Vicepremierul polonez Elzbieta Bienkowska a primit în Comisia Europeană rolul deosebit de important pentru întreaga UE de comisar european pentru piața internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uri. Șeful său, premierul Donald Tusk, a demisionat pentru a prelua președinția Consiliului European, structură care reunește liderii Uniunii Europene. Ministrul polonez de externe s-a folosit de criza ucraineană pentru a face remarcată în întreaga lume diplomația poloneză. Puterea politică a Poloniei în UE este acum mai mare ca niciodată, iar puterea economică o ajută să-și consolideze poziția.2014 este un an special pentru Polonia, marcând 10 ani de la aderarea la UE, 15 ani ca stat membru al NATO și 25 de ani de la căderea comunismului. În zece ani PIB-ul polonez s-a dublat, iar șomajul s-a înjumătățit. De asemenea, diferența dintre avuția polonezilor și cea medie din UE se îngustează. Dacă în 2003 PIB-ul per capita era de 49% din media UE, anul trecut indicatorul era de 68% din media UE. Față de 1989 speranața de viață a crescut cu cel puțin cinci ani. Polonia este singura țară din UE care de când s-au prăbușit regimurile comuniste nu a cunoscut recesiune economică. De remarcat este că în 1989 Polonia avea un PIB per capita de 1.768 de dolari, mai mic decât cel al României, de 2.293 de dolari. Pentru 2014, FMI estimează un PIB per capita pentru Polonia de 14.135 de dolari, iar pentru România de 9.515 dolari. Polonia s-a „desprins” rapid în 1991.
Utilizare exemplară a fondurilor UE
“Cheia succesului” polonez este tranziția rapidă, dar dureroasă, către economia de piață dar cu păstrarea controlului de către stat a puterii de decizie la coloșii industriali de importanță strategică, stabilitatea politică, utilizarea la maxim a beneficiilor pe care le oferă statutul de membru al UE și, poate la fel de important ca toate celelalte la un loc, aripa protectoare a Triunghiului de la Weimar, în special cea a Germaniei.
Polonia a beneficiat în urma statutului de membru al UE mai mult decât orice alt stat fost comunist din Europa de Est și chiar și înainte de aderare primea constant sprijin de la Bruxelles, nu doar sub forma fluxului de fonduri, ci și a investiților și, mai important, a bunelor practici și modelelor de reglementare, scrie EurActiv.
Beneficiile aderării la UE sunt vizibile peste tot în Polonia. Aproape orice oraș sau sat, cât de mic, are câteceva finanțat cu fonduri europene, fie ce este vorba de o stație de tratare a apei nou contruită sau de un monument istoric renovat. Polonia are, de altfel, reputația unui utilizator eficient al resurselor UE, iar în 2014-2020 are șansa să-și apere reputația. Pentru această perioadă Polonia are alocate de la bugetul UE 82 de miliarde de euro, un sfert din toate fondurile UE rezervate politicii de convergență.
Însă drumul până aici a fost dureros. De la căderea Cortinei de Fier, Polonia s-a transformat într-un model de economie de piață, dar prin măsuri agresive luate de guvern la scurt timp după prăbușirea comunismului. Drumul tranziției Poloniei către capitalism a fost deschis de ministrul finanțelor de atunci Leszek Balcerowicz cu ajutorul economistului american Jeffrey Sachs. Ei au administrat economiei așa numita “terapie de șoc” prin implementarea unui program de privatizare la scară largă a industriei, prin crearea unei burse de acțiuni, a unor piețe de capital, transformarea zlotului în monedă convertibilă, eliminarea controlului asupra prețurilor, reducerea cheltuielilor și tăierea subvenților. Scopul programului, care a avut criticii săi, a fost integrarea Poloniei în economia globală prin apropierea de modelul occidental. Fostele mari companii de stat au fost privatizate, inclusiv prin listarea pe bursă, dar statul nu a cedat puterea de decizie.
Polonia a evitat recesiunea prin reduceri de taxe și majorarea cheltuielilor în criză
Beneficiile drumului pe care și-l croiește Polonia au devenit evidente în timpul marii crize economice mondiale. Economia poloneză nu a căzut, așa cum au făcut cele ale statelor vecine, ci, din contră, a continuat să urce. Unul din motivele pentru care Polonia nu a intrat în recesiune este că nu a permis dezvoltarea bulelor speculative care au făcut ca economiile din regiune, dar și unele considerate mai dezvoltate din zona euro, să crească amețitor. Datoriile companiilor și ale persoanelor fizice erau mici, ținute sub control de reglementări financiare stricte și de aversiunea tradițională față de credite a populației.
De asemenea, o serie de reduceri de taxe începeau să-și facă efectul chiar când primele unde de șoc ale crizei loveau economia globală. Totodată, guvernul polonez a cheltuit banii (101,5 miliarde de euro) alocați din bugetul UE pentru 2007-2013 pe dezvoltarea infrastructurii, necesară organizării Campionatului European de Fotbal. Polonia a fost, în acea perioadă, cel mai mare beneficiar al fondurilor europene, notează Bloomberg.
Nu doar fondurile europene au alimentat economia, ci și investițiile. Dacă investițiile directe străine se situau la 50 de miliarde de euro în 2003, în 2013 acestea au ajuns la 152 de miliarde de euro. Investitorii au fost încurajați de armonizarea legislației cu cea a UE.
Trunghiul de la Weimar
Polonia nu a ajuns aici singură, ci ajutată de Franța și mai ales de Germania. Cele trei țări au încheiat în 1991 o alianță în orașul german Weimar cu scopul de a ajuta Polonia după ieșirea din comunism. Cu Germania Polonia are o relație deosebită, atât de strânsă încât analiștii spun că dacă Germania o duce bine, va fi bine și pentru Polonia. Apropierea a ieșit în evidență în martie 2012, când noul președinte german Joachim Gauck a ales Polonia pentru prima sa vizită în străinătate, spre deosebire de predecesorii săi, a căror primă destinație a fost de cele mai multe ori Franța.
Ieri, cancelarul german Angela Merkel s-a întâlnit în Germania cu președintele polonez Bronislaw Komorowski la o ceremonie legată de începerea celui de-al Doilea Război Mondial.
“Se poate spune, și ar fi perfect adevărat, că relațiile germano-poloneze sunt mai bune ca niciodată”, apreciază Cornelia Pieper, consul general al Germaniei în Gdansk din partea Biroului Federal Extern.
Relația dintre Tusk și Merkel este descrisă de mulți observatori ca una de prietenie adevărată. Mamele ambelor personaje s-au născut în orașul Gdansk.
Uniunea energetică
Cum orice prietenie are plusuri și minusuri, ideile celor doi oficiali diverg în ceea ce privește politicile energetice. Dacă Germania are în derulare cel mai ambițios program european de “înverzire” a economiei, în calitatea sa de premier al Poloniei, Tusk a promovat insistent ideea unei uniuni energetice europene în care cărbunele ar fi reînviat ca sursă de energie pentru industrie. Cărbunele este un combustibil ieftin dar poluant. Însă aproape 90% din energia generată în Polonia are la bază cărbunele. Cea mai mare parte a acestei energii este consumată de industrie.
Politicienii polonezi se așteaptă ca Tusk să continue pe această cale din funcție de președinte a Consiliului, pe care o va prelua pe 10 decembrie. Noua structură a Comisiei Europene are chiar un post de vicepreședinte al Uniunii Energetice, care i-a revenit premierului Sloveniei.
0 comments :
Trimiteți un comentariu