Guvernul cere de la UE relaxarea deficitului bugetar în 2015 până la 2% din PIB, deși nu are niciun proiect de buget

Guvernul susține că are ca țintă o creștere economică pe termen mediu de 5-6%. În aceeași vreme, ar vrea și un deficit bugetar mai mare în 2015, de 2% din PIB, au transmis cei mai înalți reprezentanți ai guvernului – premierul Victor Ponta și ministrul finanțelor Ioana Petrescu – la un seminar pe teme economice organizat luni și marți la București de publicația The Economist.

Suntem înaintea oricărei discuții oficiale despre bugetul pe 2015, (care va fi dezbătut după alegeri), dar premierul în exercițiu, candidat la prezidențialele din 2 și 16 noiem­brie, a început să vorbească despre o posibilă relaxare a deficitului bugetar, în condițiile în care anul viitor România va trebui să se încadreze într-o țintă de deficit structural de 1% din PIB, ceea ce va obliga deficitul bugetar să se limiteze la 1,4% din PIB.

„Trebuie să alocăm în buget banii necesari pentru cofinanțarea fondurilor europene, dar în același timp Comisia Europeană cere României să atingă un deficit de 1,4%, iar eu nu am nicio idee cum voi putea pune câteva miliarde de euro pentru a cofinanța cu 15% și a lua 85% din fondurile europene, dar în același timp să reduc deficitul la 1,4%. Mă întrebam dacă nu e mai bine pentru Europa ca România să aibă deficit de 2%, dar să absoarbă 7-8 mld. euro, investiții directe în infrastructură și proiecte economice. Aceasta este doar o întrebare legată de birocrația din Europa și realitatea din țara noastră“, a spus premierul luni seară la o reu­niu­ne pe teme economice, orga­nizată la Bucu­rești de The Eco­nomist.

Deficitul struc­tu­ral de 1% din PIB, obli­gatoriu în 2015, este efectul aplicării cele­bru­lui de acum „MTO“ (medium term objec­tives – obiective pe termen mediu) din noile norme europene de prudențialitate. România s-a angajat în 2012 să ajungă la un deficit structural de 1% din PIB în 2014, pentru a amâ­na, mai apoi, acest termen în 2015. Nu este clar dacă Comisia Europeană ar aproba, în cazul României, încă o amânare, însă, de exem­plu, un stat precum Franța ar urma să se încadreze într-o astfel de țintă abia în 2016 - 2017.

România va avea, prin urmare, mai puțină marjă de manevră decât are în 2014 cu un deficit bugetar convenit de 2,2% din PIB, pentru că va trebui să se împrumute mai puțin decât o poate face anul acesta cu peste 5 miliarde de lei (1,2 mld. euro), adică 0,8% din PIB, diferența de la deficitul bugetar de 2,2% din PIB la cel de 1,4%. Iar veniturile bugetare ar putea fi în scădere, dacă economia nu crește robust, reducerea cu 5 puncte procentuale a CAS se menține și în 2015, iar taxa pe stâlp se reduce la 1%.

MTO este o bază pentru noile reguli de prudențialitate (deficit bugetar sub 3% din PIB, deficit structural de 1 sau 0,5% din PIB, în funcție de nivelul dato­riei publice, și da­to­rie publică sub 60% din PIB) în vederea evi­tării capcanelor cu care statele s-au confruntat în criză.

Dar, pentru o economie care nu are creș­teri economice solide, acest lucru înseamnă bani mai puțini pentru investiții de exemplu, situa­ție care lovește chiar în creșterea econo­mică a României lui 2014, care se arată a fi mai modestă decât cea înregistrată în 2013, de 3,5%.

Așa stând lucrurile, premierul mizează pe înțelegerea noii Comisii Europene al cărei mandat urmează să fie validat în curând de Parlamentul European.

În ciuda a ceea ce spune premierul, guverul a tăiat, la ultima rectificare de buget din sep­tembrie, 3 mld. lei chiar din fondurile destinate proiectelor derulate cu fonduri nerambur­sabile, pentru că nu a avut proiecte pe care să cheltuiască. De exemplu, din cele 8,9 miliarde de lei planificate în semestrul 1 să fie cheltuite în programele cu fonduri nerambur­sabile, au fost cheltuite 4,5 miliarde de lei, ceea ce în­seam­nă 87% din suma cheltuită în S1 2013 în proiecte similare și 50,9% din ceea ce își pro­pusese Ministerul Finanțelor să cheltuiască în primul semestru din 2014. Ministerul Fon­du­rilor Europene avea să explice, mai apoi, că de vină pentru nechel­tuirea banilor sunt Com­pania Națională de Autostrăzi și CFR, com­panii care ar trebui să beneficieze din plin de banii UE pentru infrastructură și nu o fac.

Ca urmare a necheltuirii banilor, deficitul de 2,2% din PIB prevăzut pentru întreg 2014 a rămas în primele opt luni ale anului la 0,2% din PIB. Se vede din astfel de cifre că degeaba există bani la UE, degeaba există bani la buget pentru executări de lucrări și confinanțări dacă nu există proiecte și nu sunt făcuți toți pașii pentru ca acestea să fie eligibile la finanțare.

Cu deficit sau fără deficit, însă, România are de recuperate un decalaj uriaș față de UE, aflându-se, la acest moment, la 54% din media UE a PIB-ului/capita.

Ministrul finanțelor Ioana Petrescu a spus ieri că guvernul are ca țintă să ajungă la o creștere economică pe termen mediu de 5%-6% pe an, dar cu menținerea disciplinei fiscale.

„A doua consolidare fiscală, ca mărime, după Grecia“

„Ținta noastră este să avem o creștere economică pe termen mediu de 5%-6% în fiecare an. Avem nevoie de această creștere pentru a prinde din urmă restul Europei și cred că, dacă continuăm cu acest tip de măsuri care încurajează mediul de afaceri, vom obține acest obiectiv, prin menținerea disciplinei fiscale.“

Ministrul mai spune că România a realizat o consolidare fiscală a doua ca mărime după Grecia, începând din 2009, când deficitul structural era de peste 9% din PIB, iar în prezent a ajuns la 1,7%, rezultate obținute prin menținerea disciplinei fiscale.

Consolidarea fiscală prin reducerea deficitului a avut, de-a lungul vremii, și adepți și adversari. Între adversari se numără chiar premierul Ponta, dar și fostul ministru al bugetului Livu Voinea sau fostul premier liberal Călin Popescu Tăriceanu. Ei spun că România trebuie să aibe deficite mai mari (să se împrumute mai mult, deci) pentru a putea să cheltuiască mai mult pentru investiții. Alți economiști precum Aurelian Dochia atrag însă atenția că România are o poziție vulnerabilă pe piețele financiare care devin și mai neliniștite când datoria țării crește – de pildă o țară ca România nu ar putea avea, fără riscuri,o datorie publică mai mare de 40% din PIB, față de 60% din PIB cât permit tratatele UE. Prin urmare, ar fi nevoie de o politică conservatoare și de foarte multă prudență.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Iulian Anghel