După furtuna financiară din 2012 cuvântul „Grexit“ este din nou pe buzele tuturor, adus de probabilitatea mare ca alegerile parlamentare din Grecia din luna aceasta să fie câștigate de un partid radical cu o puternică poziție antiausteritate. Cât este de real pericolul ieșirii Greciei din zona euro?În timp ce liderii și instituțiile europene dau asigurări că „Grexitul“ este ceva de neconceput, ei bombardează cu avertismente electoratul elen, iar investitorii se pun la adăpost de ce este mai rău, dovadă fiind scăderea randamentelor obligațiunilor unor economii puternice precum Germania la minime record.
Analiștii atrag atenția asupra altui tip de pericol, acela ca liderii zonei euro să fie obligați să ajungă la un compromis cu Alexis Tsipras, liderul formațiunii elene radicale de stânga SYRIZA, care, potrivit sondajelor de popularitate, va câștiga în alegerile de pe 25 ianuarie un mandat clar pentru a introduce politici antiausteritate. Exemplul lui Tsipras ar putea da curaj altor partide radicale din zona euro, precum cel de extremă stânga PADEMOS din Spania.
O economie atrofiată
Între 2008 și 2015 PIB per capita al Greciei, ajustat la inflație, s-a prăbușit cu 30%, de la 30, de la 25.990 de euro la 18.200 de euro, scrie CNBC. Dincolo de cifre, jumătate de deceniu de austeritate a erodat substanțial puterea de cumpărare a clasei de mijloc elene și a discreditat partidele politice tradiționale. De la începutul crizei economice mondiale, economia elenă a scăzut cu 25%. Dacă va înregistra un avans de 2% pe an, PIB-ul va avea nevoie de 13 ani pentru a ajunge la nivelul din 2008. Datoria a urcat de la 105,4% din PIB în 2008 la 175% din PIB anul trecut, mai sus ca niciodată. Rata șomajului este la 25%.
După două bailout-uri internaționale, de 73 miliarde euro și 164 miliarde de euro, în spatele cortinei au început discuții despre al treilea, de până la 30 de miliarde de euro. Unii observatori spun că în 2012 cancelarul german Angela Merkel era gată să permită un default grecesc, dar teama era că turbulențele pe care le-ar fi produs acesta vor afecta Spania și Italia, economii mult mai mari. Rezultatul a fost că Grecia a primit al doilea bailout doar pentru ca Italia și Spania să aibă suficient timp pentru a se stabiliza.
În acest context, grupul de prognoză Oxford Economics a calculat că alegerile parlamentare din 25 ianuarie vor avea ca rezultat un mandat clar pentru SYRIZA pentru a introduce politici antiausteritate, scrie Financial Times. Formațiunea politică, care adăpostește marxiști radicali, a promis că va renegocia condițiile programului de bailout al Greciei dacă va ajunge la putere. Pe de altă parte, analiza Oxford Economics arată că partidul aflat acum la guvernare, Noua Democrație, ar putea câștiga dacă îi va convige pe greci că alegerile sunt un referendum privind ieșirea țării din zona euro.
Însă dând la o parte poziția SYRIZA privind austeritatea și renegocierile, partidul sprijină statutul Greciei de membră a zonei euro. Mai important, cele mai recente sondaje de opinie arată că grecii susțin euro și UE în proporție de 70%, notează Reuters.
Adevăratul pericol
Deși bombardează electoratul elen cu avertismente, așa cum au făcut la fiecare rundă de alegeri, oficialii europeni recunosc că 2015 nu este nici de departe ca 2012. Nimeni nu crede că Grexitul este iminent. Băncile centrale au fost recapitalizate, BCE este gata să se angajaze în achiziții masive de obligațiuni suverane și chiar și economia Greciei a ieșit, după șase ani, din recesiune. Economia are surplus bugetar primar de mai bine de un an, iar Atena s-a întors pe piețele private de capital în 2015.
Pericolul pentru zona euro nu este Grexitul, ci furtuna de incertitudini pe care o poate stârni Tsipras, care poate reaminti piețelor că zona euro este încă împovărată cu datorii mari, creșterea economică este slabă, iar scena politică este instabilă. În centrul platformei economice a lui Tsipras este ștergerea datoriilor, o idee propusă de aproape orice economist popular. În noiembrie 2012 miniștrii de finanțe din zona euro s-au angajat chiar să accepte o „tunsoare” suplimentară a datoriei Greciei dacă aceasta ajunge la surplus bugetar primar – o promisiune rămasă nerespectată de mai mult de un an. Ideea restructurării datoriei în genul Clubului de la Paris (o reuniune informală de țări creditoare care are ca scop găsirea de soluții coordonate și sustenabile la dificultățile de plată prin care trec țările debitoare) a fost pusă pe masă la sfârșitul anului 2012, la inițiativa Parisului. Planul era ca obligațiile Greciei de plată a datoriilor să fie reduse în tranșe după respectarea anumitor angajamente de reformă economică.
Tsipras aduce acum liderilor UE o problemă politică, nu una economică, aceea de a ajunge la compromis cu un om care amenință că va abandona angajamentele de reformă. O Grecie guvernată de Tsipras condamnă zona euro la incertitudine politică, mai ales acum când partidele radicale au mai multă putere ca niciodată.
0 comments :
Trimiteți un comentariu