Pe marginea unei știri – ce ar trebui să vă întrebați înainte să vă împrumutați firma?

Cred că Ziarul Financiar a adus un serviciu extrem de util mediului de afaceri (și) prin publicarea, săptămâna trecută, a cifrelor referitoare la

împrumuturile acordate de acționari companiilor

.

Este un fenomen real îndatoarea firmelor pentru a reuși să treacă peste criză. Într-o analiză din toamna anului trecut, constatam că, din 10.000 cele mai mari întreprinderi (după cifra de afaceri), în jumătate din cazurile unde s-a înregistrat revenirea profitului a fost nevoie de creșterea cheltuielilor cu dobânzile, în 2013 față de 2008 (vezi rezultatele

aici

). Iată că, acum, cu cifrele prezentate de ZF, avem și o imagine mai în detaliu pe baza datelor de la  Finanțe și aflăm că ”împrumuturile de la acționari le depășesc pe cele de la bănci”. Prezentarea acestui fenomen evidențiază însă un aspect pe care puțini acționari îl iau în considerare când își ajută cu un împrumut compania/afacerea.

Întâi de toate trebuie reținut mesajul – Finanțele au ieșit pentru prima dată cu aceste cifre!  Chiar și această disponibilitate de informare este o știre în sine, pentru că, de fapt, ne spune că...  și Fiscul român începe să fie atent la această categorie de tranzacții sensibile - împrumuturile dintre persoane afiliate. Deja, furnizând suma globală și evoluția în timp, autoritatea fiscală lasă să se înțeleagă că are pregătită și evidența pe acționari persoane fizice/persoane juridice, rezidenți/nerezidenți.

Fără a intra în amănunte tehnice, testul de control pentru a putea vorbi de afiliere între părți este deținerea, directă sau indirectă, a unui procent de minimum 25% din numărul de acțiuni/ părți sociale sau dacă o parte controlează cealaltă parte. În cazul persoanelor fizice se are în vedere dacă acestea sunt soț/soție sau rude până la gradul al III-lea inclusiv.

De ce tranzacțiile între părți afiliate - mai ales cele vizând transferuri de servicii, inclusiv cele de finanțare - sunt astăzi, după toate manualele autorităților fiscale din lume, factori de risc? Direct spus – pentru că ar putea duce la erodarea bazei de impozitare sau la mutarea profiturilor într-o jurisdicție cu fiscalitate redusă. În engleză, acestui risc i se spune ”base erosion and profit shifting” și de aici și faimosul pachet BEPS care duce la schimbarea la față a fiscalității tranzacțiilor dintre părțile afiliate.

La nivelul UE avem deja o directivă care cere legislației naționale criterii clare de determinare a structurilor fiscale artificiale, de tipul structurilor hibride (pot fi considerate fie împrumut, fie aport la capital). Concret, în calitate de companie-mamă sau de proprietar-tată al afacerii, trebuie să aveți grijă la câteva nuanțe, dacă vreți ca împrumutul pe care îl acordați să nu fie reclasificat, la o inspecție fiscală, în aport la capital.  (Reclasificare care poate fi extrem de costisitoare, pentru că pot fi considerate nedeductibile fiscal cheltuielile înregistrate de companie cu pachetul de finanțare, respectiv dobânzi, diferențe de curs valutare etc. – se poate recalcula rezultatul  financiar, impozite etc.).

Regula de bază este să vă întrebați dinainte – cum ar arăta condițiile de împrumut dacă acesta ar fi acordat de o entitate independentă (bancă)? Ar da o bancă suma respectivă, în condițiile de bonitate ale debitorului? Ce dobândă ar percepe banca? La ce maturitate? Cu ce alte condiționalități (spre exemplu – cum se subordonează împrumutul, ce garanții ar trebui să existe)?

Dacă răspunsurile la aceste întrebări nu se potrivesc cu tranzacția de împrumut care se intenționează a fi desfășurată, este probabil ca o modalitate mai corectă de finanțare (din punct de vedere al substanței tranzacției) să fie o majorare de capital social.

Și dacă totuși e împrumut, cât ar trebui să fie rata de dobândă? Și este ea documentată cu o analiză a prețurilor de transfer?

Nu e simplu să răspunzi la astfel de întrebări, să arăți că ai făcut o analiză a pieței, ai făcut un studiu de comparabilitate și un dosar de justificare a prețurilor de transfer  (prețurile tranzacțiiilor cu persoane afiliate)!  Într-un fel, pe acest ”nu e simplu” mizează și Fiscul.

Și, nu uitați că după noile propuneri de Coduri dosarul prețurilor de transfer va deveni un ”accesoriu” obligatoriu pentru orice contribuabil care derulează tranzacții cu persoane afiliate!

Daniel Sacal este partener în cadrul firmei de consultanță Transfer Pricing Services

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Daniel Sacal