Inflația va încetini anul acesta sub pragul de 2% în Canada, Franța, Italia, Japonia, Marea Britanie și Statele Unite, țările membre ale grupului G7 al economiilor dezvoltate, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată după cel de-al Doilea Război Mondial, estimează analiștii, care avertizează că băncile centrale trebuie să colaboreze pentru a împiedica economia mondială să cadă într-o spirală deflaționistă.Principalul obiectiv al băncilor centrale din țările G7 este să asigure stabilitatea prețurilor și să mențină inflația aproape de 2% pentru a oferi certitudinea de care mediul privat și consumatorii au nevoie pentru a-și face planuri sigure pe termen scurt, scrie The Telegraph.
Țările dezvoltate sunt obișnuite cu deflația „bună“, care descrie scăderea prețurilor în anumite sectoare datorită creșterii competiției între companii, îmbunătățirii productivității și eficienței și ofertei mai mari. În aceste condiții, prețurile mici înseamnă putere de cumpărare mai mare pentru populație și prosperitate mai multă. Economiștii încep să-și facă griji atunci când prețurile încep să scadă la scară largă. Aceasta este deflația „rea“, cauzată de creșterea economică slabă și de reducerea cererii, care determină companiile să-și diminueze prețurile în încercarea de a-și păstra clienții și cota de piață. Prețurile pot scădea și atunci când materiile prime folosite în procesul de producție costă mai puțin. Eforturile de a identifica ce fel de presiuni influențează în prezent inflația sunt complicate de prăbușirea cotațiilor petrolului, care s-a ieftinit sub 50 de dolari pe baril, de la 110 dolari în iunie, pe fondul supra-producției.
„Este adevărat că deși capacitatea de producție în industria materiilor prime a crescut într-un ritm alert în ultimii ani, stimulată în mare parte de cererea din China, inflația se afla dinainte la un nivel surprinzător de scăzut“, a explicat Stephen King, economist-șef la HSBC. Analiștii de la Goldman Sachs estimează că inflația din țările G7 va varia între 0% în Italia și 1,7% în Canada. Ultima dată când membrii grupului s-au confruntat cu o astfel de problemă a fost în timpul „Marii Depresiuni“.
Aproape o treime din elementele care alcătuiesc „coșul“ zilnic standard de bunuri vândute în zona euro înregistrau scăderi de preț în noiembrie. „Suntem încă departe de situația Japoniei, unde prețurile a 50%-60% din elementele coșului cu produse se aflau în deflație în perioadele 2000-2004 și 2009-2012, însă este un indicator important dacă a fost menționat de Banca Centrală Europeană în limbajul său la început negator privind evoluția prețurilor“ a spus Pia Hutl, analist al think-tankului Bruegel.
Japonia, singura țară din G7 cu inflație de peste 2%, s-a alăturat deja Marii Britanii și SUA în folosirea quantitative easing-ului, o unealtă monetară neconvențională care presupune tipărirea de bani pentru achiziții de active cu scopul de a injecta lichiditate pe piețe.
Pe de altă parte zona euro și țările G7 pot întâmpina dificultăți chiar dacă reușesc să evite deflația, deoarece un nivel scăzut al inflației poate distruge recuperarea economică și poate pune presiune pe economiile vulnerabile, în special pe cele cu datorii foarte mari care practic trebuie să plătească mai mult.
„Este un pericol real, cu atât mai mult cu cât este foarte greu să identificam deflația din timp, iar deflația în sine este un proces foarte costisitor.“, a spus Valentijn van Nieuwenhuijzen analist la ING.
0 comments :
Trimiteți un comentariu