Datoria a ajuns o boală traumatizantă pentru Argentina, iar acest lucru arată că sistemul internațional de rezolvare în afara tribunalului a problemelor datoriilor suverane ale țărilor, dominat de legea americană, are nevoie de reparații capitale, scrie Kenneth Rogoff, profesor de economie la Harvard, într-o opinie publicată de Project Syndicate.Recentul default al Argentinei - țara a mai intrat în incapacitate de plată în 1827, 1890, 1951, 1956, 1982, 1989 și 2001 - a fost declanșat de o schimbare majoră în regimul internațional de rglementare a datoriilor suverane, care favorizează creditorii cei mai încăpățânați, investitori în titluri de stat emise sub imperiul legii americane. Pe fondul încetinirii economiilor emergente și al creșterii datoriei externe, noile interpretări legislative care fac mai dificile viitoare reduceri ale datoriilor sau extinderea termenului de plată nu sunt de bun augur pentru stabilitatea financiară globală.
Recent, Fondul Monetar Internațional (FMI) a venit cu o nouă abordare în restructurarea datoriei, care este mai ușor de implementat și care are legătură cu finanțarea de către FMI a periferiei Europei. FMI recunoaște în prezent că partea cea mai mare a finanțării a fost folosită pentru a le permite creditorilor pe termen scurt să se retragă fără pierderi. Drept rezultat, nu au rămas suficienți bani pentru ca tăierile bugetare necesare ca urmare a retragerii bruște a finanțării străine să nu fie atât de drastice.
Dacă noile propuneri ar fi adoptate, FMI ar putea să refuze în anumite condiții să acorde finanțare țărilor cu o povară a datoriei pe care o consideră nesustenabilă. Pentru ca țara respectivă să primească împrumutul, creditorii ar trebui să fie de acord cu „reprofilarea“ datoriei. Restructurarea le-ar permite țărilor să se împrumute de la creditorii existenți pe perioade mai lungi și la dobânzi mai mici decât ar putea să o facă pe piața liberă. Deși nu este deloc clar cât de ușor i-ar fi FMI-ului să se țină ferm pe poziții în fața unor creditori care negociază la sânge dacă noua politică ar fi adoptată, acest lucru i-ar permite FMI să aibă o abordare mai strictă dacă se va găsi în situația de a arunca cu bani buni în urma celor răi.
Având în vedere complicațiile care apar mereu în soluționarea datoriei suverane în tribunale străine și incapacitatea la nivel internațional de a pune la punct o procedură credibilă și corectă pentru falimentele străine, poate că cea mai bună idee ar fi ca majoritatea fluxurilor datoriei străine să fie direcționate spre tribunalele țărilor îndatorate.
Potrivit acestui scenariu, țările interesate să împrumute sume mari din străinătate ar trebui să creeze instituții care să genereze încredere că împrumuturile vor fi plătite.
0 comments :
Trimiteți un comentariu