România este pe locul trei în UE la exportul de cereale către piețele extracomunitare. La porumb este pe primul loc

Apetitul egiptenilor pentru grâul românesc sau al saudiților pentru orzul recoltat în Ialomița sau Călărași face ca exporturile românești de cereale să fie un ghimpe în coasta liderilor europeni Franța și Germania.

Traderii de materii prime agri­cole au exportat 2,1 milioane de tone de cereale (grâu, orz și po­rumb) în perioada 1 iulie-14 octombrie (primele 16 săp­tămâni ale sezonului comercial curent) astfel că marfa românească este pe locul trei în topul celor mai mari exportatori din UE către piețele extraco­mu­nitare. Aproape două treimi din can­titatea deja livrată sunt aco­perite de grâu, restul fiind împărțit aproa­pe egal între comenzile de orz și po­rumb.

„Volumul făcut de România pe piețele terțe a fost mare pentru că producția europeană a fost de asemenea mare, astfel că cererea a fost mult mai mică din desti­națiile comu­nitare precum Italia sau Spa­nia. România a trebuit să caute piețe noi“, a ex­plicat Victor Beznea, direc­torul Prutul Agri Trade, unul dintre primii 20 de comer­cianți de materii prime agricole de pe piața locală.

Situația face ca exportul românesc de cereale să se situeze pe a treia poziție a topului euro­pean după primele 16 săptă­mâni ale se­zo­nului la o diferență de 0,9 mil. tone de liderul Franța și la 0,6 mil. tone de Germania, ocupanta celui de-al doilea loc.

Poziția economiei locale este para­doxală și arată gradul de expunere al cerealelor românești pe piața internațională în condițiile în care Franța și Germania au producții de până la de 3,3 ori mai mari decât cea locală. „Livrările merg bine în pofida con­ges­tiilor din portul Constanța. Capacitățile de stocare din port s-au mărit, dar în același ritm a crescut și producția astfel că barjele și ca­mioa­nele ajung să aștepte uneori cu săp­tă­mânile“, a spus Victor Beznea de la Prutul Agri Trade.

Portul Constanța înseamnă aproape totul pentru afacerile făcute de comercianții de cereale cu partenerii din afara Uniunii Europene având în vedere că aceasta este principala poartă de plecare a mărfurilor agricole. Odată cu producția și investițiile în capa­ci­tăți de stocare din port, au crescut și exporturile către piețele din Orientul Mijlociu, nordul Africii sau chiar către cele din Orientul Îndepărat.

Dacă în sezonul 2007/2008, pri­mul în care cerealele românești au avut ștam­pila UE, exporturile către aceste piețe erau de numai 0,6 milioane de tone, șapte ani mai târziu, în sezonul 2013/2014, acestea au fost de 12 ori mai mari. Comenzile de cereale din actuala recoltă venite din afara UE ar trebui să ajungă până la sfârșitul lunii iunie din 2015 la 6 mil. tone de cer­eale, dublu față de media ulti­me­lor opt se­zoane. Grâul, cel mai important pro­dus cerealier de export al agriculturii ro­mâ­nești, este tot pe a treia poziție în UE în funcție de volumul livrat către piețele ter­țe în primele 16 săptămâni ale sezonului, fiind în concurență atât cu marfa franțu­zeas­că și germană, dar și cu cea din Rusia și Ucraina.

Deși ploile au afectat o bună parte din cali­tatea recoltei locale de 7,5 mil. tone, fer­mierii au triat în depozite suficientă marfă astfel încât traderii să reușească să câștige lici­t­­ații internaționale în acest debut de sezon. Achizitorul de stat din Egipt, cel mai mare stat impor­ta­tor de grâu la nivel mondial, a cumpărat 67% din întreaga cantitate de grâu livrată de Ro­mânia în afara UE. Grâul ro­mâ­nesc nu a mai reușit însă să își facă loc între cel fran­țuzesc și rusesc în ultima lună și jumă­tate, două origini cu prețuri mai com­pe­titive.

În plus, la mix-ul exporturilor de cereale se adaugă și cele aproape 0,5 milioane de tone de orz încarcate pe vase și trimise în cea mai mare parte către Arabia Saudită și alte 0,4 milioane de tone de porumb din noua recoltă, marfă ce a început să ajungă în porturi abia în ultimele săptămâni, pe măsură ce fermieri au terminat de recoltat.

A treia cea mai mare recoltă din ultimii 27 de ani

Cele 21 milioane de tone de cereale ce au fost strânse în această vară și toamnă de pe câmp de fermierii români înseamnă a treia cea mai mare recoltă din ultimii 27 de ani iar producția este cu puțin sub vârfurile istorice de 24,4 milioane de tone din 2004 și de 22,1 milioane de tone din 1997.

Cantitatea record a fermierilor români este aproape în totalitate rezultatul suprafețelor mari însămânțate pentru că productivitatea medie pentru toate produsele cerealiere este printre ultimele locuri în Uniunea Europeană. În cazul porumbului, unde producția totală este a doua cea mai mare din UE productivitatea este în același timp pe ultimul loc între cele 28 de economii comunitare.

Chiar și asa, piața cerealelor rămâne cel mai important element al producției agricole românești și un segment în care se învârt 4 miliarde de euro în sezoanele în care producția nu este afectată sever de secetă. Piața cerealelor înseamnă aproape un sfert din totalul producției agricole din România.

Piața agricolă se poate dubla

Ziarul Financiar a dat startul proiectului „România 5%“, prin care mobilizează clasa de business autohtonă - antreprenori și companii private - pentru a crea o platformă de relansare economică a României.

Agricultura, o piață care contribuie cu 6-7% la PIB, a balansat între salvatorul creșterii economice, dar a fost și cenușăreasă în anii cu secetă. Economia nu se poate baza în mod real pe agricultură pentru că terenurile arabile nu livrează rezultate constante din cauza fragmentării, lipsei sistemului de irigații și volatilității prețurilor.

n Fluctuațiile de producție pleacă de la fragmentarea extremă a pieței terenurilor, iar România este pe ultimul loc în UE la acest capitol cu peste 3 milioane de ferme de mici dimensiuni. Existența și productivitatea redusă a acestor ferme de până la cinci hectare ține pe loc și productivitatea medie astfel că rezolvarea problemei microfermelor este esențială pentru ca motorul agriculturii să ajungă la turație maximă.

n Reabilitarea sistemului de irigații rămâne tot pe hârtie deși toate guvernele și-au asumat acest obiectiv. Reconstrucția sistemelor de irigații ar pune la adăpost producțiile de cereale și semințe oleaginoase și ar asigura  fermierilor încasări de 6 miliarde de euro anual.

n Lichiditatea în piața cerealelor este asigurată de traderii multinaționali și de creditorii IFN pentru că băncile stau deoparte în condițiile în care piața de agrobusiness este văzută ca una „neagră“ și riscantă“. Fără banii de investiții ai băncilor, fermierii rămân în cercul vicios al subdezvoltării și pradă fluxurilor globale de materii prime și nu al celor de produse procesate cu valoare adăugată.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Gabriel Razi