Trebuie să vină străinii să se mire de nonsensul numărul unu al economiei românești – avem doar 4,5 milioane de salariați la o populație de 20 de milioane de locuitori, la fel ca Ungaria sau Cehia, la doar 10 milioane de locuitori - și aceasta bineînțeles ca urmare a unei discuții cu jurnaliștii și nu cu oficialii statului român.Președintele Cehiei Milos Zeman, economist de profesie, a rămas surprins miercuri într-un interviu cu Ziarul Financiar când a aflat că România are doar 4,5 milioane de salariați, mai puțini decât în Cehia, care numără cinci milioane de angajați, dar o populație la jumătate.
„Cum? Trebuie să fie o greșeală aici. Și aveți un șomaj de doar 7,5%? Este imposibil“, a spus Zeman. Și înaltul oficial ceh tocmai avusese discuții cu premierul României, cu președintele României, și chiar o cină cu acesta din urmă.
Ce or fi discutat acești lideri ai noștri cu șeful unei țări care ar trebui să ne fie exemplu pentru dezvoltarea României în următorii 20 de ani? Or fi importante și situația din Ucraina, dosarele de anticorupție – noua marotă în loc de drepturile omului din urmă cu decenii pentru a arunca tot timpul cu săgeți către zonele pe care vrei să le ții sub control la periferie –, dar ce facem cu drumul spre dezvoltare al României? Cehia are astăzi un PIB per capita dublu față de România și doar 3% din populație angrenată în agricultură față de 30% în România, iar salariul mediu net este la 900 de euro, mai mult decât dublu față de cel din România.
Nu era normal ca un subiect de discuție uriaș între liderii noștri și cei ai Cehiei să fie: voi cum ați făcut ca astăzi să fiți deja în clubul țărilor dezvoltate, iar noi suntem încă în feudalism din punctul de vedere al modului în care practicăm agricultura, de exemplu?
Zeman a venit la București cu un avion cu 50 de antreprenori cehi gata să vândă în România tehnologie, tramvaie, produse chimice și electrotehnice sau să investească în energie ori real estate.
Când a fost vreodată prim-ministrul sau președintele României în străinătate cu măcar 10 întreprinzători români cărora să le deschidă ușa în Franța, Germania sau, de ce nu, în Cehia pentru contracte și vânzări, nu mai vorbim de investiții?
Cehia, Polonia, Ungaria sunt de 10 ani încoace exportatoare de capital în țările din jur pentru că economiile lor au putere. Noi delirăm cu poziții geostrategice și ne amestecăm în războaiele altora, dăm miliarde pe bucăți de autostradă în mijlocul câmpului ca tichet de intrare în organizații de apărare, dar 5 milioane de români apți de muncă nu au unde să lucreze, dintre care 2 milioane sunt în bejenie în Uniunea Europeană, iar 3 milioane lucrează cu ziua sau grădina proprie și trăiesc de azi pe mâine.
În loc să fie obsedați de recuperarea acestui decalaj care s-a mărit în ultimii 20 de ani, nu numai față de Europa de Vest, ci de vestul Europei de Est, în loc să întrebe non-stop pe oricine ar putea să le dea o soluție de grăbire a creșterii economice și modernizare a economiei, liderii noștri au alte teme.
32% din PIB venituri la buget (media europeană 45% din PIB), 15 euro per capita cheltuieli pentru publicitate (130 de euro media în UE), 7.000 de euro PIB per capita (30.000 de euro media UE), 2.500 de euro exporturi per capita ( 10.000 de euro exporturi per capita în Ungaria și în Cehia), 200 de automobile la mia de locuitori (600 de automobile în UE), 2% din PIB piața asigurărilor ( 10% din PIB în UE) – toate sunt consecințe ale unui singur și mare fapt: doar 5 milioane de români au astăzi o slujbă, deși populația aptă de muncă este de 10 milioane.
Șomajul de 7,5% este cea mai mare minciună statistică astăzi în România. „Și ce fac în Spania un milion de români, când acolo șomajul e de 22%“, întreba mirat președintele Zeman. Păi ce să facă? Fac muncile pe care nu le fac spaniolii. Sunt cetățenii de categoria a doua ai Europei. Cei care în Roma Antică nu aveau drept de vot. Marocanii, algerienii, tunisienii și românii – acolo suntem noi astăzi ca țară, aliniați unor popoare pe care acum câteva decenii le asistam în drumul de la colonie la țară.
Dar cine să vorbească despre bejenia din țară a celor două milioane de români plecați în UE să muncească ce nu vor să muncească spaniolii și italienii și a celor trei milioane plecați din istorie pentru că nu sunt angrenați în nicio formă de civilizație adusă de o slujbă?
Primim președinți și vicepreședinți într-o țară găunoasă ca un măr stricat, dar care se vrea lucios și unde au curaj să spună „ați progresat enorm“ numai străinii. Să vorbim, că avem libertatea de a vorbi. Măcar atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu