Statul ungar a cheltuit 4 miliarde de euro în trei ani pe achiziții de bănci și companii prin care încearcă să relanseze economia. În România ar fi blasfemie o astfel de operațiune

În trei ani, guvernul ungar condus de pre­mierul Viktor Orban a făcut achi­ziții de active și naționalizări de aproa­pe patru miliarde de euro care dau statului o influență și un control mai mari în sectoarele strategice pentru eco­no­mie precum cel bancar, al gazelor na­tu­rale, telecomunicații și administrarea de­șe­urilor. Unele tranzacții sunt înconjurate de mister, altele de controverse, dar lucrul cert este că guvernul avansează încet și sigur spre atin­ge­rea obiectivelor răscumpărând com­panii de la străini. Pentru guvernul un­gar, să ajungă să controleze 30% din sis­temul bancar ar fi „ideal“, potrivit minis­te­rului dezvoltării.

Săptămâna trecută guvernul premie­ru­lui Orban a făcut primul pas important în „recu­cerirea“ sistemului bancar cumpărând de la un grup german una dintre cele mai mari bănci locale, MKB, cu 55 de milioane de eu­ro. Pretextul cabinetului este că sistemul ban­car are nevoie de transformări majore de­oare­ce criza financiară din 2008 a de­mon­strat că contează cine sunt proprietarii băncilor.

„Străinii au retras fonduri semnificative din sistemul bancar unguresc atunci când a lovit criza, ceea ce a pus presiune pe forint“, a spus ministrul economiei Mihaly Varga. El a explicat că de atunci creditarea pentru com­pa­nii aproape a înghețat, „ceea ce nu este bine pentru economie“.

Aventura lui Orban cu băncile a început cu TakarekBank, cea mai mare rețea de co­­o­perative bancare din Ungaria, care asigură ser­vicii financiare de bază în special popu­lației din mediul rural și acoperă sute de orașe și sate. Banca a fost achiziționată în 1997 în proporție de 38% de uniunea de cre­dit ger­ma­nă DZ Bank, totodată a patra mare bancă din Germania. În noiembrie 2012 participația a fost transmisă către Ban­ca Națională de Dezvoltare, deținută de statul maghiar, prin­tr-o tranzacție secretă, scrie The Budapest Beacon. Mulți analiști cred că prin aducerea TakarekBank în sfera de control a băncii de dezvoltare guvernul și-a găsit entitatea non-guvernamentală cu care să formeze parte­neriatele publice-pri­vat cerute de UE pentru distribuirea fondurilor comunitare.

Prin Széchenyi Bank, una dintre cele mai mici bănci din Ungaria, guvernul a încercat să pre­ia la începutul anului sub­si­dia­re­le locale ale grupurilor austriece Raif­fei­sen și Erste. Erste a anunțat imediat că nu este interesat, în timp ce Raiffeisen, potrivit pre­sei, a indicat că ia în calcul această posibi­li­tate. Aparent, gu­vernul a oferit un euro pe activele Raiffeisen. Szé­chenyi Bank a fost înființată în 2008. Acțio­na­rul majoritar este directorul general al Agen­­ției de Administrare a Datoriilor Sta­tu­lui Istvan Töröcskei, un apropiat al lui Orban.

Pași spre independența energetică

Premierul nu face niciun secret din faptul că vrea să aducă cel puțin 50% din sectorul bancar în mâini maghiare.

Un succes cu care se poate lăuda cabinetul Orban este achiziționarea a 21% din acțiunile grupului petrolier MOL în 2011 de la compania rusă Surgutneftegas. MOL are cinci rafinării în Ungaria, Slovacia, Croația și Italia și operațiuni directe sau prin parteneri în multe dintre zonele petroliere importante ale lumii.

De la grupul german E.On Ungaria a naționalizat facilități de distribuție și stocare a gazelor naturale și firma care achiziționa gaze rusești de la Gazprom în strategia de a ieftini serviciile de utilități publice. De asemenea, prin naționalizarea fondurilor private de pensii, adesea constituite de com­pa­nii străine, Ungaria a preluat în 2011 parti­ci­pații la producătorul-fanion de automobile Raba și la PannErgy, o companie care in­vestește în proiecte geotermale.

Codul-sursă

O achiziție foarte controversată a guvernului este cea a Welt 2000, firmă de software care a dezvoltat în 2003 și deținut codul-sursă pentru platforma software de administrare și monitorizare a programelor de finanțare cu fonduri de la UE destinate Unga­riei. Andras Komaro­mi, fondatorul firmei, a murit la o zi după ce a vândut gu­ver­nului patentul pentru acest cod.

Din 2003, când ungurii au votat intrarea în UE, Agenția Națională de Dezvoltare a plătit miliarde de forinți către Welt 2000 pen­tru întreținerea, dezvoltarea și recon­fi­gu­rarea sistemului de monitorizare. În 2006 Komaromi a vândut acțiunile pe care le deținea la firma sa și și-a păstrat doar drep­turile asupra codului-sursă.

Cu timpul, dependența statului de acest cod a devenit o problemă. Guvernul, care nu a vrut sau nu a putut dezvolta propriul soft­ware, a încercat în 2008 achiziția acestuia, dar fără succes, iar de atunci a început să pu­nă presiuni pe proprietarii firmei prin dife­rite investigații. Acestea nu au desco­pe­rit ni­mic. Firma a fost achi­zițio­na­tă la un preț mai mic decât veniturile ei pe un an.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru