În 1859, moldovenii au fost convinși să cedezeÊ Capitala țării la București numai prin faptul că domn al noului principat format din unirea Moldovei cu Țara Românească era moldoveanul Alexandru Ioan Cuza, născut la Bârlad.De la domnia de doar 7 ani a lui Cuza încoace, înlăturat de la putere de conspirația muntenilor C.A. Rosetti și Eugeniu Carada, în afară de Gheorghe Gheorghiu Dej, născut tot la Bârlad, nici un lider din Moldova Ð președinte sau premier Ð nu a mai fost la frâiele țării.
Astfel, la 25 de ani de la Revoluție, reprezentarea foarte slabă lavârful țării a moldovenilor s-a reflectat în alocarea distorsionată de resurse pentru această regiune, iar rezultatele se văd astăzi: deși Moldova deține, cu cele opt județe ale sale (Vrancea, Galați, Vaslui, Bacău, Neamț, Suceava, Botoșani, Iași), aproape un sfert din populația țării, ponderea în PIB-ul României a acestei regiuni este doar la 13%.
Spre exemplu, de 25 de ani nici un ban nu a fost cheltuit pentru autostrăzi în Moldova, ci doar în Muntenia, Dobrogea, Transilvania și Banat. Orașe mari ca Bacău sau Suceava nu au nici astăzi centuri ocolitoare, pe când în Muntenia și Transilvania au fost cheltuite sute de milioane de euro pentru ocolirea orașelor.
Doar unul din cei 11 premieri pe care i-a avut România din 1990 încoace s-a născutÊ și a crescut în Moldova Ð Mihai Răzvan Ungureanu Ð dar acesta a fost la putere doar pentru trei luni, în 2012.
În rest, începând de la Petre Roman și până la Victor Ponta, toți premierii României s-au născut și au crescut fie în Muntenia (Petre Roman la București, Theodor Stolojan la Târgoviște, Văcăroiu la Cetatea Albă dar a crescut la București, Adrian Năstase/București,Ê Călin Popescu Tăriceanu/București, Victor Ponta/București și Gorj) fie în Transilvania (Radu Vasile/Sibiu, Victor Ciorbea/Ponor -Alba, Emil Boc/Răchițele-Cluj).
În 2014, cele opt județe care constituie regiunea istorică numită Moldova, dintre Carpați și Prut, au avut un PIB total de 87 miliarde de lei, ceea ce la o populație de 4,5 milioane de locuitori înseamnă 19.300 de lei PIB/capita (circa 4.200 de euro), conform Comisiei Naționale de Prognoză.
Muntenia și Dobrogea, cu 16 județe cu o populație de 6,8 milioane de locuitori, au avut un PIB de 185 miliarde de lei, adică 27.200 de lei per capita (circa 6.000 de euro).
În schimb cele 16 județe din Transilvania și Banat, cu o populație mai mică, de 6,7 milioane de locuitori, au avut un PIB de 213 miliarde de lei, adică 31.800 de lei per capita (circa 7.000 de euro), foarte apropiat de media la nivel național de circa 33.700 de lei PIB/capita în 2014, adică circa 7.500 de euro.
PIB-ul României este estimat de Comisia de Prognoză la 674 miliarde de lei în 2014, ceea ce la un curs de 4,5 lei înseamnă 150 mld. euro.
Bucureștiul este deja o altă „țară“: cei 2,1 milioane de locuitori din București și Ilfov au produs în 2014 valoarea adăugată de 187 de miliarde de lei, adică 28% din PIB-ul României, ceea ce înseamnă un PIB per capita de 89.000 de lei (20.000 de euro), egal cu cel al Portugaliei.
Ca urmare,harta disparității arată astăzi astfel: Moldova Ð 22% din populație, 13% din PIB-ul total, Muntenia/Dobrogea Ð 34% din populație, 27% din PIB-ul total, Transilvania/Banat Ð 32% din populație, 33% din PIB, București/Ilfov 10% din populație, 28% din PIB-ul total.
Este evident că acolo unde au fost făcute cele mai mari investiții în infrastructură au venit și cele mai multe investiții în capacități de producție, astfel încât a urmat dezvoltarea. De aceea, Transilvania este astăzi la un PIB per capita apropiat de cel mediu pe România.
Numai că analize care să arate disparitateaÊ resurselor alocate, care să fie pe masa fiecări ședințe de guvern, nu se fac în România.
Într-un articol publicat de Ziarul Financiar în toamna anului 2014, se arată că în Transilvania și Banat au intrat un miliard de euro numai pentru marile proiecte (top 50 plăți declarate de Compania de Drumuri și Autostrăzi) în ultimii trei ani, față de doar 100 milioane de euro în aceeași perioadă în Moldova.
De altfel și în prezent, din cei 22 de miniștri ai guvernului Ponta, doar unul (Angel Tâlvar, ministru delegat pentru Relația cu Românii de Pretutindeni) este din Moldova, și anume din Urechești/Vrancea. Iar poziția primită este edificatoare.
În rest, membrii cabinetului Ponta IV sunt din București (8), Muntenia (8) și Transilvania (5). Este corectă această împărțire? Oare nu ar trebui, la fel ca în cazul Comisiei Europene, să fie respectată o oarecare proporție în funcție de originea miniștrilor? Adică fiecare regiune să fie reprezentată în executiv cât de cât corelat cu proporția sa ca populație în total. Astfel, moldovenii ar avea dreptul la cel puțin 4-5 miniștri.
Să nu spună nimeni că deciziile se iau „la rece“ și că nu contează cine din ce regiune/oraș provine. Însuși Parlamentul European este constituit pe principiul proporției populației țărilor în totalul populației UE.
Pentru că degeaba sărbătorim Unirea dacă nu ne uităm și ce am căpătat de pe urma ei. Nu poți să ignori regiuni întregi de la investiții și păcat că liderii Moldovei nu știu să se bată la București să ajungă la vârf sau să arate cât de vitregite au fost județele Moldovei de investiții în ultimele două decenii și jumătate.
Iar pe termen lung, ceea ce se întâmplă în multe țări europene este edificator. Dacă disparitățile de dezvoltare se vor accentua, riscurile sunt incalculabile.
0 comments :
Trimiteți un comentariu