Decizia Curții Constituționale de a declara ca neconstituțională legea privind identificarea utilizatorilor de cartele telefonice preplătite (prepay), a generat reacții puternice, un vid de reglementare, dar și o percepție eronată asupra situației. Ideea care a rămas în mentalul colectiv este că reținerea identității utilizatorilor cartelelor prepay ar fi neconstituțională. În realitate, așa cum reiese din motivarea deciziei Curții din data de 24 octombrie 2014, nu acest lucru a stat la baza declarării neconstituționalității legii.De fapt, această reglementare a ridicat aceeași problemă ca cea a așa-zisei „legi Big Brother” („Legea nr. 82/2012”). Nu reținerea identității utilizatorilor cartelelor prepay este neconstituțională, ci legea în ansamblul ei, deoarece reglementează accesul la date personale fără să reglementeze o procedură clară și coerentă care să asigure că, prin această acțiune, nu sunt încălcate drepturile fundamentale privindrespectarea vieții private, a familiei, a domiciliului și a corespondenței.
Curtea Constituțională a avut aceeași poziție și în cazul reținerii datelor de trafic ale utilizatorilor de telefonie și internet. Cele două chestiuni duc la discuții similare și pot primi aceeași rezolvare.
Convenția europeană a drepturilor omului permite ingerința în dreptul la respectarea vieții private și de familie, în măsura în care aceasta este reglementată de lege și este o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora. Constituția României prevede un regim cvasi-similar în ceea ce privește restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
În aceste condiții, reținerea identității utilizatorilor prepay nu reprezintă și nu a reprezentat niciodată o problemă reală, întrucât prevederile constituționale o permit. Neclare au fostmodalitatea de reținere a datelor și garanțiile caresă însoțească această procedură: Curtea Constituțională a reținut că una dintre deficiențele reglementării este că nuobligă persoana care colectează datele cu caracter personal să garanteze confidențialitatea, securitatea și utilizarea acestora potrivit scopului stabilit de lege.
În primul rând, pentru a asigura securitatea prelucrării datelor cu caracter personal și respectarea drepturilor fundamentale ale omului, reținerea acestora ar trebui realizată doar de operatori de date cu caracter personal autorizați în condițiile legii.
În al doilea rând este nevoie de stabilirea unor criterii obiective care să indice limitele accesului autorităților naționale competente la datele reținute, precum și limitele utilizării ulterioare a acestora în scopul prevenirii, depistării și cercetării penale cu privire la infracțiunile care pot fi considerate ca fiind suficient de grave pentru a justifica o astfel de ingerință.
Condiția obiectivității acestor criterii, precum și condiția ca ingerința să fie proporțională cu scopul urmărit se regăsesc în jurisprudența Curții de Justiție a UE și în jurisprudența CEDO.
Așadar, este necesar ca actul normativfie completat cu garanții suficiente acordate titularilor dreptului, în sensul că orice ingerință a executivului în exercitarea drepturilor unei persoane va fi supusă unui control eficient, asigurat de către puterea judecătorească, care oferă cele mai largi garanții de independență, imparțialitate și procedură. Este nevoie să fie prevăzute cu claritate limitele și modalitățile de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităților, precum și procedura de control pentru aplicarea măsurii solicitării datelor cu caracter personal ale utilizatorilor de cartele preplătite stocate de către furnizori.
Legiuitorului român îi revine sarcina dificilă de a identifica o soluție corectă care să permită atât asigurarea securității naționale, cât și respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Autoritățile nu trebuie să primească un drept necondiționat de a solicita și utiliza datele personale ale utilizatorilor de cartele preplătite. Este necesar ca acest drept să fie limitat la situațiile în care există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală sau în care este necesară apărarea securității naționale și a ordinii publice.
În final, subliniem că este nevoie ca acest vid legislativ să fie acoperit cu o reglementare conformă cu normele comunitare. Totuși, experiența ultimilor ani ne face să fim pesimiști. Tentativele de identificare a unei proceduri în domeniul retenției datelor de către operatorii de telefonie mobilă datează din anul 2008, fără să fi fost identificată încă o procedură constituțională.
Opinie scrisă de Flavius Florea, avocat colaborator și Cristiana Dițoiu, avocat colaborator.
0 comments :
Trimiteți un comentariu