
Încotro va merge cursul? E cert că nu va merge într-acolo unde vrea Banca Națională, cum spunea apăsat nu mai departe de luni după-amiază un cunoscut analist.
Da, Banca Națională poate influența direcția cursului. O poate influența, dar n-o poate determina. Cu o rezervă valutară consistentă, însumând 32,2 miliarde de euro, intervențiile pentru evitarea unor mișcări dezordonate ale cursului leului, în sus ori în jos, și-au dovedit ani la rând eficacitatea. Mai cu seamă în condițiile în care, cum am văzut, astfel de intervenții se produc numai atunci când ele sunt inevitabile. Uneori, BNR nici nu se atinge de valută, limitându-se să zornăie zecile de miliarde de euro din rezervă.
Banca Națională stabilește doar „regulile jocului“, fără să iasă din limitele impuse de legile țării. Și fără să se amestece în chestiuni ce au în vedere eficiența participanților la tranzacțiile valutare. Pentru că pe piața valutară i se imprimă cursului direcția de mers.
Dar să vedem cum a început anul. Luni, 5 ianuarie, s-a produs o schimbare de prag. De-a lungul lunii decembrie 2014 moneda noastră s-a tot depreciat, plecând de la 4,4282 lei pentru 1 euro și ajungând la 4,4821 la 31 decembrie. Și iată, pe 5 ianuarie 2015 a fost depășit pragul psihologic de 4,49 lei pentru 1 euro. Marți, 6 ianuarie 2015, BNR a comunicat un curs al monedei naționale prea puțin diferit față de cel din ziua precedentă. Deprecierea de marți este practic nesemnificativă: de la 4,4973 la 4,4982. În schimb, este extrem de semnificativ faptul că, de-a lungul întregului an ce a trecut, leul a urcat și a coborât, desenând un spectaculos zig-zag pe piața valutară. Fără îndoială că amatorii de speculații s-au aflat în tot acest timp în fața unor dificultăți cu care ei deja s-au obișnuit: continua întrerupere de ritm, cursa leu-euro fiind astfel spectaculoasă. Deși teoria spune că inflația și cursul se mișcă împreună, asta se întâmplă mai ales pe termen lung. Pe termen scurt însă, regula nu e totdeauna respectată. Așa că, în esență, piața valutară se dovedește în continuare a fi un aparat care ia pulsul economiei. BNR, ca jucător pe piața valutară, cu un statut special, are un rol important: acela de a se îngriji ca pulsul economiei să fie măsurat corect. Lăsând însă piața să-și joace propriul său rol. Iată însă că nervii au explodat imediat ce leul a fluctuat în jos, la începutul acestui an. S-a spus: „Piața valutară dă ceasul înapoi“. În sensul că leul s-ar întoarce la valorile de acum nouă luni. Și în jurul acestui subiect s-au reaprins vechi dispute. Numai că nu a fost dat înapoi niciun ceas. Nu ne întoarcem nici în 2014, nici în anii precedenți. Piața valutară merge înainte.
Adevărul este că luni, 5 ianuarie, când leul s-a depreciat dincolo de pragul de 4,49, numeroase voci din spațiul public s-au grăbit să ne transmită îngrijorarea lor și să ne îndemne să privim înapoi, cu nouă luni în urmă, pentru că asta s-ar fi întâmplat pe piața valutară: ceasul a fost dat cu nouă luni înapoi. Pe această axă, cu variațiuni nesemnificative, s-au îngrămădit mai multe răspunsuri, prea multe chiar, la o întrebare normală: „De ce se depreciază leul?“. „Întoarcerea înapoi“ fiind pusă, în unele răspunsuri, pe presupunerea că rata de schimb leu-euro ar putea suporta o corecție, că s-ar fi deschis supapa prin care este evacuat aburul sub presiune ce s-a adunat treptat, în 2014, în economie.
Bine ar fi fost să se întrebe de ce leul s-a depreciat în prima parte a anului 2014, din ianuarie până în martie, uneori dincolo de pragul de 4,49, până la 4,51. Și să vadă, între alte cauze, influența evenimentelor din Turcia. Și apoi să se fi întrebat de ce, în condițiile crizei ucrainene, leul a avut perioade lungi de apreciere, până la niveluri de 4,39 sau 4,41. Și de ce, în decembrie 2014, s-a produs o depreciere de la 4,42 la 4,48. Fără întrebări corecte nu pot să vină răspunsuri corecte.
0 comments :
Trimiteți un comentariu