A 60-a aniversare i-a adus puține motive de bucurie președintelui francez François Hollande. Șomajul este la cote istorice, el a devenit cel mai nepopular președinte, economia, a doua ca mărime din UE, abia crește, iar echipa lui pregătește terenul pentru o nouă ratare a țintelor bugetare și o nouă cerere de clemență din partea partenerilor europeni.În Italia, lupul tânăr care a promis că va zgudui scena politică, premierul Matteo Renzi, nu găsește resurse pentru a-și finanța ambițiosul plan de revitalizare a celei de-a treia economii ca mărime din zona euro.
Pentru cele două economii, printre cei mai mari parteneri de export ai României, greul reformelor prin care au trecut țări precum Spania și Portugalia și de care au nevoie pentru a supreviețui în miezul zonei euro urmează să vină.
Presa britanică s-a scandalizat săptămâna aceasta după ce a aflat că Bruxellesul a acordat Franței finanțare suplimentară de aproape 28 de miliarde de euro pentru perioada 2014-2020, bani destinați dezvoltării rurale, educației, formării profesionale, pescarilor și sectorului maritim, adică pentru modernizarea economiei franceze. Marea Britanie este obligată să plătească o parte din aceste fonduri.
De finanțare suplimentară va beneficia și Portugalia, dar spre deosebire de Franța, aceasta este o țară abia ieșită dintr-o criză severă, dintr-un tratament dur cu reforme și austeritate și care nu are pretenții de putere economică mondială.
După ce a promis în campania electorală că va ține sub papuc dușmanii de clasă, adică patronatul, socialistul Hollande a surprins publicul la începutul anului cerând ajutorul angajatorilor pentru repornirea economiei printr-un „Pact de responsabilitate“, care presupune taxe mai mici pentru companii în schimbul angajamentului acestora că vor înființa locuri de muncă.
Pentru Franța, greul abia de acum începe
De atunci, Hollande și-a remaniat guvernul, iar patronatul așteaptă încă semne că executivul este hotărât să-și respecte promisiunile.
„Obiectivul guvernului de a moderniza administrația și de a reduce cheltuielile nu a fost îndeplinit. Spre deosebire de Spania, nu s-a văzut pusă cu fața la zid, a avut timp să implementeze un program de reducere a costurilor care să nu afecteze prea mult creșterea, dar nu a făcut-o“, a explicat Fabrice Montagné, analist la Barclays, citat de CNBC.
Rata de aprobare a politicilor lui Hollande este la doar 24%, potrivit unui sondaj de opinie efectuat în iulie de BVA. Un alt studiu, realizat de IFOP, arată că dacă alegerile din 2017 ar avea loc acum, liderul Frontului Național Marine Le Pen ar câștiga prima rundă și l-ar scoate pe Hollande din cursă.
„Dacă ești grec sau spaniol, ai ști că greul a trecut, dar dacă ești francez sau italian știi că austeritatea urmează să vină“, a explicat Montagné.
Analiștii anticipează că economia franceză va crește cu doar 0,1% în al doilea trimestru. Rata șomajului s-a situat la 10,1% în primul trimestru. De asemenea, producția industrială slăbește, iar construcțiile de case sunt la minimul ultimilor 16 ani.
Carențele economiei franceze riscă să rupă zona euro, a avertizat Centrul londonez de Cercetare Economică și pentru Afaceri, ai cărui analiști cred că pentru repunerea pe picioare a finanțelor publice este nevoie de reduceri de cheltuieli de miliarde de euro care vor răni cererea și vor majora rata șomajului. Astfel, consumul intern va scădea, iar creșterea economică va fi frânată.
În Italia se vorbește mult, așteptările sunt mari, dar rezultatele puține
În Italia, tânărul premier Matteo Renzi, în vârstă de 39 de ani, se chinuie să repornească motoarele economiei, dar nu găsește combustibil.
În schimb, nu el este în criză de angajamente curajoase. Promisiunile sale de a liberaliza piața muncii, de a reporni investițiile în infrastructura paralizată, de a reduce taxele pentru afaceri și de a repara șoclile i-a adus partidului său o victorie decisivă în alegerile europarlamentare din luna mai.
Toate acestea costă zeci de miliarde de euro, iar banii sunt greu de găsit când producția scade. Economia a reintrat în recesiune în al doilea trimestru, a treia din ultimii cinci ani. Lipsa creșterii a făcut ca veniturile din taxe să scadă constant și a lărgit deficitul de investiții. Yieldurile extrem de reduse au ajutat țara să se finanțeze ieftin de pe piețe, dar datoria crește (la 135% din PIB anul acesta, față de 104% din PIB în 2004), iar iar unii observatori au dat semnalul că era finanțării ieftine pentru statele europene se apropie de sfârșit.
„A venit timpul ca în Italia să se ia decizii nepopulare. Ori Renzi atacă vastele interese care frânează Italia, ori tot ce face este in zadar“, a crede Luciano Monti, profesor de științe economice la universitatea romană Luiss.
Premierul a trebuit să recurgă la măsuri extraordinare pentru a reduce o taxă regională cu 10% în mai, dar afacerile spun că aceasta reprezintă doar o zecime din tăierile de care au nevoie pentru ca taxele să se alinieze cu cele din Germania. Renzi refuză să se atingă cu cuțitul de pensii și de bugetele sănătății, sectoare delicate din punct de vedere politic. Premierul a propus pensionarea anticipată a mii de profesori, ceea ce presupune costuri bugetare suplimentare. De asemenea, guvernul a întârziat până anul viitor planurile de privatizare a 40% din operatorul postal Poste Italiane. Analiștii cred că în aceste condiții, din cauza lipsei de venituri, Renzi va trebui să majoreze taxele, dar guvernul respinge o astfel de strategie.
El este însă încrezător, chiar sfidător. „Nu cred că este vreun alt lider în Europa care poate spune că are atâtea voturi ca Partidul Democrat din Italia, niciunul, nici măcar Angela Merkel“, a spus Renzi într-un interviu acordat Financial Times. El a asigurat că vor apare semne de îmbunătățire în 2015, și că el urmează modelul economic german.
Foto: Președintele Franței François Hollande (dreapta) și premierul Italiei Matteo Renzi s-au aliat contra rigorii bugetare cerute de Germania și pentru a contracara puterea pe care o are în UE cancelarul german Angela Merkel
0 comments :
Trimiteți un comentariu