Statul Islamic nu este doar o colecție de psihopați. Este un grup religios cu credințe atent analizate, inclusiv cea conform căreia grupul este unul din agenții principali ai viitoarei apocalipse. Iată ce înseamnă acest lucru pentru strategia sa și pentru felul în care grupul ar putea fi oprit, scrie revista americană The Atlantic.Ce este SI?
De unde a venit și ce intenții are? Simplitatea acestor întrebări poate fi înșelătoare, și puțini lideri occidentali par să cunoască răspunsurile. Confuzia ce persistă cu privire la grup a contribuit probabil la comiterea unor erori strategice semnificative.
Grupul controlează deja o zonă mai extinsă decât Marea Britanie. Abu Bakr-al Baghdadi este liderul acestuia din mai 2010.
Ignoranța noastră privitoare la SI este oarecum de înțeles. SI este un regat izolat. Liderul său a vorbit în fața camerelor o singură dată. Însă apariția acestuia și nenumăratele alte videoclipuri ale SI sunt online, iar susținătorii califatului fac mari eforturi pentru a-și face cunoscut proiectul. Putem presupune că statul respinge pacea din principiu, că este însetat de genocide; că viziunile sale religioase îl fac incapabil de anumite tipuri de schimbări, chiar dacă acestea i-ar asigura supraviețuirea; și că acesta se consideră drept un vestitor și jucător principal în sfârșitul iminent al lumii.
Înțelegem greșit natura SI în cel puțin două feluri. Mai întâi, tindem să privim jihadismul drept monolitic și să aplicăm logica al-Qaeda unei organizații care a eclipsat-o în mod decisiv.
În al doilea rând, avem o perspectivă greșită prin prisma unei campanii bine-intenționate, dar necinstite, de a respinge natura religioasă medievală a SI.
De fapt, o mare parte din ceea ce face grupul pare lipsit de sens dacă nu este privită din perspectiva unui angajament sincer de a readuce civilizația la un mediu legal de tipul celui din secolul 7 și în ultimă instanță de a aduce sfârșitul lumii.
Oficialii și susținătorii SI articulează cel mai clar această poziție. Aceștia îi iau în derâdere pe “moderni”. Aceștia insistă că nu vor și nu pot să se îndepărteze de precepte implantate în Islam de Profetul Muhammad. Adesea, vorbesc în coduri și aluzii care sună ciudat și demodat pentru non-musulmani.
Realitatea este că Statul Islamic este islamic. Foarte islamic. Da, a atras psihopați și persoane aflate în căutare de aventură, în mare parte din rândul populațiilor din Orientul Mijlociu și Europa. Dar religia propovăduită derivă din cele mai coerente interpretări ale Islamului.
Practic, toate deciziile importante și legile promulgate de SI aderă la ceea ce se cheamă “metodologia profetică”, ce implică a urma profeția și exemplul lui Muhammad, în totalitate.
Va trebui să înțelegem genealogia intelectuală a SI pentru a reacționa într-un fel care să nu-i întărească puterea.
I.
Devoțiune
După doctrina takfiri, SI își urmează angajamentul de a purifica lumea prin uciderea unui număr uriaș de oameni. Nu se cunoaște exact amploarea acestui fenomen, însă postări social-media din regiune sugerează că au loc execuții individuale mai mult sau mai puțin încontinuu, iar execuțiile în masă au loc la câteva săptămâni. Cea mai mare parte a victimelor sunt “apostați” musulmani.
Au trecut secole de la războaiele religioase din Europa. De aici, probabil, uimirea și respingerea cu care occidentalii privesc practicile SI.
Să analizăm însă condițiile în care au apărut astfel de ideologii, îndeamnă specialiștii. Fără a cunoaște acești factori, nicio explicație a ascensiunii SI nu ar putea fi completă.
Pentru liderii SI, a-l urma pe Muhammad reprezintă o datorie strictă, iar aceștia au reînviat tradiții vechi de sute de ani. “Ceea ce surprinde nu este numai literalismul, ci și seriozitatea cu care aceștia citesc aceste texte”, remarcă un specialist.
II.
Teritoriu
Controlul territorial este o precondiție esențială pentru autoritatea SI în ochii susținătorilor săi.
Se estimează că zeci de mii de musulmani străini au imigrat către SI. Mulți au venit să lupte, și mulți intenționează să moară. Potrivit lui Peter R. Neumann, profesor la King’s College London, mediul online a fost esențial pentru răspândirea propagandei și pentru a asigura că nou-veniții știu ce să creadă. Recrutările online au extins de asemenea teritoriul comunității jihadiste. Prin apelurile lansate atât bărbaților, cât și femeilor, SI speră să construiască o societate completă.
Reînvierea instituției califatului, care nu a funcționat decât ca nume timp de aproximativ 1.000 de ani, a reprezentat de asemenea o obligație. Califatul nu reprezintă numai o entitate politică, ci și un vehicul al salvării. După alegerea lui Baghdadi, mulțimi de de jihadiști au început să vină zilnic în Siria.
Califul are obligația de a implementa Șaria, legislația islamică de bază derivată din preceptele religioase ale Islamului.
Bernard Haykel, expert în ideologia Statului Islamic, crede că grupul încearcă să re-creeze perioada timpurie a Islamului și acesta reproduce fidel normele de război de atunci. “Există o seriozitate obsesivă în ceea ce privește respectarea de către grup a textului Coranului”, spune acesta.
III.
Apocalipsa
Toți musulmanii admit că Dumnezeu este singurul care cunoaște viitorul. Aceștia sunt de asemenea de acord că Dumnezeu ne-a lăsat să întrevedem o parte din el în Coran și în narațiunile Profetului. SI diferă de aproape toate celelalte mișcări jihadiste prin credința că va deține un rol central în ceea ce se va întâmpla.
SI are propriile preocupări “lumești”, însă sfârșitul lumii reprezintă un laitmotiv al propagandei sale. În timpul ultimilor ani ai ocupației americane a Irak-ului, părinții fondatori ai SI vedeau semne ale sfârșitului lumii pretutindeni. Aceștia prevesteau sosirea lui Mahdi, o figură mesianică menită să-i conducă pe musulmani către victorie înainte de sfârșitul lumii. Fondatorii anticipau de asemenea că “armatele Romei” le vor întâlni pe cele ale Islamului în nordul Siriei.
Potrivit Profetului, armatele Romei se vor stabili în orașul sirian Dabiq. Aici va avea loc confruntarea cu armatele Islamului. Mass-media occidentală ignoră frecvent referirile la Dabiq în videoclipurile SI, concentrându-se în schimb pe scenele decapitărilor.
Cine este “Roma” rămâne un subiect de dezbatere.
IV Bătălia
Puritatea ideologică a SI are o calitate compensatorie, scrie The Atlantic. Aceasta ne permite să anticipăm unele dintre acțiunile grupului. SI se laudă deschis cu planurile sale, nu cu toate, însă suficient încât dacă ascultăm cu atenție putem deduce cum intenționează acesta să guverneze și să se extindă.
Acum, că are un califat, SI poate porni “jihadul ofensiv”. Statul are obligația de a-și teroriza inamicii pentru că în acest fel grăbește victoria și evită un conflict prelungit. Legea Islamică permite numai tratate temporare de pace, care să nu dureze mai mult de un deceniu. În mod similar, acceptarea oricăror granițe reprezintă o anatemă.
Potrivit revistei americane The Atlantic, reacția Statelor Unite față de SI este întârziată și confuză. Ambițiile și strategiile grupului au fost evidente încă începând din 2011. Un purtător de cuvânt declara atunci că ambiția grupului este să “reinstituie califatul islamic” și a evocat apocalipsa.
SI ar putea fi combătut pe cale militară, prin ocuparea regiunilor din Siria și Irak aflate acum sub dominația califatului, scrie The Atlantic. Dacă pierde controlul asupra teritoriului său din Siria și Irak, SI nu va mai fi califat. Și totuși, riscurile sunt mari.
Eficient controlat, Statul Islamic și-ar putea provoca singur dispariția. Nicio țară nu îi este aliat, iar ideologia sa nu va schimba situația. Teritoriul pe care-l controlează, deși vast, este în mare parte nelocuit și sărac. Pe măsură ce grupul va înregistra o stagnare sau o restrângere treptată, afirmația sa conform căreia el este motorul voinței lui Dumnezeu și agentul apocalipsei va slăbi și numărul susținătorilor va scădea.
Chiar și așa, dispariția SI nu se va produce probabil în viitorul apropiat, scrie revista americană, iar lucrurile s-ar putea înrăutăți dramatic.
V.
Disuasiune
Faptul că pentru Statul Islamic iminenta îndeplinire a profeței reprezintă o problemă de dogmă ne arată determinarea grupului, scrie The Atlantic. Acesta este gata să se bucure de propria distrugere apropiată și să rămână încrezător, chiar încercuit, că va beneficia de sprijin divin dacă rămâne fidel modelului profetic.
Unii potențiali adepți ar putea fi convinși prin mijloace ideologice că mesajul grupului este unul fals, iar ororile comise de grup ar putea fi limitate pe căi militare. Însă pentru o organizație atât de rezistentă la persuasiune cum este Statul Islamic, puține alte măsuri vor conta, iar războiul ar putea fi unul îndelungat, chiar dacă nu va dura până la sfârșitul timpului, potrivit The Atlantic.
0 comments :
Trimiteți un comentariu