Unul câte unul se activează tot mai multe semnale de avarie din zona euro, cel mai recent, indicatorul producției industriale, înregistrând în luna mai cea mai abruptă scădere lunară începând cu toamna anului 2012.Alți indicatori sugerează reducerea în iunie a activității manufacturiere, un sector care contribuie cu aproape 20% la PIB-ul zonei euro, din Germania, Franța și Italia. Chiar și Mario Draghi, președintele BCE, gardianul zonei euro, a recunoscut că euro prea puternic pune în pericol sustenabilitatea revenirii economice.
FMI, instituția financiară internațională care asistă țările cel mai dur lovite de criza datoriilor din zona euro, a avertizat săptămâna aceasta că orice noi șocuri pot deraia relansarea economiei regiunii, cea mai mare la nivel mondial și principala piață pentru exportatorii români.
De asemenea, liderii Franței și Italiei, unele dintre cele mai mari economii din zona euro, par că nu găsesc o cale de a sparge rezistența țărilor lor la reforme, iar rata șomajului din uniunea monetară se încăpățânează să rămână aproape de cote record. Totodată, datoriile, cele care au adus zona euro în cea mai gravă criză de după cel de-Al Doilea Război Mondial, cresc aproape continuu de la începutul crizei.
Câteva probleme care nu țin de macroeconomie adaugă un plus de pericol. Prăbușirea unei bănci portugheze a speriat piețele, atât pe cele din Europa, cât și pe cele din SUA, spread-urile obligațiunilor statelor de la periferia zonei euro s-au lărgit, o bancă spaniolă și-a anulat o emisiune de obligațiuni, iar guvernul grec a strâns printr-o licitație de obligațiuni mai puțin decât a intenționat. Fantomele pe care investitorii le credeau dispărute par că bântuie piețele din nou: fragilitatea sistemului bancar din zona euro și riscul de contaminare, scrie The Wall Street Journal.
„Companiile se tem că vor avea mai puține comenzi noi“
„Imaginea de ansamblu amintește cât de fragilă pare revenirea regiunii. Numărul angajaților abia crește în sectorul manufacturier deoarece companiile se tem că vor avea mai puține comenzi noi, ceea ce reflectă o cerere foarte slabă din partea gospodăriilor și afacerilor“, a explicat Chris Williamson, economist-șef la Markit.
Germania, locomotiva creșterii economice a regiunii, a obosit. Activitatea manufacturieră este slabă, numărul șomerilor a început să crească, iar importurile au început să scadă, neașteptat, în luna mai. Pentru Steen Jakobsen, economist-șef la Saxo Bank, slăbirea economiei germane este cea mai mare surpriză a momentului. El anticipează că până în primul trimestru a anului viitor cea mai mare economie europeană va ajunge în pragul stagnării. Analistul explică problemele prin reorientarea câtorva economii asiatice și în principal China, unde Germania exportă, dinspre creștere cantitativă către creștere calitativă, adică mai mică, dar mai sustenabilă. O creștere mai lentă înseamnă consum mai redus de importuri.
Apoi, Germania are printre cele mai scumpe politici energetice din lume. Berlinul vrea ca până în 2022 țara să renunțe complet la energia nucleară în favoarea celei verzi. Costurile masive ale tranziției sunt suportate de populație și companii. Acestea din urmă aleg să își mute producția în altă parte, un exemplu fiind BMW, un producător auto emblematic pentru Germania. Compania a decis să construiască o uzină care consumă multă energie în statul american Washington, unde prețul energiei reprezintă o șesime din cel din Germania.
„Noii bolnavi ai Europei“, Franța și Italia
Poate cele mai mari dezamăgiri vin de la „noii bolnavi ai Europei“, Franța și Italia. Ambele state implementează lent reformele care au mărit competitivitatea și productivitatea în alte țări din zona euro.
Având în vedere mărimea economiei italiene fși datoria uriașă, de 133% din PIB, lipsa creșterii de aici reprezintă cea mai mare amenințare pentru stabilitatea zonei euro, consideră jurnaliștii de la WSJ. În loc să se concentreze pe modernizarea economiei, premierul italian Matteo Renzi pare că își consumă cea mai mare parte a capitalului politic pe relaxarea rigorii bugetare la nivel comunitar.
În cel mai recent raport privind economia zonei euro, FMI a subliniat „persistența pagubelor“ produse de criză, precum șomajul ridicat în special în rândul tinerilor, și că activitatea economică și investițiile nu și-au revenit încă la nivelurile de dinaintea crizei. Creșterea economică din diferitele state este inegală, iar fluxul creditului către companiile din țările cu probleme se reduce.
„Slăbiciunile din situațiile financiare ale băncilor și incertitudinile legate de calitatea activelor lor contribuie la fragmentare, limitând capacitatea și voința băncilor de a sprijini creditarea și investițiile“, se arată în raportul FMI.
De asemenea, analiștii instituției cred că pericolul deflației – o perioadă lungă de timp cu prețuri în scădere, situație în care sunt afectate veniturile companiilor, investițiile, locurile de muncă și în cele din urmă economia – este cât se poate de real.
FMI a schițat un drum lung spre revenirea completă. Creșterea ar urma să accelereze modest anul viitor, de la 1,1% anul acesta la 1,5%, estimare mai slabă decât cea făcută de FMI aprilie – un avans de 1,2% în 2014.
Analiștii instituției cred că accelerarea inflației și un curs mai slab al euro ar energiza economia.
Cursul de 1,36 dolari pentru un euro este sub maximul de anul acesta, dar mult peste media istorică. Un euro puternic afectează veniturile exportatorilor și, spune guvernul francez, stă la baza lipsei de competitivitate a economiei Franței.
FMI a recomandat BCE să aplice o „extindere substanțială a bilanțului contabil inclusiv prin achiziții de active“ dacă inflația nu-și revine.
0 comments :
Trimiteți un comentariu