Compromisul la care au ajuns creditorii Greciei și Syriza, declarat victorie de ambele părți, arată că statele din zona euro nu vor să se alăture și cu atât mai mult să finanțeze revolta antiausteritate trâmbițată de noul guvern elen.Venind acasă cu modificări mai mult de formă ale condițiilor de bailout, echipa greacă de negociatori condusă de ministrul de finanțe Yanis Varoufakis poate spune electoratului că a obținut ceva ce nimeni nu a mai făcut până acum.
Gardienii finanțelor din zona euro se pot lăuda și ei că au înăbușit revolta antiausteritate a Greciei și că n-au lăsat țara să renunțe la dozele de austeritate.
Roadele eforturilor de compromis ale celor două tabere se vor vedea luni, când creditorii Greciei vor digera propunerile de reforme economice promise de Atena, una din concesiile obținute de Varoufakis.
Abia acum se va vedea dacă Grecia și zona euro au reușit să evite probleme mai serioase decât negocierile, cum ar fi falimentul Greciei, poate grexitul și un precedent periculos.
Ce s-a vrut și ce s-a obținut
Ales cu mandatul imposibil de a renegocia condițiile dure de bailout ale Greciei și rămânerea în același timp a țării în zona euro, partidul Syriza a obținut prin acordul convenit vineri cu miniștrii de finanțe din Eurogroup dreptul de a primi credite, fără de care băncile grecești s-ar fi prăbușit, cu prețul deciderii propriilor măsuri de austeritate. Acestea va trebui mai întâi acceptate de zona euro. Ministrul de finanțe al Germaniei Wolfgang Schaeuble pare aproape fericit că liderii nonconformiști ai Syriza, care vorbeau aproape cu nesimțire despre daune pentru cel de-al Doilea Război Mondial, a trebuit să se trezească la realitate, scrie The Guardian.
Syriza a vrut extinderea programului de bailout internațional cu patru luni, un acord pentru reprogramarea plății datoriilor Greciei și fonduri noi pentru recapitalizarea băncilor. De asemenea, guvernul elen a vrut dreptul de a negocia noi ține bugetare, mult mai laxe, și de a fi liber să decidă cum le atinge. Varoufakis a câștigat extinderea, fondurile pentru bănci și libertatea de a decide cum organizează bugetul Greciei – concesii pe care guvernele anterioare nici măcar nu au încercat să le obțină. Însă Grecia a trebuit să accepte că nu poate abandona ținta de a avea un surplus bugetar primar, adică surplus care nu ia în calcul plata dobânzilor la datorii, și nici să-și reprogrameze plata datoriilor.
Cea mai importantă parte a înțelegerii, cel puțin în ceea ce-l privește pe Varoufakis, este că Atena nu trebuie să mai țintească pentru anul viitor un surplus bugetar primar de 4,5% din PIB, notează Forbes. Nivelul țintei bugetare va depinde de „circumstanțele economice“.
Syriza este acum forțată să facă ceea ce majoritatea grecilor și creditorii țării cred că este o necesitate. Guvernul trebuie să modernizeze statul, să-i atingă cu aparatul de colectare a taxelor nu doar pe cetățenii de rând, ci și familiile de top, pragul de sus al clasei mijlocii și pe armatorii de nave, în rândul cărora evaziunea fiscală este un obicei adânc înrădăcinat.
După negocierile de vineri Syriza se poate lăuda că așa-numita troikă a creditorilor internaționali – Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional -, o entitate hulită de greci, nu va mai exista. Însă aceste instituții vor rămâne cele care vor supraveghea extinderea finanțării pentru Grecia. În mod similar, acordul de vineri a introdus expresia de „acordul suprem pentru facilitatea de asistență financiară“, care-l va înlocui pe termenul de „program“ de bailout.
Ce s-ar fi pierdut
Austeritatea și ieșirea Greciei din zona euro sunt subiecte fierbinți în toată zona euro în condițiile în care mai multe state cu probleme economice au făcut ce au promis creditorilor internaționali, iar forțele de sciziune din uniune sunt mai puternice ca niciodată. Dacă negocierile ar fi mers rău și, așa cum au prezis mulți, Grecia s-ar îndrepta către ieșirea din zona euro, s-ar fi dovedit că armatele eurosceptice din Marea Britanie au dreptate. Zona euro s-ar fi expus pericolului dezmembrării sau prăbușirii. Dacă Grecia ar fi înghițit fără concesii pretențiile creditorilor, s-ar fi pus problema puterii democrației în UE.
Fără finanțare de la creditori, băncile elene s-ar fi prăbușit, iar Grecia ar fi fost forțată să iasă din zona euro, cu consecințe extreme de dureroase pe termen mediu și scurt pentru alegătorii greci.
Dacă Grecia ar fi obținut tot ce a cerut, miniștrii din Portugalia și Irlanda ar fi trebuit să se întoarcă acasă și să spună electoratului că dacă ei ar fi negociat, ar fi putut obține o austeritate mai “dulce“.
Pe lângă problemele economice, există și riscuri geopolitice. O Europă dezbinată ar fi o țintă facilă pentru abițiile economică-politice ale președintelui rus Vladimir Putin, care susține un război contra guvernului de la Kiev.
0 comments :
Trimiteți un comentariu