Euro a revenit rapid sub 4,4 lei. Cât de sustenabilă este pentru economie aprecierea leului?

Leul a recuperat în ultima săptămână tot terenul pierdut în fața euro la jumătatea lunii iulie pe fondul reinflamării tensiu­nilor din regiune și a revenit sub pragul de 4,4 unități/euro, reconfirmându-și astfel statutul de cea mai stabilă monedă din Europa Centrală și de Est. Cele mai multe episoade de volatilitate de pe piața valutară din ultimii ani s-au terminat în acest mod: repede și cu o revenire a cursului la nivelurile anterioare.

Euro este cu circa 12% peste nivelul de la sfârșitul anului 2008, când primele semne ale crizei își făceau simțită prezența pe piața locală. Cea mai mare parte a deprecierii a avut însă loc la începutul crizei, astfel că față de anul 2009 deprecierea este de numai 4%. Spre comparație, zlotul polonez este cu 20% mai depreciat față de nivelul din urmă cu șase ani, iar forintul maghiar a pierdut 25% din valoare în acest interval. Apare în acest context întrebarea în ce măsură stabilitatea cursului de schimb sau chiar aprecierea leului din ultimii doi ani (euro era 4,55 lei în toamna anului 2012) este benefică pentru economie. Mai ales în contextul în care un curs mai depreciat ar fi crescut competitivitatea exporturilor românești, principalul motor de creștere al economiei din ultimii ani.

„Nu cred că se poate vorbi despre sustenabilitatea unui curs de schimb la modul absolut. Cursurile de schimb variază printre altele în funcție de situația politică, de deciziile economice din țara respectivă, de politica mo­netară sau de contextul regional. Evoluția leului nu poate să difere chiar dacă din punctul de vedere al stabilității este mai degrabă o excepție în regiune. Deci stabilitatea cursului ar putea fi afectată în sens negativ de surprize neplăcute la nivel politic, economic sau regional“, afirmă Radu Crăciun, economistul-șef al BCR.

Pe de altă parte, stabilitatea cursului de schimb a reprezentat o gură de oxigen pentru sistemul bancar și pentru clienții cu împrumuturi în valută, care reprezintă 60% din porto­foliile de împrumuturi ale băncilor. Totodată, stabilitatea cursului a permis și scăderea inflației la minime istorice, în condițiile în care multe prețuri din economie sunt exprimate în euro.

Atingerea unui nou minim istoric al inflației în iunie, când rata anuală a scăzut la 0,7%, îi încurajează pe analiști să-și revizuiască prognozele pe 2014 și să înceapă să parieze pe o scădere a dobânzii-cheie la lei în toamnă, până la 3,25% pe an. Aceasta în condițiile în care inflația CORE 2, care exclude prețurile administrate și pe cele volatile la fructe, legume, ouă, combustibili și este principalul parametru după care BNR își ghidează deciziile de politică monetară, a rămas în teritoriul negativ pentru a noua lună la rând, semnalizând persistența unor presiuni dezinfla­ționiste alimentate de nivelul încă scăzut al cererii de consum.

„În contextul inflației extrem de scăzute, un scenariu de apreciere a cursului cred că trebuie exclus și este unul dintre principalele motive pentru care atât timp cât nu apar evoluții negative ar trebui să ne așteptăm la o reducere a dobânzii de politică mo­netară în trimestrul trei al acestui an. Leul trebuie să devină mai puțin atractiv pentru investitorii financiari pentru a reduce presiunea în direcția aprecierii“, mai spune Radu Crăciun.

Aprecierea leului în ultima pe­rioadă a fost generată în cea mai mare parte de intrările de valută pe piața titlurilor de stat. Euro s-a depreciat luni pentru a cincea zi la rând și s-a întors sub pragul de 4,4 lei, unde se stabilizase în lunile mai și iunie și în prima pare a lunii iulie. BNR a publicat astăzi un curs oficial de 4,3873 lei/euro, cel mai scăzut nivel din ultimele trei săptămâni.

Cursul crescuse în mod sur­prinzător spre 4,45 lei/euro la jumătatea lunii iulie pe fondul creșterii tensiunilor din regiune, respectiv al reinflamării conflictului din Ucraina și al crizei bancare din Bulgaria.

Mihai Pătrulescu, senior analist în cadrul UniCredit Țiriac, spune că leul rămâne într-o poziție sustenabilă din punct de vedere fundamental, având în vedere nivelul redus al deficitului de cont curent, estimat la circa 1% din PIB la finalul anului, similar cu nivelul din 2013. Deficitul de cont curent s-a ajustat puternic în perioada de criză, de la 16% din PIB în 2008.

„De asemenea, intrările de fonduri europene și investitii străine directe au fost suficiente pentru a compensa dezintermedierea din sistemul financiar, reducând dependența de investiții de portofoliu și îmbunătățind perspectivele pentru leu.

În aceste condiții, anticipăm o evolutie relativ stabilă a monedei naționale in perioada 2014-2015“, afirmă Pătrulescu.

Contul curent, care reflectă relația României cu exteriorul, a fost pe deficit în ultimii șase ani, însă tendința a fost de ajustare puternică, spre 1% din PIB, diminuâdu-se dependența de fluxurile externe, care au rămas la niveluri modeste.

Ajustarea deficitului de cont curent a reflectat îmbunătățirea exporturilor de bunuri și servicii, susținută uneori și de momentele de depreciere ale leului, dar și declinul consumului și nivelul redus al investițiilor.

În 2008, deficitul de cont curent s-a apropiat de 12% din PIB, în perioada 2009-2012 România a înregistrat, în medie, un deficit de 4,3% din PIB, pentru ca anul trecut să coboare la 1,1% din PIB.  Analiștii au arătat că ajustarea deficitului de cont curent a fost determinată mai degrabă de factori conjuncturali decât de o reechilibrare fundamentală a economiei. Aspectul pozitiv legat de această ajustare este dat de finanțarea mai ușoară.

Contul curent include intrările și ieșirile de bunuri și servicii, de venituri și transferurile curente (banii trimiși de românii care lucrează în străinătate și fondurile europene).

Deficitul de cont curent mare a fost până în 2008 una dintre cele mai importante vulnerabilități ale României, penalizată de piețele externe și de agențiile de rating.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Ciprian Valentin Botea