China este cel mai mare consumator de minereu de fier din lume. Această materie primă este vitală pentru industrii precum cea a oțelului și construcțiilor. Ieri, prețurile mineterului de fier au ajuns la minimele ultimelor patru luni după un curs chinuit în ultimul an. Această evoluția spune totul despre mersul economiei chineze și al lumii emergente în general.Companiilor din țări emergente variind de la China la Brazilia le este tot mai greu să-și ramburseze datoriile și să atragă lichidități proaspete, ceea ce frânează creșterea economică, scrie Financial Times.
Când China Shanshui Cement s-a lăsat în 2011 pradă beției creditelor, managerii companiei nu puteau ști că pun în mișcare un lanț al evenimentelor care le va aduce afacerea în doar patru ani într-un default care va afecta probabil datorii de trei miliarde dolari.
Beția Shanshui a fost încurajată de un program masiv de stimulare dezlănțuit de Beijing după criza financiară globală din 2008-09. Îndatorarea din China și din întreaga lume emergentă a fost supraenergizată de fonduri născute prin programul de qunatitative easing al Rezervei Federale americane. Acești bani, destinați inițial stimulării economiei americane, au fost multiplicați prin datorii și investiți în afaceri producătoare de bunuri cu care lumea avea să devină în curând suprasaturată: ciment chinezesc, oțel tot chinezesc, rusesc sau brazilian sau minereu de fier din Australia. Acum, când Fed pune capăt politici de ultrarelaxare cantitativă, investitorii își retrag banii lăsând companii precum Shanshui într-o criză de finanțare. Aceste companii își amână sau anulează planurile de investiții. Rezultatul este că economia mondială se îmbolnăvește de deflație și recesiune.
Unele estimări pun la 7.000 de miliarde de dolari din QE fondurile care au inundat piețele emergente de când Fed a început să cumpere obligațiuni în 2008.
Excesul de capacitate al companiilor din lumea emergentă a devenit vizibil tocmai când încetinirea economiei Chinei a declanșat colapsul prețurilor materiilor prime la nivel global. Puterea financiară a producătorilor a slăbit semnificativ, iar economia Braziliei, una dintre cele mai mari din lumea emergentă, a intrat într-o recesiune severă.
Unii experți spun că politicile de QE ale Fed și ale celorlalte mari bănci centrale au lăsat o moștenire de supracapacitate și supraproducție care va apăsa economia mondială ani de zile.
Ei atrag atenția și că multiplicarea prin datorie a fondurilor din QE are ca rezultat poveri mari de datorii pentru lumea emergentă dificil de măsurat și chiar de detectat. Adesea, abia după ce situația ia o turnură rea, mărimea și puterea distructivă a datoriilor ascunse devine vizibilă, după cum spune Carmen Reinhart, economist la Universitatea Harvard.
Datoriile au crescut la niveluri alarmante. Ca procent din PIB, datoriile sectorului privat sunt acum mai mari în țările emergemte decât erau în lumea dezvoltată înainte de criza financiară.
Și în timp ce emisiunile obligațiuni denominate în monedă străină ale companiilor născute pe piețele emergente au crescut enorm de la sfârșitul crizei, acestea au o pondere mică în datoriile totale ale companiilor. Vasta majoritate, aproximativ 90%, reprezintă creditare din partea băncilor locale. Analizele Băncii reglementelor Internaționale arată că o parte din banii împrumutați de companiile din țările emergente a fost depozitată în băncile locale, ceea ce le-a încurajat pe acestea să crediteze. Și în timp ce marile companii s-au orientat către piețele de capital străine pentru a se împrumuta, băncile locale a trebuit să găsească noi companii cărora să le da bani. Acolo unde marilor companii de la fi greu să-și refinanțeze obligațiunile denominate în monedă străină (deoarece le-au scăzut veniturile sau cursul de schimb valutar le este nefavorabil), retragerea lichidității se va propaga în întregul sistem bancar.
Aceasta deja se întâmplă. Săptămâna trecută, Institutul Finanțelor Internaționale a avertizat că pe piețele emergente condițiile de creditare s-au deteriorat accentuat. Unele componente ale indicatorului înregistrează cele mai slabe niveluri din cel puțin 2009.
Hung Tran, directorul general al Institutului, spune că el nu „înghite“ ideea că riscurile de curs valutar nu mai sunt atât de mari cum erau în crizele din anii 1990.
Hung crede că piețele emergente, în special China, au tras deja în jos creșterea economiei mondial sub 3% anul acesta. Specialistul apreciază că lumea dezvoltată se îndreaptă spre o recesiune similară cu cea de la sfârșitul secolului trecut. Dacă nu se iau măsuri, impactul va fi mai puternic decât cel simțit de piețele financiare asiatice la sfârșitul anilor ’90.
0 comments :
Trimiteți un comentariu