2014, anul în care Europa a revenit în cărțile de istorie

Totul a început când 16 transportoare blindate de trupe ale Diviziei 801 a Marinei militare rusești și-au părăsit baza închiriată din Crimeea și au ocupat poziții defensive lângă orașele ucrainene din apropiere Kaha, Gvardiiske și Sevastopol. Soldații nu au fost nevoiți să tragă niciun foc de armă. În aceeași zi, la Kiev, președintele prorus al Ucrainei Viktor Ianukovici se pregătea să-și părăsească palatul, scrie EUobserver.

Trupele sale antirevoltă încercau, fără succes, de luni de zile să elibereze centrul capitalei de protestatari. Zeci de oameni au murit acolo. Mulțimea, uneori, ajungea la peste un milion de persoane. Demonstranții purtau steaguri UE pentru că Ianukovici respinsese integrarea în UE și promisiunea prosperității și a statului de drept pe care aceasta o aducea.

Oficialii de la Bruxelles care au creionat proiectul acordului de comerț liber și de asociere politică UE-Ucraina cu greu și-ar fi putut imagina ce rol urma să joace acest tratat.

Evenimentele care s-au desfășurat în următoarele zece luni au redesenat harta Europei și au deschis un nou capitol al istoriei moderne: Rusia lui Vladimir Putin și Vestul.

Omuleții verzi

Odată cu fuga lui Ianukovici, omuleți verzi – soldați ruși fără însemne militare – s-au răspândit și au ocupat instituțiile publice din orașele crimeene. Provocatori ruși au organizat proteste proruse de mici dimensiuni în Crimeea, în Donețk și Lugansk din estul Ucrainei.

Mijloacele rusești de mass-media au început să difuzeze „știri” că „fasciști” vorbitori de ucraineană vin să-i ucidă pe locuitorii vorbitori de rusă din est după „lovitura de stat” organizată de SUA și de UE. Putin a ieșit și el la rampă pentru a promova două proiecte: Novorossia și Russki Mir.

Doctrina Novorossia susține că estul Ucrainei aparține Rusiei din motive istorice indiferent de ceea ce spun tratatele internaționale. Russki Mir, în traducere „lumea rusă”, susține că Rusia este o civilizație unică, cu un destin măreț și că forțele rusești pot interveni pentru a-i „proteja” pe etnicii ruși care locuiesc în țările vecine. Conflictul a escaladat rapid.

Istoria revine

Până la sfârșitul lunii martie, Putin a modificat harta Europei „anexând” Crimeea, un termen nemaiauzit în Europa de când Germania nazistă și-a anexat Austria în 1938. În august, separatiștii controlați și înarmați de Rusia luptau cu înverșunare contra armatei Ucrainei în estul țării, iar Rusia a tăiat gazele cu care alimenta Ucraina. Până în decembrie, tancuri și infanterie rusești acționau în sud-estul Ucrainei. Peste 4.000 de ucraineni au murit în război și peste un milion de persoane și-au părăsit locuințele. De asemenea, aproape 300 de oameni, cea mai mare parte cetățeni UE, și-au pierdut viața când o rachetă a doborât un avion de pasageri.

Războiul hibrid

NATO a denumit noua formă de război practicată de Rusia – un mix de acțiuni militare mascate, de agitație politică, mijloace de coerciție economică și propagandă – „un război hibrid”. Este vorba de un război care are ca scop legitimizarea autoritarismului lui Putin la el în țară și refacerea influenței Rusiei în statele foste sovietice. Este, de asemenea, vorba despre un război contra NATO și mai direct contra UE. Putin avertiza că trupele sale pot invada Varșovia, în timp ce avioanele sale de război se angajau într-o campanie de hărțuire a avioanelor și navelor maritime ale NATO.

Dacă omuleții verzi apar în micile țări baltice, membre ale NATO, vor testa articolul V din Tratatul NATO privind apărarea colectivă. Dacă SUA sau Germania nu vor vrea să riște agravarea confruntărilor cu Rusia, aceasta va însemna sfârșitul alianței occidentale.

Împrumuturile către Frontul Național

În Europa există deja activitate cu tentă de subminare politică. Firme cu conexiuni la Kremlin au finanțat cu credite de milioane de euro Frontul Național, un partid de extremă dreapta, anti-UE, din Franța, pentru a-l ajuta să câștige alegerile din 2017. Rusia colaborează, de asemenea, cu formațiuni politice anti-UE din Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Grecia, Italia, Ungaria și Letonia.

Există, de asemenea, activități de subminare economică. Putin a folosit ispita investițiilor în conducte de gaze naturale și amenințările cu întreruperea livrărilor de gaze pentru a-i învrăjbi pe liderii UE. Furnizorii europeni de armament, companiile petroliere, firmele de inginerie și băncile au făcut lobby pentru protejarea contractelor lor rusești.

Există, totodată, propaganda. Mijloacele rusești de mass-media, printre care canalele de televiziune RT și Sputnik, au transmis din capitalele europene în mai multe limbi povești despre „fasciști” ucraineni, lovituri de stat orchestrate de Vest și despre deviațiile homosexuale ale UE, în timp ce în publicații europene online apăreau avertismente evident proruse privind criza rusească.

Merkel la telefon

NATO și liderii UE au reacționat progresiv. Statele NATO au respins cererea Ucrainei pentru armament modern, iar aliații est-europeni au cerut noi baze militare. Ei au acceptat să finanțeze întărirea logistică a armatei ucrainene, un război cibernetic și să supravegheze situația. NATO a intensificat patrulele aeriene, a exectuat exerciții militare în regiunea țărilor baltice și s-a angajat să formeze o forță de intervenție rapidă până la începutul anului 2015 pentru a bloca scenarii de tipul Crimeea în statele baltice.

UE injectează miliarde de euro și trimite instructori de securitate  pentru a ajuta statul ucrainean post-revoluționar să implementeze reforme. UE a încercat o varietate de inițiative diplomatice: discuții trilaterale despre comerț și gaze naturale, negocieri de încetare a focului, summituri informale, discuții telefonice – cancelarul german Angela Merkel a discutat la telefon cu Putin de peste 40 de ori.

De asemenea, UE a trecut Rubiconul impunând sancțiuni, mai întâi liste negre, apoi măsuri economice cu țintă precisă contra băncilor și companiilor energetice rusești.

Gazoducte și sancțiuni

Pregătirile lui Putin au început cu mult înaintea crizei ucrainene. Președintele rus a dublat din nou cheltuielile militare în 2012. A câștigat o importantă influență economică și politică în UE când Germania a acceptat în 2005 să construiască gazoductul rusesc Nord Stream. Putin a început chiar mai devreme prigonirea liberalilor pro-europeni din Rusia. Ideologia Russki Mir precede, de asemenea, noua criză. Părți din UE – printre care Franța, Italia, Ungaria, Austria și Partidul Socialist din Germania – s-au arătat dispuse să cedeze teren pentru a reveni la „afacerile normale”.

Pământul sfânt

Dar pe măsură ce timpul trece devine tot mai evident că acest conflict va fi unul de durată. Rusia are nevoie de un pod terestru către Crimeea pentru a-și putea face noua provincie sustenabilă economic. Merkel a avertizat că dacă forțele lui Putin atacă orașul ucrainean Mariupol – podul crimeean – noi sancțiuni UE sunt „inevitabile”. Ea a declarat în decembrie că actualele sancțiuni pot fi retrase doar dacă Rusia dă înapoiază teritoriile nou cucerite.

Măsurile luate de UE și prăbușirea prețului petrolului va costa Rusia 140 de miliarde de dolari în venituri pierdute în 2014 (6% din bugetul de stat). Hemoragia de capital costă încă 100 de miliarde de ruble, iar rubla s-a prăbușit la minime istorice.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru