
După destrămarea URSS Rusia a moștenit cea mai mare parte a vastelor câmpuri petroliere și gazifere dezvoltate în vremurile sovietice, iar independența energetică și veniturile aduse de aceste resurse au ajutat-o să se desprindă de restul fostelor republici sovietice.
Președintele Vladimir Putin susținea în 2012 că „jumătate din veniturile noastre bugetare vin din vânzările de petrol și gaze naturale“, procent, spune el, mai mic decât majoritatea estimărilor.
Potrivit datelor oficiale, materiile prime contribuie cu aproximativ 60% la bugetul federal. Russia Today plasează cifra la 80%, în condițiile în care o mare parte din sectorul serviciilor depinde de banii din petrol și gaze, scrie oilprice.com.
Companii precum cel mai mare producător de gaze naturale din lume, Gazprom, singurul din Rusia care poate exporta acest combustibil, sau producătorul de petrol Rosneft și Lukoil, o companie privată, acoperă trei treimi din exporturile rusești.
Prețul petrolului, deși un factor important de creștere, nu este singurul determinant al ritmului avansului economic al Rusiei. Între 1999 și 2001 creșterea economică a fost susținută de efectele deprecierii, iar între 2001 și 2004 producția mai mare de petrol și resurse minerale, la care companiile private au contribuit cel mai mult, a fost cel puțin la fel de importantă precum prețurile petrolului. În total, după 1999 până la jumătate din creșterea economică reprezintă contribuția prețului petrolului, potrivit Journal of International Affairs al Universității Columbia.
Venituri mari, dar cheltuite pe arme sau ajunse la oligarhi
Totuși, veniturile din petrol și gaze nu sunt nici de departe suficiente pentru a finanța un stat generos prin ajutoarele sociale și investițiile precum Norvegia (bogat în petrol dar cu o populație redusă).
O mare parte din cota ce revine statului din veniturile din petrol trebuie „extrasă“ sub forma taxelor de la companiile private care controlează producția de țiței a țării.
Rusia alocă 8% din veniturile bugetare pentru cheltuieli cu apărarea și încă 8% pentru siguranța statului. Doar 14% din venituri sunt direcționate pentru economie, potrivit datelor oficiale. Cea mai mare parte ia calea programelor „sociale și culturale“, în condițiile în care infrastructura petrolieră internă a Rusiei, învechită, se degradează rapid.
Doar pentru pregătirea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci Putin a cheltuit aproximativ 50 de miliarde de dolari, iar contractele au fost oferite oligarhilor loiali președintelui. Toate acestea în contextul în care Rusia trece prin modificări demografice rapide. Cei mai talentați tineri părăsesc țara. Doar între 2010 și 2011 numărul emigranților a crescut cu 22%.
Sectorul energetic este împovărat cu taxe, ceea ce descurajează dezvoltarea capacității de producție, în special pe exploatările mai riscante. Nici industria prelucrătoare nu o duce mai bine. O mare parte a utilajelor este depășită tehnologic și învechită, iar produsele rusești le concurează cu greu cu cele străine, chiar și pe piața internă.
Rezervele valutare pe care guvernul le-a acumulat în timpul perioadei de boom a prețurilor petrolului, între 2000 și 2008, au fost păstrate pentru a reduce presiunile ascendente care împingeau rubla și riscau să facă probleme producătorilor și pentru a amortiza impactul unei eventuale scăderi prelungite a prețurilor energiei la nivel mondial.
Cât despre afacerile rusești în Ucraina, acestea țintesc sectoarele care pot influența semnificativ creșterea economiei pe partea industrială și rezervele bugetare. Subsidiarele multinaționalelor rusești din unele industrii precum cele ale gazelor, aluminiului și rafinării petrolului sunt printre cele mai proeminente prezențe străine din Ucraina.
În cazul aluminiului și rafinăriilor, companiile rusești participă cel mai mult la activitatea industrială. Țara de unde vin cele mai multe investiții directe străine în Ucraina este Cipru, un paradis fiscal folosit probabil de companiile ucrainene și rusești pentru a-și proteja capitalul, iar tot în Cipru se întoarce cea mai mare parte a investițiilor.
Armata rusă răspunde unor provocări, iar Ianukovici a ucis la presiunile Occidentului: așa este reflectată criza din Ucraina în mass-media din Rusia
„Radicali”, „neonaziști”, „răufăcători cu arme în mâni”, așa sunt descriși în mass-media rusă protestatarii ucraineni, iar americanii și aliații lor europeni sunt etichetați drept „ipocriți”, pe când manevrele armatei ruse sunt redate ca un răspuns la provocări din partea extremiștilor care au preluat puterea în Ucraina. Voice of Russia, serviciul de știri al guvernului rus, scrie, citându-l pe guvernatorul regiunii rusești Belgorod din apropierea graniței cu Ucraina, că „valul de refugiați ucraineni care vin în Rusia spun că vor să rămână aici din cauza atacurilor dezlănțuite de rebelii de extremă dreapta care au pus mâna pe putere (în Ucraina – n.r.) și care cred că pot face orice fără a fi pedepsiți”. Cotidianul Rossiiskaia Gazeta, controlat de guvern, până acum prietenos cu fostul președinte ucrainean Viktor Ianukovici, îl acuză pe acesta că „a adus vărsare de sânge și discordie”. Însă publicația argumentează că Ianukovici a făcut toate acestea „sub presiunile Vestului”. Tot Rossiiskaia Gazeta a sugerat că acțiunile agitatoare ale tătarilor din Crimeea sunt un complot deliberat cu scopul de a intra în favorurile noului guvern de la Kiev. Cotidianul rus de centru Nezavisimaia Gazeta publică opinia unui expert care spune că Rusia nu a fost niciodată un agresor, dar că nu-și poate ignora responsabilitatea pentru viitorul rușilor din statele foste sovietice. „Iar dacă acest lucru presupune măsuri preventive, inclusiv trimiterea de trupe, atunci această decizie este corectă și normală”, spune el. Sentimentul antiamerican este un alt subiect pe care au insistat cotidianele. Unele ziare au acuzat Washingtonul că a finanțat opoziția ucraineană. Ziarul de stânga Trud scrie că protestatarii au fost „finanțați periodic de plătitorii de taxe americani”, în timp ce Nezavisimaia Gazeta sugerează că „echipe de militanți” care au acționat în Piața Independenței din Kiev au fost pregătite în Polonia și Letonia pe cheltuiala Statelor Unite. Astfel, criza din Ucraina ar fi fost „o revoltă atent plănuită de forțele întunecate profasciste cu sprijin din afară”. Cotidianul comunist Pravda publică o opinie virulentă împotriva americanilor, sub titlul „Vizita lui Kerry la Kiev: SUA nu are dreptul moral de a da lecții nimănui despre nimic”. În articol, mișcările de trupe rusești din Crimeea sunt numite „o operațiune umanitară menită să protejeze civilii de etnie rusă împotriva răufăcătorilor înarmați care în ultimele săptămâni au declarat că vor ucide ruși și evrei și au tras în polițiști, au bătut, torturat și omorât etnici ruși în alte părți din Ucraina”.
Daniela Stoican
De la acțiuni Facebook și Twitter la fotbal și afaceri cu oțel, ce ar putea pierde vasalii lui Putin dacă Occidentul decide să pedepsească Rusia așa cum amenință
Miliardarii ruși au pierdut deja miliarde de dolari din cauza turbulențelor de pe piețele financiare cauzate de tensiunile din Republica Autonomă Crimeea, teritoriu ucrainean invadat de trupele rusești, iar pierderile oligarhilor precum Alișer Usmanov, unul dintre cei mai mari acționari ai Arsenal Londra, și Vladimir Potanin, regele construcțiilor de la Soci, ar putea deveni și mai mari dacă statele occidentale decid să-și pună în aplicare avertismentele și să sancționeze economic și financiar Rusia și afacerile rusești. Averile miliardarilor ruși s-au diminuat cu 13 miliarde dolari în doar 24 de ore după turbulențele de luni de pe piețele financiare, potrivit Bloomberg. Însă Rusia rămâne de neclinitit. Ministrul de externe Serghei Lavrov a declarat că amenințările cu sancțiuni din partea Occidentului nu vor schimba poziția Rusiei privind Ucraina.
Vasalii lui Putin: de la afaceri în cele mai profitabile sectoare, energia și telecomul, la împlinirea visului olimpic al președintelui
Cu o avere estimată de Forbes la 18,6 miliarde dolari,
Alisher Usmanov
este cel mai bogat om din Rusia, prieten al președintelui Vladimir Putin și președintele Gazprominvest Holdings, vehiculul de investiții al Gazprom, companie de stat care deține monopolul exporturilor de gaze naturale din Rusia. Averea lui s-a diminuat cu câteva zeci de milioane de dolari după picajul de luni al acțiunilor unora dintre companiilor pe care le deține, listate în Rusia și în străinătate. Miliardarul are participații la mai multe companii americane precum Facebook, Twitter, Groupon, Zynga și AirBnB și este proprietarul clubului londonez de fotbal Arsenal. Înghețarea activelor din străinătate ar fi o lovitură și mai grea pentru acesta. Oligarhul este cel mai mare acționar al companiei canadiene Nautilus Minerals, care prospectează depozitele submarine de aur și cupru din Papua-Noua Guinee și deține acțiuni la compania minieră australiană Strike Resources, care exploatează zăcăminte de fier în Peru. Miliardarul este coproprietar al companiei MegaFon, al doilea operator de telefonie mobilă ca mărime din Rusia, și al Mail.ru, cel mai mare furnizor rus de servicii de internet. Ambele companii sunt listate în străinătate. De asemenea, oligarhul este coproprietar al companiei UTH, care deține mai mult de jumătate din Disney Russia și 100% din canalele de televiziune Muz TV și U. Alianța lui Usmanov cu Putin reiese evident din decizia primului de a demite un editor și un director de la revista de business Kommersant Vlast după publicarea unui articol critic la adresa lui Putin după protestele din 2011 din Rusia privind fraudarea alegerilor parlamentare. În vara anului trecut, Putin l-a decorat pe Usmanov cu Ordinul Serviciului Adus Statului, cea mai înaltă distincție civilă rusească, „pentru activitățile sale caritabile și în folosul comunității”. Usmanov este unul dintre miliardarii ruși care au jucat un rol important în dezvoltarea infrastructurii telecom de la Soci, stațiunea rusească de pe coasta de est a Mării Negre care a găzduit ediția din acest an a Jocurilor Olimpice de Iarnă, potrivit Forbes.
Alișer Usmanov este cel mai bogat om din Rusia, cu o avere estimată la 18,6 mld. dolari.
Vladimir Potanin
, pe locul opt în Rusia în funcție de avere, estimată de Forbes la 12,6 miliarde dolari, a fost președinte al Băncii de Export-Import a Rusiei și a deținut funcția de prim-vicepremier în perioada august 1996 - martie 1997. Potanin este cel mai mare investitor privat în proiectele olimpice de la Soci. Împreună cu miliardarul Mihail Prohorov, Potanin a pub bazele Interros, una dintre cele mai mari companii private de investiții din Rusia. În prezent, Potanin este singurul acționar al companiei cu active în sectoarele metalurgic, minier, financiar, agro-business, mass-media, imobiliare și turism. Interros deține 30% din producătorul rus de nichel Norilsk Nickel, companie listată la Moscova și pe bursa newyorkeză NASDAQ.
Potanin, care a susținut de la început organizarea la Soci a JO de Iarnă, a investit 2,5 miliarde dolari pentru realizarea visului lui Putin. După ce Rusia a primit acordul pentru a găzdui Olimpiada, Potanin a construit stațiunea de schi, un parc de snowboard, centrul de schi freestyle, unul dintre cele două Sate Olimpice și Universitatea Olimpică Rusească, al cărei consiliu de administrație este condus de președintele Putin, potrivit Forbes. Complexul universitar va fi transferat gratis guvernului rus.
Viktor Vekselberg
, un oligarh rus de origine ucraineană, are o avere estimată la 17, 2 miliarde dolari care îl face al treilea cel mai bogat om din Rusia. Vekselberg este proprietarul și președintele grupului Renova, conglomerat rus cu active în sectoarele producției de aluminiu, petrol, energie și în telecom. Grupul este activ pe mai multe piețe, inclusiv în Rusia, Elveția, Africa de Sud și Statele Unite. Guvernul rus l-a desemnat pe Vekselberg la conducerea Skolkovo, versiunea rusească a Silicon Valley. De la începutul proiectului în 2010, trei dintre companiile controlate de Vekselberg au obținut subvenții din fondul Skolkovo, potrivit Forbes. Miliardarul deține 25% din producătorul elvețian de oțel SchmolzĂBickenbach. Grupul Renova este un investitor strategic în companiile elvețiene, precum grupul industrial din domeniul high tech Oerlikon și firma de inginerie industrială Sulzer. Vekselberg deține o parte din acțiunile UC Rusal, cel mai mare producător de aluminiu din lume. Miliardarul rus are o colecție de artă impresionantă care include și nouă ouă Faberge achiziționate contra a 100 milioane dolari. Investițiile lui Vekselberg pentru Olimpiada de la Soci au totalizat 500 milioane dolari, iar aproximativ 70% din sumă a fost împrumutată de la Banca pentru Dezvoltare și Afaceri Economice Străine, instituție de stat. Investițiile lui Vekselberg la Soci includ, printre altele, două hoteluri Azimut.
Arkady Rotenberg
este prieten cu Putin și unul dintre cei mai influenți oameni de afaceri din Rusia. Averea lui este estimată la 4 miliarde dolari. Miliardarul a fost partener la judo al președintelui Putin, iar cei doi au rămas apropiați, potrivit Forbes. Începând cu 2008, Rotenbergs a început să achiziționeze subsidiare ale Gazprom pe care le-a transformat în grupul SGM, unul dintre cei mai mari constructori din sectorul energetic, implicat în construirea gazoductului South Steam. Rotenbergs deține 51% din acțiunile grupului. Miliardarul are și 26% din acțiunile Mostotrest, companie specializată în construcția de drumuri, și deține 50% din firma de construcții TPS Avia. Rotenberg a câștigat mai multe contracte, în valoare de 7,36 miliarde dolari, pentru proiectele realizate la Soci cu ocazia JO, de la centrale energetice, la infrastructură sportivă și o autostradă.
Leonid Michelson
, care ocupă locul cinci între cei mai bogați oameni din Rusia cu o avere de 15,6 miliarde dolari, este și el unul dintre apropiații lui Putin. Michelson este acționar majoritar la compania Novatek, cel mai mare producător independent de gaze naturale din Rusia. Compania este listată la Londra și la Moscova.
Roman Abramovici
nu mai este printre primii zece ruși în funcție de avere, însă cele 9,1 miliarde dolari îl plasează pe locul 137 în lume. Celebrul miliardar deține acțiuni la producătorul de oțel Evraz, care a pierdut aproape două treimi din valoare anul trecut, precum și la producătorul de nichel Norilsk Nickel. Abramovici controlează și 18% din Highland Gold Mining. El este cunoscut mai ales ca proprietar al clubului de fotbal Chelsea. Miliardarul deține case la Londra, în Franța, Colorado și Los Angeles.
Ioana Tudor
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 05.03.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu