Ce s-ar întâmpla cu economia dacă ar dispărea Crăciunul?

Ce s-ar întâmpla cu economia dacă ar dispărea întreaga industrie de consum care însoțește Crăciunul? Dacă sărbătoarea ar deveni una pur tradițională, economia americană ar pierde 75-100 miliarde de dolari din consum, scrie Financial Times.

O posibilitate ar fi ca economia să nu sufere deloc. Aceasta este viziunea clasică  macroeconomică: nimic important nu s-ar schimba după desființarea Crăciunului. Forța de muncă ar rămâne aceeași și competențele ei la fel, ar rămâne aceleași fabrici, același sistem financiar și aceeași rețea de logistică. Capacitatea economiei de a produce bunuri și servicii nu s-ar schimba, iar după o perioadă de ajustare, în care fabricile de beteală ar fi retehnologizate și zonele plantate cu brazi de Crăciun ar fi replantate cu alți copaci, toate lucrurile ar fi în regulă.

Cu ce ar fi înlocuite cheltuielile de sezon? Cu nimic special, dar înlocuirea s-ar întâmpla. Capacitatea de producție rămasă disponibilă prin dispariția Crăciunului ar putea fi folosită în alte scopuri. Prețurile ar scădea atât cât să fie convinși consumatorii să cheltuiască bani și în restul anului.

Viziunea clasică despre funcționarea economiei este împărtășită și de ministrul britanic de finanțe George Osborne, sau de Republicanii din SUA. Viziunea este că stimularea economiei prin cheltuieli guvernamentale nu funcționează. Dacă aceste cheltuieli ar fi reduse, economia s-ar ajusta pentru că sectorul privat ar prelua această sarcină.

De cealaltă parte a baricadei se află Ed Balls, ministrul de finanțe britanic „din umbră” din opoziție, precum și susținătorii politicii de stimulare a economiei americane precum Paul Krugman sau Lawrence Summers. Krugman a spus la un moment dat că panica legată de un posibil atac al extratereștrilor ar ajuta economia pentru că ar determina guvernul să cheltuiască din nou bani. Dar cum extratereștrii nu sunt disponibili, economia va trebui să se mulțumească cu Moș Crăciun.

Viziunea keynesiană despre modul de funcționare a economiei diferă de cea clasică în mod crucial: ea spune că oferta nu creează întotdeauna cerere. Dacă ar fi desființat Crăciunul (sau dacă o criză financiară ar distruge încrederea oamenilor și puterea lor de cumpărare), consumatorii și-ar face planuri de a cheltui mai puțin. Iar în acest caz, s-ar putea ca nici scăderea prețurilor să nu îi convingă să se răzgândească. Ajustarea de preț s-ar putea nici să nu se întâmple. Dacă vor dispărea cheltuielile de Crăciun, s-ar putea să dureze ani de zile până să fie înlocuite. Fabricile vor rămâne și muncitorii vor continua să fie disponibili, dar nu va mai exista activitate.

Cine are dreptate? Eficiența multor programe de cheltuieli guvernamentale și a multor cheltuieli legate de Crăciun poate fi pusă sub semnul întrebării. În ambele cazuri, prea multă atenție este acordată aparențelor și prea puțină dorințelor reale ale „beneficiarului” banilor sau al cadourilor. Pe termen lung, ar fi de dorit un stat de dimensiuni mai mici și un Crăciun asemenea.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Daniela Stoican