Surpriza creșterii economice din 2013, de 3,5%, dublă față de estimările oficiale și chiar față de cele mai optimiste așteptări ale analiștilor și instituțiilor financiare internaționale, se datorează până la urmă în cea mai mare măsură industriei și nu agriculturii. Industria a dat 2,3 puncte din creștere, iar agricultura 1,1 puncte.Industria a avut o creștere anul trecut de 8,1%, ajungând astfel la o pondere în PIB de 30%, ceea ce, conform analizelor ZF, ar situa România pe prima poziție în Uniunea Europeană (UE) ca pondere în PIB a industriei!
Media ponderii industriei în PIB în UE este de 15%, iar Comisia Europeană chiar și-a asumat recent o țintă pentru 2020 de reindustrializare a Europei astfel încât ponderea industriei în PIB să ajungă la 20%.
Dar de unde a provenit această creștere substanțială a industriei în 2013 și care sunt sectoarele industriale care au adus cea mai mare parte a valorii adăugate anul trecut?
Un răspuns nu avem încă în detaliu cu date aferente anului 2013, dar putem, luând în considerare ultimele date detaliate din 2011 privind valoarea adăugată pe cele mai importante sectoare industriale din economia românească, să ne dăm seama pe ce se bazează industria românească și care sunt tendințele.
După cum se vede în Tabelul 1 alăturat, în 2011 valoarea adăugată brută a industriei a fost de 160 de miliarde de lei, care a contribuit cu circa 28% în acel an la PIB-ul de 557 de miliarde de lei în prețuri curente. Între timp, din 2011 până în 2013, valoarea adăugată brută în industrie a crescut cu 19% până la 190 de miliarde de lei, în timp ce PIB-ul a crescut doar cu 13% în termeni nominali, până la 631 miliarde de lei anul trecut. Ca urmare, și ponderea în PIB a industriei a urcat până la 30%. În 2008, ponderea industriei în PIB era de 23%.
Statistica împarte industria în patru componente: (1) industria extractivă, (2) industria prelucrătoare, (3) producția și furnizarea de energie electrică, termică și gaze și în sfârșit (4) distribuția apei, salubritate și colectarea deșeurilor.
După cum arată Tabelul 1 alăturat, cel mai mult aduce industria prelucrătoare la rezultatul industriei, adică 121 de miliarde de lei în 2011 față de 24 de miliarde de lei energia electrică, termică și gazele, 8 miliarde de lei apa și salubritatea și 7 miliarde de lei industria extractivă.
Trebuie menționat că toate aceste date, exprimate în miliarde de lei, reprezintă valoarea adăugată, adică diferența între cifra de afaceri globală a companiilor din sectorul respectiv și consumul intermediar.
Valoarea adăugată este cea care dă PIB-ul, adică volumul de bani din care se plătesc salarii, se distribuie profituri întreprinderilor și se achită taxele și impozitele.
În cadrul industriei prelucrătoare este relevant să observăm care sunt sectoarele care aduc cea mai mare valoare adăugată.
Spre surpriza poate a multora dintre cei interesați de mersul economiei, cea mai mare valoare adăugată în economia românească provine din industria alimentară, care include fabricarea de alimente, băuturi și tutun.
După cum se observă din Tabelul 2, acest sector, alimente/băuturi/tutun, a creat în 2011 o valoare adăugată de 30 de miliarde de lei, adică un sfert din valoarea adăugată a industriei producătoare și mai mult cu 50% decât industria mijloacelor de transport, care a generat valoare adăugată de 20 de miliarde de lei.
Este adevărat că Renault, Ford și alte fabrici de componente auto care s-au extins vertiginos în ultimii ani sunt mai vizibile și dau senzația că PIB-ul României este tractat de industria auto, dar cifra de afaceri globală a tututor acestor companii a fost în 2011 de 44 mld. lei (10 mld. euro), față de cifra de afaceri totală a companiilor din domeniul alimentar de 75 mld. lei (17 mld. euro), prin urmare și valoarea adăugată este mai mică.
Pe de altă parte, trebuie remarcat că între 2008 și 2011 valoarea adăugată în industria mijloacelor de transport a crescut de la 12 miliarde de lei la 20 de miliarde de lei, deci cu 66% în timp ce valoarea adăugată în industria alimentară a crescut cu 10%, de la 27 mld. lei la 30 mld. lei.
Iată cât de important este sectorul manufacturii de alimente pentru România - reprezintă un sfert din industria prelucrătoare și circa 5,4% din PIB, față de 3,6% din PIB industria mijloacelor de transport.
Trebuie spus că unul dintre primii economiști români care au subliniat această putere nevăzută și insuficient discutată a industriei agroalimentare, deci a prelucrării materiilor agricole, putere pe care o arată cifrele și care este contestată în general când se pune problema dezvoltării agriculturii în România, este profesorul Cezar Mereuță.
Creșterea forței industriei prelucrătoare de alimente, băuturi și tutun în ultimii cinci ani se vede de altfel și în echilibrarea în premieră a balanței comerciale externe cu produse agro-alimentare.
Pentru prima dată exporturile au egalat importurile la acest capitol, la un nivel de circa 4 miliarde euro în 2013.
Împreună, agricultura (5,8% din PIB în 2013) și industria alimentară ajung la 11%-12% din PIB, ceea ce, cu o accelerare a atragerii fondurilor europene și o creștere a investițiilor în prelucrarea materiilor prime agricole, poate reprezenta într-adevăr un motor pentru economie în anii următori.
În topul industriei prelucrătoare mai intră industria de textile/îmbrăcăminte/pielărie cu 13 miliarde de lei în 2011 față de 9 miliarde de lei în 2008, ceea ce arată că în continuare România este un hub pentru producția de îmbrăcăminte în lohn.
Sigur, este dramatic că miile de salariate de la fabrici care produc pentru Zara, H&M; sau Louis Vuitton nu își permit să cumpere ceea ce produc, semn al unei economii semicoloniale de tip Africa/Asia de Sud-Est, dar partea bună este că orașe precum Caracal, Urziceni sau Focșani mai au de oferit locuri de muncă, oricât de prost ar fi plătite.
Restul clasamentului arată și pierderi în sectoarele industriale unde România era mai bine poziționată în anii ’90: industria metalurgică (Sidex mai are un furnal din cinci, Mechel e în derivă), cocserie și rafinare (închiderea Arpechim), produse chimice, cauciuc și mase plastice (degringolada Oltchim).
Spre exemplu, pentru o țară care dă 2,6 miliarde de euro pe medicamente și are o istorie a producției de medicamente este dureros să aibă o înjumătățire a valorii adăugate brute în farma, de la 900 de milioane de lei în 2008 la 400 de milioane de lei în 2011. Și încă ce nivel al producției, exprimat abia în zeci de milioane de euro!
Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 07.03.2014
0 comments :
Trimiteți un comentariu