Banii nu iubesc democrația?

Lira turcească s-a depreciat astăzi, în prima parte a zilei, cu 5% - un minim istoric. Iar principalul indice al bursei din Istanbul a coborât cu mai mult de 8%, după ce AKP, partidul aflat la putere de 13 ani, a pierdut majoritatea absolută în Parlament.

Ceea ce este o veste excelentă pentru democrația “de tip occidental”, este un coșmar pentru piețele “de tip occidental”.

Aleg

ă

torii turci, arată Mediafax, au pus cap

ă

t duminică majorit

ăț

ii absolute de care dispunea AKP (Partidul Justi

ț

ie

ș

i Dezvoltare) în Parlamentul de la Ankara, susținut fățiș de președintele Recep Erdogan. AKP a câștigat alegerile, dar nu va putea guverna decât în coaliție.

De ce cad piețele? Il iubesc ele pe Erdogan și nu iubesc împărțirea puterii?

Nu se poate ignora perioada de creștere a economiei țării sub Erdogan. De prin 2002, când influența lui începea să se facă simțit, și până azi, PIB-ul real a Turciei aproape s-a dublat. PIB-ul mondial a crescut din 2000 până în 2012 cu 45%, iar al Turciei cu 65%. Dar, în aceeași periodă, PIB-ul țărilor emergente, China, India, Bangladesh și Indonezia a crescut cu 95%.

De ce cad piețele în Turcia?

Pentru că piețelor nu le place instabilitatea, va spune, fără să clipească, un student la Academia de Științe Economice din București.

Dacă îl vei întreba, mai departe, cine sunt “piețele” va avea destule dificultăți.

Cine sunt “piețele” până la urmă, cele care pot șubrezi, dacă nu îngropa țări?

Trăim într-o lume în care ne-am obișnuit să privim la alții cu compasiune. Nu suntem în România noastră în aceeași situație fericită ca Germania, Marea Britanie sau Italia, dar ușor-ușor începem să le copiem comportamentul. Modelul capitalist ne subjugă prin succesul lui formidabil. Vrem bani, vrem vacanțe, vrem pensii decente.

Cei mai școliți dintre noi susțin că modelul succesului economic al unui întreg etos este ombilical legat de gradul de democrație la care el ajunge.

Și, atunci când o țară precum Turcia, fără să fie o dictatură, este totuși o democrației despre care cunoscătorii spun că este fragilă, face un pas spre pluralism, piețele cad. Nu este bine pentru “piețe” consolidarea democrației în Turcia?

Cine sunt “piețele”?

Sume imense aflate pe piețe caută “randamente”. SUA, prima democrație a lumii, învârte în “piețe” 22.000 de miliarde de dolari din pensii private – o dată și jumătate cât PIB-ul țării. 1.500 de miliarde de dolari, banii de pensii ai australienilor, caută și ei debușeu. În Europa, volumul pensiilor private ce caută câștig este undeva spre 15.000 de miliarde de euro, cât întreg PIB-ul Uniunii.

Nu încape îndoială că o părticică din acești bani s-au învârtit pe bursa Istambul. Că s-au învârtit în piețele din Rusia, supusă acum embargoului. Nimeni nu mai știe dacă nu cumva cu acești bani s-au cumpărat tancuri, rachete, dacă nu cumva sunt folosiți în războaiele din Orient sau în scandalul de la FIFA.

Și cui îi pasă? “Pecunia non olet”, zice Vespasian.

Acum să nu creadă cineva că nu este bine să pună bani deoparte pentru pensie pe motiv că ei ar putea ajunge să ajute cine știe ce răscoală, aiurea. Sau că nu este bine să investești într-un fond ca să-ți păstrezi sau să-ți înmulțești banii. Nicidecum!

Dar ne-ar folosi într-un fel să știm circuitele ascunse ale lumii.

Așa cum un om educat știe că trebuie să-și facă periodic un control medical nu pentru că ar fi bolnav, ci tocmai pentru a preveni o boală, așa și a judeca fără partipris-uri lumile noastre paralele ar folosi enorm.

Nu putem pretinde, în fond, că iubim democrația, dar că nu suntem de vină noi că banii noștri nu o iubesc.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Iulian Anghel