Economistul de la Oxford care pune în mișcare mașinăria de setat rate a Fed

Când banca centrală americană (Federal Reserve - Fed) va decide într-un final să ridice dobânzile de politică monetară de la nivelul actual apropiat de zero, Simon Potter va avea sarcina de a implementa mecanisme care să facă acest lucru posibil, scrie Wall Street Journal.

Directorul pe piețe în vârstă de 55 de ani, de origine britanică, al Rezervelor Federale din New York nu lucrase niciodată la o firmă de tranzacționare de titluri financiare înainte de a prelua actuala poziție cu trei ani în urmă. Economistul administrează portofoliul de titluri financiare de 4.200 de miliarde de dolari al Fed și conduce o echipă de aproape 500 de traderi și analiști.

Potter va avea acum una dintre cele mai dificile sarcini: să scumpească finanțarea într-un moment în care sistemul financiar abundă de bani.

Oficialii Fed ar putea majora dobânzile pe termen scurt la reuniunea din 15-16 decembrie după ce le-au menținut în apropiere de zero timp de șapte ani. Traderii din grupul lui Potter au testat timp de peste doi ani pârghi­ile la care vor recurge și încearcă să convingă Wall Street-ul că acestea sunt eficiente.

„Programul nostru de testare ne face încrezători că dispunem de instrumentele necesare pentru a asigura o majorare fără probleme“, declara Potter la un dineu organizat la mijlocul lunii aprilie.

Dacă Fed nu-și va putea majora rata sau o va majora și alte rate pe termen scurt de pe piață nu vor urma același curs, credibilitatea și influența băncii asupra direcției economiei ar putea avea de suferit.

Potter, economist format la Oxford, s-a alăturat Fed-ului din New York în 1998 după ce a petrecut opt ani predând la University of California. Acesta a devenit în scurt timp cunoscut pentru stilul său direct, abordările inteligente și angajament, potrivit persoanelor care îl cunosc și au lucrat cu el.

„Potter cunoaște ițele sistemului financiar mai bine decât oricine“, afirmă Torsten Slok, economist-șef internațional al Deutsche Bank.

Banca centrală americană a majorat ultima dată ratele dobânzii în 2006. Istoric, banca majorează ratele reducând rezervele băncilor vânzându-le titluri de trezorerie din portofoliul său. Dispunând de mai puține lichidități, băncile plătesc mai mult pentru a se finanța de pe piață, împingând în sus rata de referință a dobânzii.

De această dată, problema este că în urma anilor de eforturi de stimulare a economiei, băncile au rămas cu rezerve de peste 2,6 mii de miliarde de dolari, de o mie de ori mai mult decât înainte de criză și un nivel prea ridicat pentru a fi absorbit prin vânzări de titluri de trezorerie fără a afecta piața americană de obligațiuni. Din acest motiv, Fed-ul a fost nevoit să testeze noi instrumente.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Cătălina Apostoiu