Lumea intră într-un tărâm necunoscut: Dobânzile negative, speranța băncilor centrale că încă mai au cu ce lupta contra recesiunii și semințele apocalipsei pentru pesimiștii de serviciu

Într-o lume care înclină încet-încet spre dobânzi negative, adică spre un mediu încă neexplorat complet în care în teorie oamenii sau investitorii sunt plătiți să se împrumute dar plătesc pentru a-și ține economiile la bănci, experimentele deocamdată încurajatoare ale Suediei și scenariile apocaliptice ale unor specialiști oferă imagini contrastante ale viitorului.

În SUA, cel puțin un membru al comitetului de politică monetară al Rezervei Federale a vehiculat la cea mai recentă ședință ideea ca banca să coboare dobânda pentru fondurile de refinanțare sub zero anul acesta și următorul. În prezent, dobânzile sunt aproape de zero.

Doi dintre cei mai cunoscuți pesimiști de serviciu din City-ul londonez cred că Fed va tăia curând dobânzile și le va aduce în teritoriul negativ. În Marea Britanie, econo­mistul-șef al Băncii Angliei, Andy Haldane, a explicat că instituția s-ar putea să fie nevoită să împingă dobânzile sub zero pentru a „respinge“ următoarea recesiune. Haldane este unul dintre cei nouă oameni care stabilesc politica monetară a Băncii Angliei.

Banca Centrală Europeană a dus deja de anul trecut dobânda la depozite sub zero pentru a lupta contra deflației (cea de referință pentru operațiunile de refinanțare este de 0,05%). Elveția și Danemarca au și ele politici cu dobânzi negative. La cea mai recentă ședință, Banca Națională a Elveției a indicat că va ține referința pentru creditele interbancare negativă în viitorul previzibil. Banca, gardianul unei economii depedente de exporturi, încearcă să contracareze efectele francului supraevaluat.

Studiu de caz: Suedia

Experimentele Suediei cu dobânzile mai mici de zero au schimbat modul în care șefii băncilor centrale văd lupta cu recesiunea, scrie The Telegraph. În Suedia, dobânzile de referință pentru împrumuturile reciproce ale băncilor sunt negative.

Ideea tradițională spune că pentru a stimula creșterea economică, banca centrală poate reduce dobânzile, făcând împrumuturile mai ieftine. Bani ieftini înseamnă cheltuieli mai mari și investiții mai multe, adică stimul economic. Pentru că se pot împrumuta ieftin, băn­cile nu ar mai avea nevoie de finanțare prin depozitele clienților și ar reduce dobânzile și acolo. În aceste condiții, clienții ar fi astfel încurajați să chel­tuiască și descurajați să economi­sească. Însă, în teorie, există o limită pentru cât de jos pot coborî dobânzile, limita la care deponenții plătesc pentru a-și ține banii la bancă. În acest caz, oamenii ar fi încurajați să-și retragă banii din bănci și să-i păstreze acasă sub formă de cash, ceea ce mai degrabă încetinește economia în loc să o stimuleze.

Având în vedere această teorie, ceea ce se întâmplă în Suedia nu ar trebui să fie posibil. Dobânzile pentru depozite au urmat traiectoria descen­dentă în teritoriul negativ a dobânzii de politică monetară. Însă în loc să păstreze banii „la saltea“, suedezii și-au lăsat banii în bănci sau i-au cheltuit. Suedia este prima țară care în actualul ciclu economic a început să experi­menteze cu dobânzile negative.

Țara are rate ridicate de economisire (pe locul trei în lumea dezvoltată, potrivit datelor OCDE) și, în pofida ratelor sănătoase de creștere economică, există încă suficiente slăbiciuni care să prevină supraîncălzirea. Rata șomajului, de peste 7%, este neobișnuit de ridicată pentru o țara avansată, peste nivelul anterior crizei. Banca centrală, Riksbank , se luptă cu deflația încă din 2012 – în august indicatorul era la -0,2%, ținta fiind de 2%.

Cu o revenire anemică și politică monetară din ce în ce mai relaxată în zona euro, și cu krona, moneda suedeză, în apreciere față de euro (o monedă puternică înseamnă exporturi scumpe, necompetitive, și importuri ieftine, deci deflație), Banca Suediei n-a avut altă opțiune decât să coboare dobânzile sub zero.

Mulți analiști cred că Riksbank va continua să reducă dobânda anul acesta, poate la 0,5%, de la 0,3% în prezent. Problema este de a nu lovi pragul la care situația scapă de sub control. Analiștii de la Barclays spun că acest prag este de -3%, ceea ce sugerează că șefii băncilor centrale au spațiu destul să coboare dobânzile. Însă Barclays este o bancă, iar banii ieftini pe care i-ar primi de la băncile centrale i-ar folosi.

Fondurile de pensii ar fi printre primii clienți care abandonează băncile dacă situația devine prea dureroasă, dacă sunt taxate prea mult pentru a-și ține banii în depozite. O soluție pentru a preveni ca situația să scape de sub control este de a răpi deponenților orice altă posibilitate de refugiu. O idee în acest sens este abolirea cashului și a fost vehiculată de economistul șef al Băncii Angliei. Suedia este țara în care până și vânzătorii ambulanți de reviste, adesea o deghizare pentru cerșetori, acceptă carduri de credit, este țara unde cashul este cel mai puțin folosit. Însă spre deosebire de Suedia, în Marea Britanie obsesia pentru cash pare că se intensifică.

SUA, unde datoria este rege

Scott Matusow; fondatorul firmei de consiliere financiară Stock Matusow, crede că Fed va suplimenta și mai mult lichiditatea din sistem prin QE4 și în cele din urmă va duce  dobânda fondurilor de refinanțare sub zero, de la 0-0,25% în prezent, pentru că este constrânsă de dogma economică pe care a ales-om, cea keynesiană. El se așteaptă ca înainte ca Fed să facă un astfel de pas, bursele vor avea o urcare abruptă, la niveluri record, urmată de un crash ușor, pentru “a lăsa aerul să scape din bulă“.

Economia va cunoaște o fosrte scurtă perioadă de boom, în parte datorită creditului extrem de ușor de obținut, scrie Matusow într-o analiză publicată în The Seeking Alpha. Speculatorii de pe bursele de acțiuni și marile firme de trading de mare frecvență vor fi plătiți pentru a-și da banii cu împrumut. Rata de discount a Fed se va reduce considerabil, încurajând achiziționarea a și mai multor active “junk“. Creditarea interbancară va exploda, la fel și datoria, atât cea publică, cât și cea privată.

Pentru că nu sunt create locuri de muncă reale, de calitate, omul de rând va acumula și mai multe datorii, iar pentru el readucerea la normal a dobânzilor negative va fi vătămătoare.

Deoarece piețele activelor financiare „derivate“ sunt slab reglementate, este de așteptat să ia amploare investițiile prost orientate, creșterea capitalului prin datorii, asumarea unor riscuri mai mari și mai multă euforie datorită isteriei provocate de doza supremă de politică monetară ultrarelaxată. După acest stadiu, Fed va rămâne fără muniție iar economia expusă la eventualele crize financiare sau economice.

În cele din urmă dobânzile negative vor distruge întregul sistem financiar, și încă mai devreme decât ar crede mulți. Pe scurt, în SUA dobânzile negative ar provoca euforie la început, apoi probleme de durată.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru