Mai are România nevoie de FMI sau poate să stea pe propriile picioare și să fie și credibilă, în același timp, în fața piețelor financiare?

România este stabilizată din punct de vedere macroeconomic și ar putea să renunțe la statutul de țară „asistată“ de instituțiile financiare internaționale și să stea pe propriile picioare, credibilă în fața investitorilor, existând și avantajul contextului financiar extern care permite finanțarea deficitelor externe și interne la rate convenabile ale dobânzilor. Însă riscul apariției unor noi tensiuni în zona euro în viitorul apropiat și antecedentele derapajelor economice interne în perioadele în care România nu a fost monitorizată de partenerii externi nu permit finalizarea prematură a acordului cu FMI, ci impun chair continuarea colaborării, eventual sub forma unui nou program, eventual mai flexibil, ca în cazul Poloniei, consideră analiștii.

Acordul cu FMI și Comisia Europeană (CE) a ajuns la jumătatea anului într-un punct nevralgic în urma reducerii con­tribu­ți­ilor sociale și a rămas până acum practic suspendat în condițiile în care autori­tă­țile nu au venit cu soluții de compensare a golului de venituri generat.

Poate continua acordul cu FMI în varianta actuală - în vigoare, dar „suspendat“ - până în primăvară când expiră în mod normal? Va reveni Guvernul în condiționalitățile acordului prin aducerea deficitului bugetar în ținta asumată sau va reuși să negocieze cu FMI un deficit bugetar mai mare pentru 2015? Mai are România nevoie de acordul cu FMI sau poate să stea pe propriile picioare fără acest „certificat de credibilitate“? Ce ar avea de pierdut și ce ar avea de câștigat România în scenariul finalizării anticipate a acordului cu FMI având în vedere că obiective importante ale acordului au fost îndeplinite, vulne­rabi­li­tățile macro au fost diminuate, iar costurile de împrumut sunt la minime istorice în Europa și SUA? Sunt câteva în­trebări legate de viitorul relației României cu FMI, iar răspunsurile analiștilor sunt împăr­țite.

„O încheiere prematură a acordului cu FMI nu cred că ar influența percepția României în comunitatea investitorilor internaționali. Fondurile aflate la dispoziția acestora sunt încă atât de mari, iar randamentele obligațiunilor la nivel global sunt atât de mici încât apetitul lor pentru titlurile de stat românești și, implicit, pentru leu ar rămâne probabil mai degrabă neschimbate. Aceasta nu în­seamnă însă că profilul de risc al României nu ar crește. Motivația o găsim în momentele din trecut când România s-a guvernat singură fără asistența FMI și deciziile economice luate în acele perioade au eșuat în situații de criză datorită exceselor și inconsecvenței“, spune Radu Crăciun, economistul-șef al BCR.

Și asta nu datorită lipsei competențelor locale. Experți români au fost și continuă să existe în România. Din păcate, nu sunt ascultați, mentorii externi având în mod constant de-a lungul timpului o credibilitate mai mare și avantajul că instituția pe care o reprezintă a putut deveni la nevoie un „țap ispășitor“. O guvernare rațională și responsabilă va fi până la urmă provocarea perioadei post FMI. O perioadă care ar putea fi totuși mai puțin riscantă pentru România decât în trecut având în vedere că o parte din limitările impuse de FMI, mai ales asupra politicii fiscale, vor fi în continuare preluate de Comisia Europeană, în opinia lui Crăciun.

Experții FMI și cei ai Comisiei Europene au început negocierile cu autoritățile române pe tema bugetului pentru anul 2015, marea problemă fiind modalitatea de acoperire a golului de venituri de peste 15 mld. lei (circa 2,1% din PIB), care provine atât din reducerea deficitului bugetar, cât și din măsurile legislative electorale. Misiunea este dedicată strict proiectului legii bugetului și nu reprezintă o misiune de evaluare a angajamentelor pe care țara noastră și le-a asumat în fața FMI în cadrul acordului de tip preventiv semnat între partea română și reprezentanții creditorilor externi, după cum au anunțat Finanțele.

Pentru a face față crizei, România a devenit în 2009 unul dintre cei mai mari clienți ai FMI din Uniunea Europeană și a beneficiat și de asistența tehnică și financiară a Băncii Mondiale. Și a continuat să facă apel la ancora instituțiilor financiare internaționale pentru a-și asigura credibilitatea pe piețele externe, însă relansarea economiei a rămas firavă, privatizările au fost tergiversate, termenele stabilite pentru selecția managerilor privați au fost mult decalate, iar reformele structurale sunt întârziate. România a parafat trei acorduri succesive cu FMI, din care ultimele două preventive, pentru că nu a putut să facă față șocurilor externe, deși este stabilizată macro și pentru că nu a reușit să finalizeze singură reformele structurale. România stă bine din punct de vedere macroeconomic, deficitul bugetar și deficitul de cont curent înregistrând corecții importante, iar inflația a coborât la minime istorice. Dar pare să nu fie suficient.

„Acordul cu FMI/CE/BM pare să fie ancora principală pentru credibilitatea României în fața investitorilor. Cu toate acestea, cred că pentru investitori cel mai important lucru ar fi ca reformele structurale să fie continuate și progresele realizate în ultimii ani să nu fie reversate“, susține Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal.

Suntem însă într-un moment în care angajamentele pentru reforme și pentru consolidarea fiscală par să fi slăbit.

Spre exemplu, factura de salarii în sectorul bugetar a reînceput să crească, după ce a scăzut de la un maxim de 9,4% din PIB în 2009 la un minim de 6,8% din PIB în 2011-2012, nivelul proiectat fiind de 7,3% din PIB în 2014 (7,5% din PIB dacă include și ultima rectificare bugetară) și are o tendință de creștere în 2015, date fiind ultimele decizii cu privire la salariile din sectorul bugetar, potrivit șefului Consiliului Fiscal.

„Cred că acordul cu FMI/CE/BM poate fi suplinit doar de un acord foarte puternic, formalizat poate și din punct de vedere legal, bazat pe consens din partea principalelor forțe politice cu privire la un nou obiectiv de țară (acesta poate fi adoptarea euro) și un drum de parcurs foarte bine stabilit, în special în materie de reforme structurale“.

Acordul curent este unul suspendat din punct de vedere oficial, însă pentru a reveni în condiționalitățile acordului avem nevoie de o serie de decizii care să readucă deficitul bugetar în ținta asumată pentru 2015. Necesarul de acoperit este însă unul foarte mare, susține Dumitru.

Situația curentă a acordului cu FMI este oricum una mai neobișnuită în sensul că, deși el este în vigoare, obiectul acestuia (de accesare a unei tranșe de către România, într-un caz ipotetic, foarte puțin probabil) nu poate fi îndeplinit. Dincolo de aceste detalii însă importanța acestui acord pentru România se reflectă în primul rând la nivelul credibilității externe, spune Laurian Lungu, analist economic.

„Pentru mulți actori ai pieței acest acord este văzut mai degrabă ca o garanție pentru continuarea reformelor structurale și mai puțin ca beneficiu al accesării unei linii de finanțare. În acest moment finanțarea deficitelor externe și interne (de cont curent și bugetar) se poate face relativ ușor, la rate ale dobânzii convenabile. Însă, nu trebuie subestimat riscul apariției unor noi tensiuni în zona euro în viitorul apropiat“,susține Lungu.

Nivelul ridicat al datoriei publice, de peste 90% din PIB, condiția precară a creditării bancare, rata mare a șomajului, stagnarea economică sau spectrul deflației sunt elemente care, împreună, pot intensifica condițiile de stres financiar în zona euro.

„Din această perspectivă ar fi util ca România să finalizeze cu succes acordul curent și, ca măsură suplimentară de siguranță, eventual să încheie ulterior un acord succesiv de tip preventiv, poate de genul Flexible Credit Line, așa cum are și Polonia de exemplu. Această strategie ar „forța“ oarecum și o dezbatere publică mai intensă a alternativelor de politică economică, menținând totodată presiunea pe procesul de continuare a reformelor structurale“, apreciază Lungu.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Claudia Medrega