Vinerea aceasta le va aduce iubitorilor fotbalului ceva ce nicio Cupă Mondială din ultimele trei decenii n-a adus, o confruntare între echipele naționale ale Germaniei și Franței, o ciocnire a orgoliilor reprezentativelor celor mai mari econonomii europene din care doar un combatant poate ieși învingător.Rivalitatea dintre cele două echipe este atât de veche încât 21 dintre cei 23 membri ai actualiei echipe a Cocoșului Galic nici nu se născuseră atunci când a început. Franța nu a uitat ce s-a întâmplat în timpul Campionatului Mondial de Fotbal din 1982 organizat de Spania, scrie The Wall Street Journal.
În 1982 un moment din timpul turneului sportiv suprem a rămas adânc întipărit în conștiința tuturor suporterilor dar și a jucătorilor, acela al celui mai violent fault din istoria CM. Gestul a eclipsat până și rezultatul semifinalei clasice dintre Germania de Vest și Franța, în urma căreia nemții au câștigat prin lovituri de departajare.
Chiar și la trei decenii după intrarea violentă a portarului german, atât de dură încât s-ar da penalty chiar și în Liga Națională de Hochei din SUA, el încă mai este cunoscut în Franța drept Măcelarul Sevillei.
Numele portarului este Harald "Toni" Schumacher, iar în timpul turneului din Spania era considerat ca fiind unul dintre cei mai buni jucători din lume datorită hotărârii cu care își apăra poarta de mingile adversarului. În autobiografia sa din 1987 intitulată “Suflând în fluier”, el descrie că o punea pe soția sa să îl ardă cu țigara pentru a-și mări toleranța la durere. Însă cariera și moștenirea portarului german aveau să se schimbe în timpul semifinalei atunci când Michel Platini a pasat lung în diagonală pentru Patrick Battiston.
Balonul a căzut o dată în afara careului de 11 metri, iar Battiston a încercat să îl agațe și să șuteze cu piciorul stâng înspre poartă și peste portarul german, dar fără success, mingea trecând peste poartă.
Toni, care în tot acesta timp alerga înspre francez ca un tren deraiat, a sărit spre acesta din plin, cu mâinile, cu genunchii. Însă cu toate acestea doar șoldul germanului a făcut contact direct cu capul francezului.
Mingea trecuse cu mult peste poartă atunci când francezul s-a prăbușit pe teren, lângă proprii doi dinți. Colegii lui Battison se uitau șocați, iar lui Platini nu îi venea să creadă. Reprezentanții echipei ”Cocoșului Galic” făceau semne disperate spre banca de rezerve pentru intervenția medicilor, însă Toni se purta ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Ba mai mult, el îi îndemna pe germani să avanseze întrucât se pregătea să degajeze mingea. Arbitrul nu a făcut absolut nimic, nici măcar nu acordat lovitură liberă, probabil era înmărmurit și el de violența portarului. În cartea sa, Toni spunea că nu s-a dus să-l verifice pe francez de teama lui Platini și a coechipierilor care ar fi putut să îl ia la bătaie. După meci, el a plătit factura dentală a francezului.
Battiston a rămas în spital cât timp echipa lui Toni a avansat spre finală, pe care au pierdut-o în fața Italiei.
“L-am iertat pe Schumacher”, a spus el unui post de radio francez cu ocazia aniversării a 30 de ani de la coliziunea violentă. “Însă nu vreau să-l mai văd. S-a terminat.”
Franța și Germania de Vest s-au întâlnit din nou patru ani mai târziu, de data acesta în Mexic, iar meciul s-a încheiat tot cu victoria nemților. Acela a fost ultimul meci când s-au întâlnit în timpul unui Campionat Mondial. Până acum.
Cu toate acestea, unele lucruri nu se schimbă. Anul acesta, Germania și Franța sunt printre cele mai bune și mai talentate echipe participante la Campionatul Mondial, iar pentru Die Mannschaft acesta lucru nu este surprinzător întrucât echipa nu a mai fost eliminată până în faza semifinalelor de mai bine de un deceniu.
Însă Franța a urmat model german de fotbal și a alcătuit o echipă puternică. Selecționerul echipei, Didier Deschamps, a convocat doar patru veterani care au luat parte la turneul sportiv din 2010 din Africa de Sud, pe marginea terenului mizând pe viteză, iar la centru pe putere. Jucători precum Matuidi și Paul Pogba vor da intensitate jocului și vor lansa pe colegii lor mai creativi pentru a înscrie. Pe de altă parte, centrul german face echipa să fie printre favoritele turneului, însă în meciurile cu Ghana și Algeria au avut probleme cu străpungerea unei defensive ghaneze organizate și au avut nevoie de timp suplimentar pentru a învinge Algeria.
Franța nu ar trebuie să fie mai prejos. Nu atâta timp cât nimeni nu îi scoate nimănui dinții.
Pe terenul economic, Germania face jocul
Guvernul german a aprobat săptămâna aceasta proiectul de buget pentru 2015 care prevede că, pentru prima dată în ultimii 46 de ani, statul german nu va contracta datorii pentru cheltuieli bugetare, iar acest echilibru va fi menținut până în 2018. Noul plan bugetar sublinează perspectiva cancelarului german Angela Merkel referitoare la posibilitatea menținerii disciplinei bugetare în paralel cu creșterea economică sustenabilă. Planurile bugetare se bazează pe previziunile de creștere ale Germaniei de 1,8% anul acesta și 2% în 2015, scrie The Wall Street Journal.
“Am atins o etapă crucială întrucât am reușit să realizăm un plan de buget care trece fără a fi nevoiți să ne împrumutăm. Vom cheltui doar ceea ce producem. Acesta este un semn de încredere pentru consumatori și pentru companiile din Germania și Europa”, a spus ministrul Finanțelor, Wolfgang Schauble.
Ministrul a îndemnat celelalte țări europene să urmeze exemplul Germaniei și să respecte regulile bugetare care solicită statelor membre ale Uniunii Europene să-și mențină deficitul bugetar sub 3% din PIB. Berlinul încearcă astfel să le demonstreze partenerilor europeni că reformele economice structurale sunt benefice.
Bugetul federal este preconizat să crească de la 299,5 miliarde de euro în 2015 la 329,3 miliarde de euro în 2018. Ministerul de Finanțe intenționează ca în următorii zece ani să reducă datoria publică a Germaniei sub 60%, limită prevăzută în Pactul European de Stabilitate și Creștere.
Franț
a, „omul bolnav” al Europi
Franța este văzută în întreaga lume ca fiind o țară care nu a reușit să țină pasul cu globalizarea și nu a reușit să-și modernizeze sistemele economice și modelul social. Cetățenii francezi sunt mai pesimiști în legătura cu ce le rezervă viitorul decât au fost în ultimii zeci de ani, iar întrebarea care se pune în legătura cu viitorul Franței este dacă țara va reuși să-și găsească propriul drum, să risipească vălul economic sumbru și să-și reconstruiască prosperitatea, scrie Jean Pisani-Ferry într-o opinie publicată de Project Syndicate. Pisani-Ferry este comisarul general pentru planificare politică al guvernului de la Paris.
Punctul de plecare ar trebui să fie stabilirea unui diagnostic lucid, continuă el. În comparație cu țările care au înregistrat același nivel de dezvoltare în urmă cu 25 de ani, Franța nu a arătat semne de performanță economică. Tendința este atât de îngrijorătoare încât este nevoie de o corecție.
Rata șomajului este încă la un nivel ridicat, iar pentru capitolele la care Franța se clasează mai bine, cum ar fi unii indicatori sociali legați de sistemul de sănătate, inegalitatea veniturilor sau prevenirea gradului de sărăcie, prețul plătit este creștere constantă a cheltuielilor publice și ale datoriei.
Ferry consideră că pentru situația din prezent a Franței nu este de vină lipsa de potențial a economiei, ci incertitudinea francezilor cu privire la alegerile fundamentale. Societatea franceză este ambivalentă cu privire la propria identitate, la calea de urmat pentru modelul său social, la atitudinea față de globalizare și la poziția sa în Europa.
Economistul afirmă că toate societățile democratice sunt caracterizate de dezbaterii insuflețite despre preferințele colective, însă una dintre caracteristicile principale ale francezilor este că aceștia nu au încredere în propriile instituții politice și în lideri. Instituțiile și factorii de decizie politică legitimă sunt elementele care țin unite societățile divizate și le ajută să depășească problemele, iar Franța nu dispune de acest lipici.
O altă cauză a deficiențelor Franței este modul în care aceasta alege să se reformeze. Reformele economice și sociale tind să se implementeze treptat. Fiecare guvern își îndeplinește partea referitoare la reglementări, dar își asumă un timp scurt pentru o revizuire ambițioasă. Ca rezultat, cetățenii francezi privesc fiecare reformă ca fiind parțială, temporară și posibil reversibilă.
Franța trebuie să se decidă cu privire la unele decizii. Pentru început, țara trebuie să-și construiască o economie mai agilă și mai deschisă. Franța nu se mai poate baza pe același model de creștere care a ajutat-o în trecut întrucât și-a pierdut din eficacitate. De asemenea trebuie să renunțe la mercanitilism, politică economică conform căreia puterea unei națiuni poate fi mărită dacă exporturile sunt superioare importurilor, și să își stabilească obiective care presupun atât importuri cât și exporturi mai mari. De asemenea, trebuie să extindă domeniul de aplicare pentru comerțul internațional, de exemplu prin deschiderea învățământului superior spre internaționalizare. Modelul social francez trebuie regândit, concluzionează Ferry. Modelul a fost construit pentru o lume care a dispărut de mult, în care majoritatea angajaților aveau același angajator pe întreaga durată a carierei lor. Protecția locului de muncă, învățarea pe întreg parcursul vieții precum și beneficiile sociale trebuie să fie reconstruite în jurul individului, și nu al locului de muncă.
0 comments :
Trimiteți un comentariu