De ani de zile purtăm discuții interminabile despre lipsa infrastructurii rutiere în România și, mai precis, despre lipsa unei rețele de autostrăzi. În sfârșit lucrurile încep să se miște, în special în Transilvania, dar traseele cele mai dificile, cele peste munți, așteaptă încă stabilirea priorităților.Opiniile sunt împărțite între utilitatea unei autostrăzi pe Valea Oltului și importanța unei autostrăzi pe Valea Prahovei. Desigur, importanța unei autostrăzi care să traverseze Carpații Meridionali este certă, dar cred că, de fapt, despre cea mai importantă autostradă se vorbește din păcate mult prea puțin. Am să mă explic.
Realizarea unei autostrăzi poate avea în esență două obiective importante: descongestionarea unor căi de acces deja aglomerate sau dirijarea unui flux economic substanțial către zone subdezvoltate. Extrem de important, acest obiectiv din urmă presupune realizarea unei autostrăzi nu pe baza cifrelor traficului actual, ci pe baza cifrelor de trafic viitoare, în momentul în care efectul de dezvoltare regională se va produce. Cele două autostrăzi care ar trebui să traveseze Carpații Meridionali au ca principal scop descongestionarea traficului fie pe o rută internațională extrem de folosită pe relația Balcani-Europa de Vest, fie între zona București-Pitești și Transilvania, zone care au beneficiat deja de cea mai mare parte a investițiilor străine și care sunt principalii poli de dezvoltare economică. Descongestionarea traficului nu este un obiectiv lipsit de importanță, mai ales atunci când are influență directă asupra unor companii mari care au investit deja mult în România cu promisiunea dezvoltării infrastructurii rutiere. Dar cred că, atunci când trebuie să stabilim prioritățile, pe primul loc ar trebui să treacă autostrăzile, care pot aduce o uniformizare a dezvoltării regionale în România, în momentul de față din ce în ce mai contrastantă.
O analiză a evoluțiilor în Europa Centrală și de Est arată în mod indubitabil existența unui vector de dezvoltare vest-est produs în esență de apetitul investițiilor străine pentru regiuni cât mai apropiate geografic de piețele țintă. Pe măsură ce costurile de operare în aceste regiuni au început să se apropie de cele din țara de origine, migrarea investițiilor s-a mutat gradual spre est, migrare facilitată și de rețeaua rutieră dezvoltată din aceste regiuni. Astfel, acest gradient de dezvoltare face ca Cehia să fie mai dezvoltată decât suratele central-europene, Ungaria de vest să fie mai dezvoltată decât cea de est, Polonia de vest să fie mai dezvoltată decât cea de est și așa mai departe. Nici România nu face excepție. Partea de vest a României este cea mai industrializată după București și înregistrează cele mai mici cifre ale șomajului.
În condițiile în care în mod evident vectorul dezvoltării economice europene se face pe direcția vest-est, focalizarea excesivă pe două autostrăzi care să traverseze munții pe direcția nord-sud este greu de justificat. Prioritatea zero ar trebui să fie de fapt o autostradă care să lege Moldova de Transilvania. Moldova este cea mai subdezvoltată regiune a României, cu un PIB pe cap de locuitor cu aproximativ 40% mai mic decât media națională. Cu toate că are al treilea centru universitar al țării, din cauza lipsei de oportunități locale tinerii absolvenți trebuie să își caute de lucru în alte zone ale țării sau ale Europei, necontribuind la dezvoltarea regiunii din care provin. Nici în ce privește situația forței de muncă mediu calificate lucrurile nu stau mai bine, Moldova fiind principala sursă de emigrație a României.
În condițiile păstrării izolării geografice a Moldovei pe direcția vest-est, decalajul de dezvoltare între această zonă și restul țării se va majora, făcând ca ea să fie subvenționată din ce în ce mai mult de celelalte regiuni mai dezvoltate, iar flancul de est al României să rămână depopulat, demoralizat și slab industrializat. Miza este însă mai mare decât atât.
În perspectiva unei reintegrări profunde a României cu Republica Moldova, și această regiune va rămâne la fel de izolată de vectorul de dezvoltare vest-est precum este în momentul de față și Moldova din România. În varianta unei eventuale reunificări, ultimul lucru pe care ar trebui să și-l dorească România ar fi o zonă de sărăcie lărgită formată dintr-o Moldovă extinsă, ținută în spate de regiunile dezvoltate din Transilvania și București. Consecințele pe termen lung ale unei astfel de situații nu ar trebui subestimate, ele putând fi în final de gravitate maximă pentru securitatea și integritatea României.
În condițiile în care regiunea de la estul Carpaților Orientali beneficiază în momentul de față de cel mai scăzut cost al forței de muncă și de un centru universitar de excelență, o autostradă care să o lege de Transilvania ar fi scânteia care ar putea duce la dezvoltarea explozivă a zonei, din care, prin extensie, ar beneficia și Transilvania, România și nu în ultimul rând Republica Moldova. Asta înseamnă că o autostradă peste Carpații Orientali ar trebui să fie de fapt prioritatea zero a României.
Radu Crăciun este economist-șef la BCR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu