Ponderea creditului privat în produsul intern brut a scăzut până la nivelul din 2007 și riscă să meargă și mai jos.Sectorul bancar s-a îndepărtat cu mult, anul trecut, de rolul de asigurare a intermedierii financiare prin acordarea de credite, ponderea activelor nete bancare în PIB intrând sub pragul de 60% pentru prima dată din 2007.
Este practic o întoarcere în timp a industriei financiare locale, ajustarea bilanțurilor băncilor împingând sectorul chiar la stadiul de dinaintea aderării României la Uniunea Europeană, când handicapul față de piețele dezvoltate era extrem de mare.
În cinci ani de criză, ponderea activelor bancare în PIB a scăzut cu aproape zece puncte procentuale, de la 67,2% în 2009 la 57,6% în decembrie 2013 în condițiile în care de-abia anul acesta ar urma să fie recuperată pierderea de PIB provocată de recesiunea din 2009 - 2010.
În 2013 activele bancare nete totale au scăzut cu circa 1% pe fondul reducerii stocului de credite private cu 7,4 mld. lei, exclusiv pe componenta în valută. Cele mai afectate au fost companiile, care încă nu pot conta pe susținerea băncilor pentru depășirea efectelor perioadei de criză. Situația intermedierii bancare marchează practic un eșec al procesului de integrare a sectorului financiar local cu cel din zona euro.
Deși băncile din zona euro controlează peste 80% din sistemul bancar, România nu numai că nu s-a apropiat, ci s-a îndepărtat de nivelul de intermediere din zona euro.
Astfel, dacă raportul dintre credite și PIB a tot urcat de la aproape 17% în 2004 la 40% în 2011 (după doi ani de recesiune), traiectoria s-a inversat în ultimii doi ani pentru ca în 2013 acest indicator al intermedierii financiare „indirecte“ să coboare sub pragul de 35%, de la 38,5% în 2012.
„Nivelul intermedierii financiare continuă să fie subdimensionat în raport cu cel din zona euro. Astfel, în perioada 2008-2013, intermedierea financiară indirectă în România a înregistrat un nivel de aproximativ trei ori mai mic față de cel din zona euro. În ceea ce privește intermedierea financiară directă pe piața de capital autohtonă (capitalizarea bursieră/ PIB), aceasta a fost de 11,6% din PIB în anul 2013 comparativ cu 58,1% din PIB în zona euro”, potrivit datelor din raportul anual al BNR pe 2013.
Cel mai dramatic este că nimeni și nimic nu ar putea determina băncile controlate de acționari străini să inverseze trendul de restrângere a bilanțurilor, mai ales că au de făcut o mare curățenie la nivelul portofoliilor de credite neperformante.
BNR chiar îi încurajează pe bancheri să scoată din bilanțuri creditele proaste, sub rezerva provizionării integrale, ceea ce creează premisele pentru o înrăutățire suplimentară a gradului de intermediere financiară cel puțin în 2014 atât timp cât prea puține bănci sunt în măsură să atingă volume ale producției de credite noi capabile să compenseze efectele „curățeniei”.
Luna mai a acestui an a consemnat o scădere de 3% în termeni reali a stocului de credite acordate de bănci, până la 217 mld. lei. Stocul a scăzut cu 0,6% și față de aprilie, creșterea de 1,2% a creditului în lei nefiind suficientă pentru a acoperi scăderea de 2% a creditului în valută.
BNR se aștepta la o revenire a creditului în teritoriul pozitiv în perioada verii, însă ținta se arată îndepărtată mai ales prin prisma noilor recomandări ale supraveghetorilor din banca centrală. Iar imaginea gradului de intermediere financiară va fi afectată suplimentar de creșterea PIB, așteptată să se ridice din nou spre 3,5%.
Ponderea creditului privat în PIB s-a întors așadar la nivelul din 2007 și are toate șansele să scadă și mai mult, punând între paranteze perioada scursă de când România a devenit membră a Uniunii Europene.
În logica efortului de aderare și a convergenței România a adoptat o strategie de privatizare masivă a sistemului bancar, iar astăzi direcția pieței este dictată de prioritățile bancherilor de la Viena, Paris sau Milano, total independent de nevoile de finanțare ale companiilor locale.
Reducerea dependenței de finanțarea de la băncile-mamă a fost în bună măsură atinsă, BNR a creat condițiile pentru relansarea creditului în lei, lichiditatea este confortabilă, sistemul are o solvabilitate confortabilă, dar cu toate acestea nu își reia rolul de intermediere.
Potrivit datelor BNR, băncile-mamă au redus anul trecut finanțările cu aproape 20% față de 2012.
Banca centrală consideră că o posibilă soluție pentru temperarea acestui fenomen va fi intrarea României în Uniunea Bancară, un pas care ar reduce dependența pieței locale de rațiunile conjucturale ale grupurilor bancare din zona euro. Nu există însă garanții că dezintermedierea chiar va putea fi oprită.
Bancherii sunt în continuare reticenți să-și asume riscuri, punând în discuție chiar filosofia acestui business. Creditul ipotecar a rămas în viață doar cu ajutorul garanțiilor de stat, tot de la stat se așteaptă și acoperirea riscului pentru creditarea IMM-urilor și în general toată dezbaterea privind reluarea creditării gravitează în jurul inventării cât mai multor instrumente locale și externe care să le ia bancherilor riscul de pe cap. După ce au tot vorbit despre refacerea, întărirea, eficientizarea sistemelor de management al riscului, bancherii tot sunt temători și așteaptă garanții sub diverse forme. Și chiar când le primesc – cum este cazul schemei prin care statul preia 50% din riscul creditului pentru IMM-uri – au obiecții, nemulțumiri și chiar preferă să ignore programul.
Citiți o analiză complexă a pieței bancare în Anuarul Financiar ZF care apare astăzi
0 comments :
Trimiteți un comentariu