Piețele financiare ale Turciei s-au cutremurat, iar lira a plonjat la cel mai redus nivel din istorie în raport cu dolarul în prima zi de lucru de după alegerile parlamentare de duminică, în urma cărora Partidul pentru Justiție și Dezvoltare (AKP) a pierdut majoritatea și președintele Recep Tayyip Erdogan oportunitatea să-și confere puteri executive mai mari prin rescrierea constituției. Doar intervenția promptă a băncii centrale a Turciei a salvat lira de la un posibil dezastru.Deoarece niciun partid nu a primit suficiente voturi pentru a guverna singur, iar pentru prima dată într-un deceniu opoziția din parlament are șansa de a fi puternică, investitorii se pregătesc să speculeze o perioadă de incertitudini vânzând lira și active turcești.
Temerile lor sunt exacerbate de comentatori care spun că AKP și Erdogan vor face orice pentru a recâștiga puterea totală în parlament, inclusiv organizarea de alegeri anticipate. Planurile lor la conducerea țării sunt mult prea ambițioase.
Erdogan, mai întâi ca premier și apoi ca președinte pentru că legislația nu-i permitea altfel, și partidul său AKP au condus Turcia timp de 12 ani neîntrerupți, prin criză și boom economic, iar Erdogan și-a făcut planuri să rămână la putere până în 2023, când se împlinesc 100 de ani de la proclamarea Republicii Turce.
Luni-dimineață acțiunile din indicele BIST-100 al bursei de la Istanbul au pierdut peste 8% din valoare. Lira turcească s-a depreciat cu aproximativ 5% în raport cu dolarul și cu euro. Yieldurile obligațiunilor cu scadența la 10 ani au urcat de la 9,32% vineri la aproape 10%, semn că investitorii încearcă să scape de datoriile Turciei. Banca centrală a Turciei a intervenit luni în sprijinul lirei reducând ratele dobânzilor de referință pentru depozitele pe termen scurt. Ratele pentru depozite în dolari au fost diminuate de la 4% la 3,5%, iar cele pentru depozite în euro de la 2% la 1,5%. Bursa și-a redus ulterior din pierderi, iar lira s-a stabilizat.
AKP a câștigat 41% din voturi față de 50% în alegerile anterioare și a primit 256 de locuri în parlament, sub pragul de 276 de locuri care i-ar fi permis să păstreze o majoritate simplă.
Partidul Republican al Poporului (social-democrat) a câștigat 25% din voturi, Partidul Mișcarea Naționalistă 16,48% din voturi și Partidul Democrat al Poporului, o formațiune care promovează minoritatea kurdă și revelația acestor alegeri, 13,19% din voturi, peste pragul de 10% care permite reprezentarea în parlament. Interesant este că acest prag de 10% este moștenire a eforturilor dictaturii militare de a reduce puterea politică a minorităților și a fost păstrat de guvernările AKP.
Ce aduc alegerile
Rezultatele sugerează că Turcia va fi condusă de o coaliție de guvernare. Pentru prima dată în 13 ani partidul președintelui Erdogan trebuie să intre în negocieri pentru formarea unei coaliții. Kurzii, o minoritate cu peste 14 milioane de reprezentanți (20% din populația Turciei), sunt acum o putere politică mai mare ca niciodată. Dacă nu ar fi intrat în parlament, kurzii ar fi cerut probabil renumărarea votului, ar fi ieșit în stradă. O parte dintre ei vor autonomie mai mare, alții independență.
Nu este clar cine s-ar putea alia cu AKP. Cel mai probabil candidat, Mișcarea Naționalistă, a respins orice colaborare. Selahattin Demirtas, copreședintele Partidul Democrat al Poporului, a respins, de asemenea, orice posibilitate de coaliție cu partidul aflat acum la guvernare. Alegerile par să fi blocat ambițiile lui Erdogan de a deveni un președinte atotputernic prin rescrierea constituției. Ziarele pro-guvern au cerut deja alegeri anticipate, notează The Guardian.
Contextul economic al alegerilor
Economia turcească este foarte vulnerabilă la variațiile fluxurilor de capital străin și sensibilă la schimbările de politică monetară (creșterea dobânzilor) din SUA, așa cum a demonstrat prăbușirea abruptă a lirei de la începutul anului trecut atunci când Rezerva Federală americană doar a sugerat că va începe să normalizeze politica monetară. Investitorii au crezut că pot găsi randamente mai bune în SUA și au vândut masiv – au renunțat la - liră turcească.
Din cauza aceasta Turcia este inclusă de observatori în rândul celor „cinci economii emergente fragile“. FMI a avertizat că scăderea accentuată a intrărilor de capital va duce la recesiune.
Anul acesta, yieldurile obligațiunilor turcești au crescut de trei ori mai rapid decât titlurile altor economii emergente mari, iar lira turcească are cea mai slabă evoluție din rândul monedelor importante ale lumii după realul brazilian. Anul acesta lira a stabilit mai multe recorduri negative, notează Bloomberg.
Ritmul de creștere economică a încetinit la 3%, după ce în primii zece ani de guvernare a AKP avansul mediu a fost de peste 5%.
În mai, inflația, un alt factor care alimentează incertitudinile, a atins cel mai ridicat nivel de anul acesta, de 8,1%. Lira slabă și incertitudinile legate de reglementări afectează vânzările de active de stat. Economiștii băncilor mari precum Goldman Sachs și Bank of America Merrill Lynch spun că voința politică de a reforma economia se risipește.
2014 a fost marcat de un imens scandal de corupție care a atins guvernul, o uriașă majorare de urgență a ratelor dobânzilor de politică monetară și de accelerarea cu mult peste țintă a inflației. Totuși, în august, când turcii au votat pentru prima dată în istorie direct pentru a-și allege președintele, 52% dintre ei l-au preferat pe Erdogan.
Nu încape îndoială că gardienii economiei turcești au luat decizii macroeconomice nepopulare pentru a reduce deficitul de cont curent uriaș al țării (indicator care acoperă comerțul cu bunuri și servicii și unele transferuri financiare). Printre altele, ei au decis să limiteze creditele acordate de bănci, ceea ce a încetinit creșterea creditării la 15%, sub nivelul de 25% pe an sub care nu s-a dus niciodată în primul deceniu de guvernare al AKP.
Deficitul de cont curent este o problemă deoarece trebuie să fie finanțat cu fonduri din afara țării. Cât timp investitorii străini sunt pregătiți să acorde împrumuturi turcilor și să le cumpere activele financiare, deficitul este sustenabil. Dacă investitorii străini pleacă, situația se poate transforma în ceva urât.
Performanța economică a Turciei sub AKP
De când partidul a venit la putere în 2002, economia s-a extins cu 68%, echivalentul unei creșteri economice anuale de 4,5%, notează BBC. Ritmul este cu mult imferior performanțelor Chinei, însă Turcia este o economie emergentă mai avansată, deci cu forță de creștere mai limitată. Alte economii emergente de talia Turciei, precum Africa de Suds au Brazilia, nu s-au descurcat la fel de bine în aceeași perioadă. Ar trebui amintite aici circumstanțele în care AKP a venit la putere – după propria criză financiară a Turciei, una din care n-ar fi ieșit fără un program de bailout de la FMI.
Inflația este o poveste total diferită. În cea mai mare parte a timpului cât AKP a guvernat prețurile au înregistrat creșteri de 7-10%, de neimaginat pentru o bancă centrală occidentală. Pentru Turcia aceste rezultate sunt însă o performanță deoarece înainte de venirea AKP la putere, în anii ‘90, inflația era și de peste 100%, adică prețurile se dublau într-un an.
Președinția lui Erdogan
Că Erdogan nu se mulțumește să-și folosească puterile ca un președinte „normal“ stau dovadă anchetele de defăimare și insultă deschise contra a peste 200 de cetățeni în primele șale șase luni de mandat. Politicianul de 61 de ani se judecă înstanță cu jurnaliști din cauza reportajelor lor, cu un elev de 13 ani pentru comentariile lui de pe Facebook și cu o fostă Miss Turcia pentru că a postat un poem satiric pe Instagram. În ultimul Erdogan și-a construit un palat prezidențial care este de patru ori mai mare decât Versailles, a trecut prin parlament o lege-i oferă un buget personal, neauditat și conduce întâlnirile consiliului de miniștrii, ceva ce președinții făceau doar în cazuri de urgență.
Victimele propriilor planuri
Se poate specula că AKP și Erdogan au fost victimele propriilor ambiții deoarece au păstrat, în numele „stabilității politice“, pragul de 10% din voturi pentru reprezentarea în parlament. Dacă această limită ar fi fost coborâtă la 5%, sau chiar 7%, Erdogan tot ar fi pierdut șansa de a construi un sistem prezidențial, dar AKP și-ar fi păstrat majoritatea parlamentară. AKP a pierdut majoritatea cu toate că a primit 42% din voturi. În alegerile din 2002, partidul a câștigat majoritatea cu doar 34% din voturi, notează Hurriyet Daily News.
Kurzii, de la o minoritate prigonită la o forță politică
Partidul Democrat al Poporului (HDP), formațiune strânsă în jurul minorității kurde, a cărei putere a venit și din includerea în rândul candidaților a unor femei, apărători ai drepturilor omului și ecologiști, este poate adevăratul câștigător al alegerilor din Turcia. Platforma liberală care, spre deosebire de AKP, nu se bazează pe fundamentalismul islamic, a atras mulți tineri turci, care s-au regăsit în principiile progresiste promovate de HDP.
După trei decenii de confruntări sângeroase cu statul turc, în care au murit circa 40.000 de oameni, kurzii au găsit un partid unit spre care să se orienteze și care să negocieze pentru ei un acord de pace cu Turcia.
Anterior, celei 14 milioane de kurzi, adică 20% din populația Turciei, au fost reprezentanți doar de candidați independenți, a căror voce nu s-a făcut auzită în parlamentul de la Ankara.
HDP s-a prezentat ca o mișcare de stânga pentru toți turcii, incluzând reprezentanți ai tuturor grupurilor etnice importante din Turcia și luptători pentru libertățile individuale.
Printre aceștia s-a numărat și Feleknas Uca, membră a comunității Yazidi, o minoritate etnică și religioasă originară din Irak, „vânată“ de gruparea extremistă Stat Islamic. Născută și crescută în Germania, Uca va intra în parlament, dacă rezultatele finale ale votului vor confirma cifrele preliminare.
Agenda progresistă a HDP a atras mulți alegători din mediul urban care nu au găsit o alternativă viabilă la AKP în partidele tradiționale de opoziție, care promovează fie un stat secularizat, fie o ideologie fascistă.
Înființat în urmă cu doar trei ani, HDP a obținut 13% dintre voturile alegătorilor și a răsturnat calculele președintelui Erdogan, care spera ca formațiunea să nu atingă pragul electoral de 10%.
The New York Times scrie că voturile câștigate de Partidul Democrat al Poporului descriu evoluția mișcării kurde din Turcia de pe câmpurile de luptă din ultimii 30 de ani pe holurile puterii din Ankara.
Cu doar câteva zile înainte de alegeri, președintele turc Erodgan afirma că publicația americană este „un gunoi“, care „servește o anumită putere“.
„Ziarul a făcut același lucru împotriva sultanului otoman Abdülhamit în 1896. Îndeplinește o datorie impusă de o anumită putere. Servește această putere. Știți care e scopul lor? Să slăbească Turcia, să o divizeze și să o dezintegreze, apoi să o înghită. Dar au dat greș. Nu vom permite să se întâmple asta“, a spus Erdogan.
Presa a scris în mai multe rânduri despre legăturile pe care politicienii HDP le au cu liderii Partidului Muncitorilor Kurzi, grupare insurgentă formată în anii ’80 care a dus și continuă încă să ducă bătălii grele în sud-estul Turciei cu forțele armate ale statului. Scopul grupării nu este unitar, unii dintre membri luptând pentru independența Kurdistanului, iar alții – pentru autonomie teritorială.
Inclusiv despre președintele HDP Selahattin Demirtas presa din Turcia a scris că ar avea un frate printre luptătorii grupării considerate de Turcia, SUA și Uniunea Europeană drept organizație teroristă, notează The Washington Post.
În ultimii ani, guvernul de la Ankara a inițiat negocieri pentru pace cu minoritatea kurdă, iar intensitatea violențelor s-a diminuat.
„Aceasta este victoria păcii asupra războiului“, a spus Sirri Sureyya Onder, politician al HDP.
0 comments :
Trimiteți un comentariu