Proiectul South Stream, care ar trebui să aducă gaze naturale din Rusia în Uniunea Europeană pe sub Marea Neagră ocolind Ucraina, se va confrunta cu siguranță cu întârzieri mari, ridică semne de întrebare cu privire la raționamentele comerciale și riscă să devină doar un vis pentru monopolul rus al exporturilor de gaze Gazprom, este concluzia unei analize a Financial Times.Proiectul va avea cu siguranță întârzieri mari deoarece autoritățile de la Bruxelles și reprezentanții Gazprom, care controlează gazoductul, nu au ajuns la o soluție cu privire la intenția grupului rus de a fi unicul distribuitor prin South Stream în pofida lobbyului puternic făcut de alte companii implicate în proiect, cum ar fi grupul italian Eni.
Analiștii sunt îngrijorați și cu privire la raționamentul comercial al proiectului. Încă din 2012, de când a început construcția gazoductului, implementarea proiectului a fost justificată mai mult prin motive politice decât prin motive economice, cererea de gaze naturale în Europa fiind încetinită în mare parte din cauza orientării către energie regenerabilă și a cărbunelui ieftin importat din SUA. În aceste condiții, dacă Bruxellesul ar suspenda proiectul, i-ar face o favoare grupului rus, care ar fi forțat să acționeze într-un mod mult mai comercial și să renunțe la planurile sale costisitoare pentru o muncă în zadar. Gazprom ar putea apela la o alternativă deja existentă, sistemul de tranzit al gazelor din Ucraina, și ar putea să-și redirecționeze fondurile către proiecte mult mai urgente, cum ar fi cele de infrastructură și dezvoltarea unei conducte pentru exportul gazelor în China. Gazprom este investigat de Comisia Europeană (CE), fiind suspectat că obstrucționează concurența pe piețele de gaze naturale din Europa Centrală și de Est.
Moscova a fost acuzată timp îndelungat de Occident că își folosește exporturile energetice ca pe o armă politică, iar cum proiectul South Stream este acum blocat în hățișurile birocratice europene, Rusia primește o doză din propriul medicament. În urma disputelor cu privire la prețul gazelor naturale cu Kievul din 2006 și 2009, care au dus la întreruperea aprovizionării cu gaze a câtorva state europene, Gazprom a încercat să-și reducă dependența față de infrastructura ucraineană, prin care curg jumătate din gazele rusești destinate Europei. Apartent, South Stream este soluția aleasă.
Majoritatea oficialităților de la Bruxelles se temeau, chiar și înainte ca Rusia să anexeze Crimeea, fost teritoriu ucrainean, că noul proiect va cimenta dominația Gazprom pe piața europeană. În aceste condiții, CE a insistat ca la South Stream să le fie permis accesul și altor furnizori de gaze naturale deoarece gazoductele nu pot aparține grupurilor care se ocupă atât cu extracția gazelor naturale cât și cu livrarea acestora. Încercările de a găsi o soluție au eșuat, iar Bruxelles a forțat Bulgaria să înghețe construcția gazoductului pe teritoriul țării.
În noiembrie 2005 președintele rus Vladimir Putin a participat la inaugurarea gazoductului Blue Stream, care livrează gaze rusești Turciei traversând Marea Neagră, și a anunțat că deschiderea gazoductului este “doar începutul”. Liderul rus avea în minte proiectul South Stream, unul mult mai ambițios. Încă de la izbucnirea crizei din Ucraina, South Stream a devenit un simbol al înăspririi atitudinilor Moscovei și Bruxelles-ului. Relațiile prudente și fragile dintre Occident și Rusia au fost înlocuite de sancțiuni și contrasancțiuni și înghețări de active.
0 comments :
Trimiteți un comentariu