spațiul de scădere al acestora este unul limitat, astfel că se pune întrebarea dacă mai există spațiu de creștere pentru bursă.
„Dacă ne uităm la evoluția dintre bursă și CDS-uri sau randamentele la obligațiuni ar părea că bursa nu prea mai mare loc de creștere, pentru că nivelul CDS-urilor și randamentelor sunt mici în prezent, însă trebuie ținut cont că structura indicelui BET s-a schimbat foarte mult și acum conține multe companii care acordă dividende atractive. Există o statistică pe piețele externe conform căreia două treimi din câștigurile investitorilor pe termen lung provin din dividende și numai o treime din aprecierea acțiunilor, astfel că investitorii pot să beneficieze în continuare de câștiguri importante din dividende“, consideră Căruntu.
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 07.02.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu