Inflația din Germania, cea mai mare economie europeană, a decelerat în iulie la minimul ultimilor patru ani, iar prețurile din Franța, a doua economie ca mărime din Europa, au scăzut abrupt, trezind temeri că zona euro se apropie de deflație, o „afecțiune“ care poate paraliza economiile.PIB-ul Japoniei, țară care se confruntă de 15 ani cu deflația, s-a prăbușit cu 6,8% în al doilea trimestru, în ritm anualizat. Economia niponă s-a contractat cu 1,7% în al doilea trimestru comparativ cu primul, ceea ce reprezintă cel mai accentuat ritm de scădere de după cea provocată de seismul și de tsumamiul devastator din luna mai 2011. Prăbușirea vine după ce guvernul a majorat o taxă pe consum de la 5% la 8% și în pofida strategiei îndrăznețe „Abenomics“ a premierului Shinzo Abe, care presupune creșterea lichidității, dereglementarea și încurajarea deprecierii yenului pentru ajutarea exporturilor.
În Germania, inflația anuală a decelerat la 0,8%, cel mai redus ritm de după februarie 2010, după ce a atins 1% în iunie. Ținta de inflație a BCE este de puțin sub 2%. Lună la lună, prețurile au urcat cu 0,3%. În Franța, prețurile au scăzut cu 0,3% în ritm lunar și s-au majorat cu 0,5% în ritm anualizat.
Deflația, considerată de unii analiști cea mai mare amenințare pentru zona euro, va face ca datoriile suverane să fie mai greu de plătit. De asemenea, deflația presupune nu doar reducerea prețului bunurilor, ci și al muncii, adică a salariilor, și al capitalului, al dobânzilor. Într-o economie deflaționistă puterea de cumpărare poate să scadă și se reduce consumul deoarece indivizii tind să amâne achizițiile în așteptarea unor prețuri și mai mici. Profiturile companiilor scad, iar afacerile reduc investițiile și numărul locurilor de muncă. Deflația duce la creșterea costului real al serviciului datoriei.
0 comments :
Trimiteți un comentariu