Ungurii vor ca până la sfârșitul anului să transforme în forinți toate creditele în monedă străină

Guvernul Ungariei intenționează să elimine creditele în valută prin con­ver­­sia acestora în împrumuturi în fo­rinți, posibil până la sfârșitul anului, într-un mod care să nu afecteze sis­te­mul ban­car, a spus ministrul maghiar al eco­no­miei Mihály Varga, citat de Portfolio.hu.

Planurile, care vor face obiectul unei legi prezentate parlamentului du­pă vacanța de vară, privesc toate îm­pru­muturile în valută contractate de gos­podării și nu doar creditele ipo­tecare, a precizat Varga. „Când ne gândim la viitor, astfel de so­luții, care nu pun în pericol acti­vi­ta­tea sistemu­lui bancar, sunt posibi­le, dar vor elimina din forma lor ac­tua­lă cre­di­te­le în valută și vor face ca ram­bursarea acestora să fie fără pro­bleme.“ Proiectul de lege va anula marjele cursului de schimb și modificările uni­la­terale ale ratei dobânzii aplicate de bănci creditelor în valută, notează Bloom­berg, care citează liderul parti­dului de guvernământ, Antal Rogan. Băncile vor avea la dispoziție 15 zile pentru a ataca această lege, care se va apli­ca atât creditelor existente, cât și ce­lor care au expirat în ultimii cinci ani, po­trivit site-ului maghiar de știri Index.

Împrumuturile în franci elvețieni con­stituie aproape jumătate din dato­ri­ile gospodăriilor din Ungaria și majo­ri­ta­­tea au fost contractate înainte de cri­za economică mondială din 2008, când ra­tele erau mai mici decât la cre­ditele în forinți.

Din cauza crizei economice globale, economia ungară a intrat în recesiune iar Budapesta a pierdut accesul la piețele de finanțare externe. În aceste condiții forintul s-a depreciat substanțial față de franc iar ratele la creditele în franci au crescut și odată cu ele numărul creditelor neperformante.

Conversia are putea avea „impact direct limitat“ asupra forintului dacă banca centrală folosește rezervele sale de valută străină pentru a ajuta băncile să transforme împrumuturile în forinți, a spus Janos Samu, un economist la Concorde Securities din Budapesta. El a estimat că banca centrală ar putea menține în continuare un nivel adecvat al rezervelor după conversie.

„Calcularea impactului asupra băncilor este foarte greu de făcut, dar estimăm că se va ajunge la aproape patru miliarde de euro când vorbim de transferul avuției de la bănci către gospodării, inclusiv costurile pe care băncile ar trebuie să le suporte cu conversia din valută în forinți“, a afirmat economistul britanic Peter Attard Montalto, analist la Nomura.

În 2011 guvernul premierului Viktor Orban a forțat băncile să suporte pierderi de 1,7 miliarde de dolari printr-un program care permitea plata în avans a unora dintre împrumuturile în valută la cursuri de schimb sub cele ale pieței.

În Ungaria multe bănci au proprietari străini, precum grupurile Erste și Raiffeisen din Austria, Intesa Sanpaolo și UniCredit din Italia și Bayerische Landesbank din Germania.Unul dintre motive a fost mândria. Jean-Claude Trichet, președintele de atunci al Băncii Centrale Europene, vedea bonitatea imaculată ca o condiție care stă la baza unei economii europene dezvoltate. Un al doilea motiv a fost teama de contagiune și protejarea sistemului bancar al Uniunii Europene.

Un default prematur al Greciei era privit ca un eveniment care ar putea agrava criza financiară, ceea ce a determinat Fondul Monetar Internațional să își modifice regulile astfel încât să continue să sprijine statele în cazul cărora pericolul de propagare a problemelor la nivel internațional și de a provoca efecte sistemice era mare, chiar dacă exista pericolul ca datoria acestora să nu fie sustenabilă.

În prezent, imaginea s-a schimbat. Teama de prăbușirea zonei euro a dispărut și restructurarea datoriilor Greciei din 2012 a arătat că riscul de contagiune putea fi gestionat.

Când vine vorba de salvarea băncilor, cazul Hypo Austria nu a fost atât de premeditat pe cât ar putea părea. Mai degrabă, autoritățile au mers pe principiul reducerii pe cât posibil a implicării contribuabililor atunci când băncile întâmpină probleme, care este garantat de regulile introduse după criză în Europa.

„Merg în aceeși direcție ca și inițiativa FMI. Este vorba despre încercarea de a găsi o soluție mai eficientă atunci când debitorii pierd accesul la piețele financiare sau sunt în imposibilitatea de a efectua plățile aferente datoriei“, spune Alistair Wilson, analist de credit la Moody’s.

Abordarea europeană este în ton cu cea din restul lumii, existând o înțelegere globală de a lăsa greul pe seama băncilor considerate „prea mari pentru a da faliment“. Restructurarea datoriilor poate fi o problemă diferită la nivel european. Banca Centrală Europeană este mai puțin dispusă decât băncile centrale din SUA și Marea Britatnie să folosească metode care duc la inflație, cum este relaxarea cantitativă,  pentru a înlătura efectele rămase ale crizei din 2007.

Restructurări mai frecvente ar putea determina investitorii să ceară randamente mai mari. Până acum sunt semne slabe care să sugereze acest lucru. În Europa, ca peste tot, ratele scăzute de dobândă oficiale au obligat investitorii să se îndrepte spre active mai riscante. Dar costurile mai mari de împrumut nu sunt inevitabile dacă se adoptă o abordare mai realistă a problemelor legate de problema datoriilor pentru a întări economiile.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Liviu Popescu