Sistemul bancar a înregistrat la sfârșitul lunii februarie un profit net cumulat de circa 500 mil. lei, ușor mai mare decât câștigul cu care s-a încheiat întreg anul 2013, deși bancherii s-au plâns de primele două luni de business din acest an. Zona corporate a fost practic înghețată, însă unele semne de revenire a încrederii au apărut pe segmentul retail, unde scăderea dobânzilor începe să stimuleze interesul pentru credite.În spatele profitului aparent încurajator sistemul a continuat să se confrunte cu aceleași mari probleme: rata creditelor neperformante a continuat să urce ajungând la 22,5% în condițiile în care stocul total de credite s-a erodat mai departe, până la 218,3 mld. lei, iar procesul de reducere a expunerilor băncilor străine s-a reflectat în echilibrarea aproape totală a raportului dintre credite și depozite (100,8% la sfârșitul lunii februarie – nivel care ilustrează înlocuirea resurselor externe cu cele de pe piața locală).
Băncile au continuat să facă provizioane pentru a ține pasul cu dinamica neperformantelor și au menținut un grad de acoperire confortabil de 89,7% luând în calcul provizioanele constituite după normele IFRS și filtrele prudențiale cerute de BNR. În ce privește filtrele, bancherii au primit anul acesta o gură de oxigen importantă prin aplicarea unui prim pas de reducere de 20%, procesul de eliminare totală a filtrelor introduse la momentul trecerii sistemului la contabilitatea IFRS urmând să se încheie în 2018. Luând în calcul numai provizioanele IFRS, gradul de acoperire a neperformantelor a fost de 67,6% la sfârșitul lunii februarie, similar celui din decembrie 2013.
Dezintermedierea, o altă constantă la nivelul sistemului bancar în ultimii ani, este scoasă în evidență nu numai de egalizarea dintre stocul de credite și cel de depozite, ci și de reducerea necontenită a expunerii celor 9 bănci străine cu prezență locală importantă (Erste Group,
Raiffeisen
, Eurobank, National Bank of Greece, UniCredit Group, Société Générale, Alpha Bank, Volksbank și Piraeus Bank) care în martie 2009 semnaseră acordul de la Viena pentru menținerea finanțărilor, acord care a expirat însă în 2011.
WikiZF: Profilul companiei
Raiffeisen Bank S.A.
La nivelul lunii februarie expunerea totală a acestora marca o scădere de aproape 20% față de referința din martie 2009. În decembrie 2013 scăderea era de 17,9%.
Pe de altă parte, bancherii au continuat să răspundă solicitărilor BNR de a opera majorări de capital pentru susținerea ratelor de solvabilitate, însă necesarul este mai redus după presiunea din 2013: în primele două luni au fost injectate 2,7 milioane de euro, după ce anul trecut majorările de capital au însumat 190 de milioane de euro, în creștere cu 70% față de volumul atins în 2012. La sfârșitul anului trecut rata solvabilității pe sistem era de 15%.
Anul 2013 ar putea rămâne o referință în materie de limpezire a situației reale a portofoliilor băncilor, BNR înăsprind cerințele de reevaluare a colateralului și analizând în amănunt practicile în materie de restructurare a creditelor. Ca urmare, trimestrul IV al anului trecut a adus o nouă creștere-șoc la nivelul provizioanelor constituite de mai multe bănci mari care s-a tradus în prăbușirea profitului net consolidat al sistemului de la aproape 1,5 mld. lei în septembrie la mai puțin de o jumătate de miliard de lei la sfârșitul lunii septembrie.
Nevoia de provizionare rămâne deschisă cel puțin până când se încheie exercițiul european de evaluare a calității activelor condus de Banca Centrală Europeană (AQR) și care ar putea evidenția cerințe noi pentru filialele locale ale unor grupuri din zona euro.
Bancherii pot compensa totuși costurile încă mari cu riscul prin scăderea pronunțată a costurilor de finanțare, atât în lei – pe seama impulsurilor de relaxare a politicii monetare date de BNR, cât și în euro – datorită scăderii primelor de risc pentru România, cotațiile CDS-urilor (costul asigurării contra riscului de default) coborând la 175 de puncte de bază.
0 comments :
Trimiteți un comentariu