Statistica indicatorilor monetari din august 2015, publicată acum câteva zile, ne aduce o dovadă în plus că există o legătură directă și inevitabilă între credite și economisirea internă. Limitându-ne la gospodăriile populației, vedem cum timp de opt luni, din ianuarie și până în august, depozitele bancare în lei au crescut continuu. Cu 7,8 la sută. Totodată, au crescut și creditele în lei. Mult mai mult însă: cu 27,4 la sută.Dacă înainte de criză, vreme de cinci ani, din 2004 până în 2008, ne obișnuisem să vedem cum băncile din România adunau bani din toată lumea și creditau populația – sursele fiind economisirea japonezilor, a altor țări asiatice, a vest-europenilor, chiar și a grecilor –, ne-am văzut obligați, în împrejurările provocate de criza globală, să ne scoatem din cap această obișnuință. Ca să învățăm să mizăm pe economisirea internă. Și am învățat. Ani buni am învățat să economisim. Apoi, în 2015 am început să învățăm cum se asigură credite din economisirea internă. Credite în lei… fiindcă creditele în valută sunt în continuare cu semnul minus.
Astăzi, o întrebare obsedantă – „când se va însănătoși, în băncile românești, activitatea de creditare?“ – își găsește răspunsul în economisirea internă. Să observăm totuși că întrebarea exprimă o firească stare de nerăbdare și de neliniște. Iar răspunsul, din nefericire, nu este cel așteptat. Vor mai trece mulți ani, de aici înainte, până când răspunsul va fi cu semnul plus. Și nu mă refer la faptul că, în viitorul previzibil, nu vom mai vedea în România o derulare a creditării ca în anii 2004-2008. În România… dar și în nenumărate zone ale planetei. Criza a schimbat lumea și ne-a obligat să alegem un alt stil de viață.
Se schimbă astăzi până și conceptul de însănătoșire a creditării. Se subînțelege, așadar, că sistemul bunăstării pe datorie, ce trezea speranțe înainte de criză, și-a restrâns sfera de acțiune. A început să fie restructurat. Banca Națională însăși a intervenit cu măsuri de temperare a creditării. Întâi și întâi a creditării în valută. Ca să ferească și băncile, și clienții de nedorite drame ce ar putea fi provocate de o eventuală insolvabilitate. Și, iată, în ceea ce privește creditele în valută, faptul că au scăzut, în opt luni din 2015, cu 10,7 la sută e un semn bun. Mai ales că entuziasmul de până în 2008, când unele bănci au împrumutat populației valută cu ușurință, se răzbună astăzi. Băncile în cauză sunt încărcate cu un noian de credite neperformante. Și, în plus, împovărate cu provizioane. E o lecție ce merită să fie bine învățată. Banca Națională își dorește acum să vadă creditul înscris pe o linie de optimă raționalitate. Deși creditul bancar rămâne un motor important al economiei, contează și sursele de creditare.
Nici împrumutătorii, nici cei ce se împrumută nu mai pot să sfideze riscurile. Și, mai cu seamă, nu au cum să închidă ochii în fața unei realități dure: aceea că banii din economisirile altor țări sunt mai puțini acum, tot mai puțini, așa că băncile vor fi nevoite să se bazeze mai mult pe economisirea internă. Iar Banca Națională nu are cum să întoarcă spatele acestei realități. Și n-o face. Mizând pe creșterea temperată a creditului de consum, sprijină îndeosebi împrumuturile în moneda în care este plătit debitorul; totodată, încurajează extinderea creditului pentru investiții imobiliare. Numai că acum faptul că nevoia de bani noi pentru consum începe să fie acoperită cu un exces de credite în lei nu poate să lase pe nimeni indiferent. Se cuvine să fie pus la vedere indicatorul „Atenție la viteză!“.
0 comments :
Trimiteți un comentariu